Educație Gimnaziu Grădiniță Învățământ Primar Profesori Știri

ANALIZĂ Paradoxul cadourilor pentru educatoare și profesori la privat, explicat de un psiholog și un antropolog. De unde vine febra cadourilor dezbătute pe Whatsapp?

Citire în 8 min
Câți bani punem pentru doamna și ce luăm? “Atențiile” pentru profesori și educatoare monopolizează zilele acestea discuțiile dintre părinți, pe grupurile de Whatsapp. Iar febra strânsului de bani pentru profesori a ajuns și în grădinițe și școli private, potrivit unor discuții pe Whatsapp puse la dispoziția Edupedu.ro de o tânără familie. Care sunt cauzele acestor comportamente? Psihologul Daniel David a explicat pentru Edupedu.ro că “profesorul are o poziție de influență socială; este bine să te pui bine cu cei din zona de putere, deoarece ei, nu procedurile, te vor ajuta dacă ai o problemă”.

Pe de altă parte, antropologul Radu Umbreș a declarat pentru Edupedu.ro că relația pe care părinții “simt că vor sa o aibă cu educatorii, cu persoanele care stau aproape de copiii lor, într-un fel depășește planul ăsta fix, material, tranzacțional și atunci extind asupra educatorilor un fel de relație socială pe care o ai cu familia și care e exprimată prin cadouri, prin generozitate care nu este condiționată”.

  • O mamă a trimis Edupedu.ro o conversație de pe un grup de Whatsapp în care mai mulți părinți cu copii la o grădiniță privată din București discută câți bani să adune pentru a cumpăra cadou celor două educatoare. Discuția se fixează, la un moment dat, la suma de 500 lei pentru cadoul fiecărei educatoare; părinții trec de la ideea de a le da banii în plic, până la posibilitatea de a lua un ceas sau o geantă “de brand”. Mama care ne-a trimis conversațiile ne-a declarat că vrea să atragă astfel atenția asupra unor atitudini care aduc, cu ele, și un set de valori transmis automat mai departe către copii.

Edupedu.ro i-a contactat pe psihologul Daniel David și pe antropologul Radu Umbreș, cu următoarele întrebări:

  • Care este explicația gestului părinților de a da bani pentru cadouri și la privat?
  • Care sunt valorile pe care le promovăm în fața copiilor noștri, cu fiecare cadou trimis educatoarei/profesorului?
Daniel David, psiholog și autor al monografiei Psihologia poporului român, scurtă analiză pentru Edupedu.ro:
Daniel David / Sursa foto: danieldavidubb.wordpress.com

“Comportamentele specifice dintr-o societate pot fi înțelese mai bine dacă înțelegem și profilul psihocultural al țării. Simplificând lucrurile, profilul psihocultural al României se caracterizează prin colectivism (construit în logica familiei, unde grupul este mai important ca individul, iar diferențierea nu este încurajată) și concentrarea puterii sociale (puțini conduc mulți, iar leaderul este șef, și astfel trebuie să ai o relație bună cu el).

Acest profil este relativ omogen distribuit în vechile provincii istorice ale țării și/sau în noile zone de dezvoltare ale țării. Sistemul educațional este o subcomponentă a societății românești, care reflectă uneori chiar mai accentuat acest profil psihocultural.

Într-un astfel de sistem, atunci când ai o problemă, întrebarea este: pe cine cunosc ca să mă ajute? Asta în timp ce în societăți ale indivizilor autonomi și cu descentralizarea puterii, întrebarea devine: care este procedura ca să-mi rezolv problema? Mai mult, în țările cu un astfel de profil, instituțiile (mai ales cele publice, dar și unele private), fac un moment de mândrie din faptul că sunt ca o familie! Ceea ce este periculos. O familie are grijă în primul rând de membrii proprii, dar angajați dintr-o instituție ar trebuie să aibă grijă în primul rând de clienții/publicul pe care îl deservește.

Comportamentele descrise mai sus potrivesc perfect acest profil psihocultural. Este vorba de a a se defini ca o familie, într-o logică colectivistă, în care profesorul are o poziție de influență socială; este bine să te pui bine cu cei din zona de putere, deoarece ei, nu procedurile, te vor ajuta dacă ai o problemă.

Sigur, aceste comportamente servesc ca modele pentru copii, care le vor interioriza mai ușor. Într-o lume globalizată, însă, copiii au acces și la alte modele (ex. filme/grupuri online/mesaje ale unor modele de referință, etc.), astfel încât socializarea poate benefia de inputuri alternative.

Acestea fiind spuse, adaug însă că nu aș trece în cealaltă extremă și nu aș demoniza astfel de practici, dacă rămân în cadrul legii, reflectă o tradiție și sunt asumate voluntar de cei care participă.”

Despre Daniel David – este profesor de psihologie clinică şi psihoterapie (ştiinţe cognitive clinice) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), prorectorul pe cercetare al UBB, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul UBB, autor al monografiei Psihologia poporului român – profilul psihologic al românilor apărută la Polirom.

Radu Umbreș, antropolog, într-o analiză pentru Edupedu.ro:
Radu Umbres / Foto: Facebook Radu Umbres

“Cred că oamenii fac separație între planul comercial, instituțional în care plătești o taxă, și la privat, de exemplu, și din acea taxă se plătesc salariile și îngrijirea copilului. Până la urmă, și la stat e tot așa, pentru că tot din taxele oamenilor ei primesc niște servicii. Însă relația pe care simt că vor sa o aibă cu educatorii, cu persoanele care stau aproape de copiii lor într-un fel depășește planul ăsta fix, material, tranzacțional și atunci extind asupra educatorilor un fel de relație socială pe care o ai cu familia și care e exprimată prin cadouri, prin generozitate care nu este condiționată. Nu îți dau cadoul ăsta, pentru că te-ai purtat neapărat frumos cu copilul meu. La fel cum facem chestia asta și cu prietenii, cu familia, e un mod probabil de a-și exprima generozitatea și de a face lucrurile să nu pară doar o muncă, e și o încărcătură morală.

Este și o chestie culturală. Același lucru se întâmplă și în corporații. Angajații primesc salariul, dar în anumite evenimente festive primesc ceva simbolic, care are însă și valoare economică. Nu au făcut încă tranziția spre o societate complet tranzacțională, în care totul este prin contracte clar stipulare. E o marjă de expresie a gratitudinii, care își are rădăcinile în relațiile sociale personalizate. Într-o relație impersoanală, poate fi oricine educatorul, el își face treaba și își primește salariul. Însă noi mai încărcăm relația asta și cu o legătură personală și vedeți că nu se dau bani. Ei ar evoca o relație tranzacțională. Dar la fel ca în cazul familiei, vrem să arătăm că ne-am gândit la învățător, că am ales un cadou.

Cu siguranță întâlnim obiceiul și în alte țări. S-ar putea să se simtă la noi mai puternic tradiția, pentru că există așteptarea din partea tuturor.

Rep: Reflectă “atențiile” calitatea scăzută a învățământului?
Da, credem că relațiile personale care durează sunt cheia la situația din sistem. Încercăm chestia asta în foarte multe aspecte. Și cu doctorul vrei o relație specială, vrei să te țină minte, nu să te trateze ca pe oricine. Nu avem încredere în relațiile sociale anonime, bazate doar pe roluri abstracte.

Așteptăm ceva preferențial, așa cum rudele ne tratează preferențial.

Cu siguranță se transmite către copii, prin exemplul părintelui, ideea că trebuie să ai o relație specială, întărită prin daruri, gesturi, că trebuie să faci aceste lucruri ca să arăți că nu ești pur și simplu un actor anonim.

Și mie mi-ar plăcea să mă comport mai anonim și să nu trebuiască să construiesc relații personale cu fiecare actor social de care depind, dar simt această putere a așteptărilor. Toată lumea așteaptă, toți se așteaptă să fie facut acest gest și e destul de greu să ieși din norma socială de unul singur.

Există din ce în ce mai multe voci care încearcă să oprească aceasta practică sau măcar să o transforme în ceva tranzacțional, însă cred că e o minoritate.

Deseori, bunăstarea pe care o au părinții duce spre o generozitate accentuată. Se gândesc că poate nu sunt destul de bine plătiți educatorii. Nu cred că sunt doar motive egoiste. Dar suntem mai prezenți în generozitatea făcută cu mâinile noastre, decât în cea instituțională, prin măriri de salarii către profesori sau doctori.”

Despre Radu Umbreș – este lector universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), doctor în antropologie socială la University College London și cu masterat în sociologie la Universitatea din Oxford.

Ce spune Codul-cadru de etică în preuniversitar

Codul-cadru de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar, aprobat prin ordin de ministru și publicat pe 4 octombrie în Monitorul Oficial, prevede următoarele, la Capitolul “Valori, principii și norme de conduită”:

“b) interzicerea oricăror activități care generează corupție:

  • (ii) solicitarea, acceptarea sau colectarea de către personalul didactic a unor sume de bani, cadouri sau prestarea anumitor servicii, în vederea obținerii de către beneficiarii direcți ai educației de tratament preferențial ori sub amenințarea unor sancțiuni, de orice natură ar fi acestea;”

Vezi aici integral Codul-cadru de etică al profesorilor din preuniversitar

Citește și:

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO76BTRLRONCRT0471641001
CONT EUR: RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la Banca Transilvania pe numele "ASOCIATIA EDUPEDU PT EDUCATIE".

Te mai poate interesa

Premierul Dăncilă contrazice ministerul Educației, Matematica și chiar pe ea însăși

Mihai Peticila

UBB Cluj și Universitatea București au regresat serios în Top Shanghai față de anul trecut. Singurele universități românești sunt la coada clasamentului dominat de instituții academice din SUA și Marea Britanie

Matei Pop

Premierul Dăncilă susține că părinții i-au cerut să renunțe la Programul „Merg la școală”, prin care toți elevii primeau vouchere de 250 de lei pentru cărți, manuale, rechizite și echipament sportiv

Mihai Peticila

6 comentarii

De ce se erodează autoritatea profesorilor - Proeducație 20 decembrie 2018 at 10:38

[…] tratăm cu mai multă atenție chestiunea cadourilor. Ar putea fi acceptate cele simbolice (flori, ciocolată). Mi se pare cu totul nepotrivit să […]

Răspuns
Radu Tibil 12 decembrie 2018 at 16:36

Principalul motiv este spiritul de cocalar al unor parinti, care dau mult, propun si altora sa dea mult doar pentru a arata celor din jur ca au, ca sunt bogati, ca-si permit. Intr-un colectiv, acestia sunt cam o treime. Ceilalti, carora li s-a propus sa dea, dau tot din aceasta cauza: sa nu cumva sa creada primii ca ei sunt saraci (sau mai putin bogati). Asa se intampla intr-o lume in care valorile materiale sunt pe primul plan

Răspuns
littlemasha 12 decembrie 2018 at 09:53

Sincer, ce spun baietii astia doi sunt povesti, in buna masura, cu tot respectul pentru calificarile lor!
Nu generozitatea parintelui pentru vreun cadru didactic pe care-l banuieste cam prost platit il face sa contribuie la cadouri, ci
1) slugarnicia si conformismul parintelui care nu doreste sa faca nota discordanta (asa cum nu se incurajeaza nicaieri in societatea romaneasca) si
2) anticiparea faptului ca i-ar putea fi tratat mai prost copilul.
Si, ghici ce, in majoritatea cazurilor, copiii care nu “dau” chiar sunt tratati mai prost de profesor si priviti chioras de restul parintilor “care au dat” si chiar si de catre copii acestora!

Răspuns
Cetatean disperat 12 decembrie 2018 at 08:12

Românii sunt o populație jalnică, care nu a fost binecuvântată cu conducători civilizatori ci cu otrepe care sau omorât intre ei pentru a ajunge la ciolanul puterii. Exista sau au existat și excepții, dar numai pentru a întări regula ! Aceasta țară este ținută întreaga doar de apartenenta la UE, daca se va îndrepta spre alte sfere va fi pasul final spre dezintegrare. Poate asta se și vrea, că sunt zone mai capoase ce nu se lasă așa ușor jefuite sau cumpărate cu mici și bere la alegeri…

Răspuns

Lasă un comentariu

* Folosind acest formular sunteți de acord cu stocarea și prelucrarea datelor dumneavoastră pe acest site.