„Atitudinea pe care acest guvern a avut-o față de profesori a fost absolut lamentabilă”, spune fostul ministru al Educației Mircea Miclea. Profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și președinte al comisiei prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu care a realizat raportul pe care s-a bazat Pactul național pe educație semnat în 2008 de toate partidele politice și apoi Legea educației 1/2011 cu măsuri reformatoare, Miclea a declarat într-un interviu pentru Cluj24 că „toate tăierile care s-au făcut au început cu oropsiții, nu cu privilegiații”.
„S-a întâmplat ceva cu cei din structurile de forță? La cât se iese la pensie din poliție? Cumva tot la 48 de ani? La fel în serviciile de informații. S-a întâmplat ceva cu cei care conduc regiile autonome de stat, li s-au scăzut salariile? Încă o dată spun ca simplu cetățean, nu ca specialist în politică: s-a accentuat nedreptatea socială, pentru că oropsiții au fost luați în colimator și au plătit niște costuri, privilegiații n-au pățit nimic. Acesta este guvernul Bolojan”, a afirmat Mircea Miclea.
Fostul ministru și fost consilier al președintelui Traian Băsescu a declarat că „adesea schimbarea se produce prin conflict, mai ales atunci când structurile sunt osificate. Trebuie să-ți asumi că schimbarea, din păcate, nu se poate face doar prin negociere și organic, ci se face începând cu un conflict. Un conflict pentru o cauză bună”.
„Astăzi dai o ordonanță de urgență (OUG) și spui: se reduc cu 10% salariile din diverse sectoare unde este risipă de bani publici. Sau că se reduc banii pe care îi iau directorii de regii autonome de stat care încasează niște sume uriașe. Să zicem că ai opoziție în Parlament. OUG își face imediat efectul. Să zicem că săptămâna viitoare Parlamentul îți infirmă această OUG, adică dă o lege prin care se anulează ordonanța. Tu dai următoarea OUG. Ei iar ți-o iau în colimator în Parlament. Tu dai o altă OUG. Și așa începe un conflict. […] Un conflict pentru o cauză bună. Tu trebuie să împingi înainte. Prețul este conflictul. Dar ai și putere. Cine are mai mare putere? Până ți se ia capul, tu iei măsurile și demonstrezi că ai determinarea aceasta. Deocamdată opinia publică vede că oropsiții plătesc, privilegiații nu”, a spus Miclea, pentru Cluj24.
Declarațiile lui Mircea Miclea, pentru Cluj24:
- „Atitudinea pe care acest guvern a avut-o față de profesori a fost absolut lamentabilă. Nu cred că profesorii văd în Bolojan un salvator ca opoziție la domnul Nicușor Dan. Deloc. Ce a făcut? A redus finanțarea pentru educație la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani? Asta este măsură reformistă? E o gargară. Adesea se numește reformă ceva care se leagă de tăiere de bani. Asta nu înseamnă să nu pui capăt risipei banului public. Repet, eu nu vreau să reproșez nimic și nu sunt specialist în politică. Dar vreau să vă spun, ca simplu cetățean: Toate tăierile care s-au făcut au început cu oropsiții, nu cu privilegiații. Au început tăieri de la profesori. INS a publicat acum câteva zile date: puterea de cumpărare a profesorilor a scăzut cu 14% în ultimele luni. De la profesori tăiem, de la pensionari tăiem, de la bursele studenților tăiem. S-a întâmplat ceva cu cei din structurile de forță? La cât se iese la pensie din poliție? Cumva tot la 48 de ani? La fel în serviciile de informații. S-a întâmplat ceva cu cei care conduc regiile autonome de stat, li s-au scăzut salariile? Încă o dată spun ca simplu cetățean, nu ca specialist în politică: s-a accentuat nedreptatea socială, pentru că oropsiții au fost luați în colimator și au plătit niște costuri, privilegiații n-au pățit nimic. Acesta este guvernul Bolojan”.
- „Eu cred că problema nu e Ilie Bolojan. Problema e politica pe care o duci într-o astfel de situație. Politica pe care o duci trebuie să fie o politică în care te uiți unde sunt risipele de la banul public și începi să reduci risipa. Și începi cu privilegiații, nu cu oropsiții, dacă vrei și dreptate socială. Și în același timp stimulezi partea sănătoasă a economiei, cu investiții de stat, cu aranjamente fiscale astfel încât să reduci din povara pe care o au oamenii aceștia. Niciodată, după câte știu eu, n-am auzit ca doar măsurile de austeritate să relanseze o economie. Mereu trebuie combinate măsurile de austeritate, cu reducerea cheltuielilor acolo unde sunt scurgeri de bani publici și cu stimularea segmentului viu, segmentului sănătos economic. Or, s-a făcut lucrul acesta? Nu. Bolojan n-a făcut lucrul acesta. Dar nu e vorba de un om, e vorba de un aranjament politic aici”.
- „Guvernul este o structură cvasi-militarizată. Adică nu se votează o decizie. Eu, ca ministru de resort, vin și spun: propun următoarea Hotărâre de Guvern, îmi spun punctul de vedere, ca să argumentez această Hotărâre de Guvern, mai sunt câteva ministere direct vizate care își spun punctul de vedere, primul ministru ascultă argumentația noastră, după care decide. După ce a decis, noi trebuie să tăcem toți, pentru că e răspunderea guvernamentală, așa se numește. Sau îți dai demisia. Nu ești de acord? Out! Sau taci. Pentru că îți trebuie o disciplină. Nu poți să lași centrul, adică executivul, guvernul să fie în entropie. Trebuie să fie foarte aliniat. Și atunci decizia este a primului ministru”.
- „Vrei să fii cu adevărat un erou? Iei meciul pe cont propriu. Iată cum: astăzi dai o ordonanță de urgență (OUG) și spui: se reduc cu 10% salariile din diverse sectoare unde este risipă de bani publici. Sau că se reduc banii pe care îi iau directorii de regii autonome de stat care încasează niște sume uriașe. Să zicem că ai opoziție în Parlament. OUG își face imediat efectul. Să zicem că săptămâna viitoare Parlamentul îți infirmă această OUG, adică dă o lege prin care se anulează ordonanța. Tu dai următoarea OUG. Ei iar ți-o iau în colimator în Parlament. Tu dai o altă OUG. Și așa începe un conflict. Adesea schimbarea se produce prin conflict, mai ales atunci când structurile sunt osificate. Trebuie să-ți asumi că schimbarea, din păcate, nu se poate face doar prin negociere și organic, ci se face începând cu un conflict. Un conflict pentru o cauză bună. Tu trebuie să împingi înainte. Prețul este conflictul. Dar ai și putere. Cine are mai mare putere? Până ți se ia capul, tu iei măsurile și demonstrezi că ai determinarea aceasta. Deocamdată opinia publică vede că oropsiții plătesc, privilegiații nu”.
Mircea Miclea este psiholog, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cercetător. Ministru al Educației în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005, a fost timp de 5 ani președintele comisiei prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu care a realizat Raportul pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, diagnoză care a stat la baza Pactului național pe educație semnat în 2008 de toate partidele politice și apoi la baza Legii educației nr. 1/2011, lege reformatoare și înlocuită în 2023 de Legea Deca-Iohannis. Doctor în psihologie și cu un masterat în administrarea afacerilor, Mircea Miclea este fondatorul Institutului de cercetare-dezvoltare Cognitrom.
Bogdan Crețu
Andrei Schvab
4 comments
„Maimuța cu briciul în mână”, ilustrată în contradicții:
– numește ministru apolitic la Educație, dar îl înghesuie cu secretari de stat politici și consilieri politici, tăcând asurzitor despre nomenclatura politică care mulge sistemul de învățământ din toate pozițiile;
– critică politizarea managementului companiilor publice, dar acționează pentru politizarea managementului instituțiilor publice;
– acuză șobolanii politici, dar jupoaie mamele, copiii, persoanele cu dizabilități, profesorii;
– vorbește despre adevăr, dar vehiculează rapoarte falsificate și statistici măsluite;
– face reforma statului în fiecare zi, dar la sfârșitul lunii se înmulțesc falimentele private, se înmulțesc săracii, leul își pierde valoarea, companiile nu-și plătesc angajații cu trimestrele etc.;
– latră zilnic împotriva lipsei de integritate și corupției, dar acceptă miniștri impostori (pe motiv că au furat înainte, iar pe el nu-l interesează cv-ul);
– se consideră un democrat, dar umple gurile presei cu banii munciți de alții, pentru a-i construi cultul personalității și pentru a ascunde catastrofa socială pe care o păstorește;
– se profilează drept un lider autoritar, inflexibil și necruțător, „care nu pupă clanțe”, dar, când vine vremea decontului, dă vina pe subordonați (ei l-au blocat, ei l-au împiedicat, ei nu au avut inițiativa etc.), neasumandu-și vreo responsabilitate;
– se laudă cu transparenața (pune lanterna pe șobolani), dar nu desecretizează contractele partidului său cu presa, acceptă tacit secretizarea declarațiilor de avere;
– se profilează ca o alternativă la Georgescu, care numește paraziții guvernamentali, dar folosește aceeași retorică, vorbind zilnic despre șobolani;
Cât timp le este permis partidelor să plătească cu bani publici unitățile militarizate din presă, pentru a construi măreție politică oricărui eșec, pentru a crește mari personalități publice din maimuțe iraționale, ideile de igienizare a vieții politice, de fortificare a democrației, de creștere a integrității în funcția publică, de bună guvernanță sunt doar vorbe în vânt.
Perfect adevărat ceea ce a declarat domnul profesor. A fost un ministru bun al educației, fiind un tip foarte corect.
Ca profesor de universitate, dl Miclea l-a evaluat rapid pe Bolojan: un monomaniac determinat, fără să caute sprijinul popular, semi-analfabet macro-economic, fără cultura și exercițiul dialogului, fără viziune, fără suport parlamentar. (Când a rămas vacant portofoliul de la Justiție, Bolojan nu s-a grăbit să și-l adjudece, dar imediat ce a plecat David, a sărit să „rezolve” problemele educației.)
Cu toate bunele lui, Bolojan a făcut rău educației. Parafrazând o mare gânditoare a secolului XX, am putea spune că Bolojan e un caz ce ține de banalitatea managementului. Cu gura lui a spus: „eu sunt un om de execuție!”. Ceea ce nu ne mai dorim. Că de deficit de educație, nu te rezolvă FMI-ul în trei și nici în zece ani, posibil nici în 50.
Are dreptate in această afirmație. Guvernul Bolojan a dat cu tunul in educație, nu și în celelalte sectoare.