Educația va avea în 2022 cel mai mic buget raportat la PIB din ultimii ani. Cu toate acestea, există voci care se întreabă de ce am avea nevoie de un buget mai mare, când nu există dovezi că banii vor rezolva problemele existente. Când sumele alocate sunt de fapt mai mari față de anii trecuți (chiar dacă procentul din PIB este mai redus). Când majorarea salariilor profesorilor nu garantează îmbunătățirea calității activităților de la clasă. Când creșterea bugetului nu va duce decât la sifonarea banului public pe programe educaționale a căror eficiență este pusă sub semnul întrebării. Când există țări ca și Franța în care mai mulți bani nu se traduc automat într-o mai bună calitate a educației.
De ce am avea nevoie de un procent mai mare din PIB alocat educației?
În primul rând, un buget mai mare ar transmite un mesaj de încredere cetățenilor, că educația este într-adevăr o prioritate, iar că proiectul Romania Educată trebuie luat în serios. Ar avea o valoare simbolică foarte importantă într-o perioadă în care încrederea cetățenilor în instituțiile statului și în clasa politică este la un minim istoric. Cum ar putea cineva să aibă încredere în politicieni (inclusiv în președintele țării) când discrepanța dintre declarațiile politice și deciziile luate e atât de mare?
În al doilea rând, alocarea unui buget adecvat educației ar putea să rezolve numeroase probleme cu care se confruntă învățământul din România, dacă este însoțită de implementarea de programe de către profesioniști, cu eficiență și transparență. Atenție, am scris ar putea. Adică nu avem garanția că problemele se vor rezolva de îndată ce alocăm fondurile necesare.
De exemplu, creșterea salariilor profesorilor nu oferă garanția că va crește imediat calitatea învățământului, însă va face meseria de profesor mai atractivă și îi va motiva pe profesorii talentați să se gândească de două ori înainte de a decide să depună armele prematur și să își schimbe cariera. Va încuraja tineri talentați și ambițioși să urmeze o carieră didactică. Va oferi cadrelor didactice demnitatea bine meritată, și elevilor niște exemple de urmat, pentru că un cadru didactic umil nu va influența pozitiv și nu îi va inspira niciodată pe viitorii lideri de care România are atât de multă nevoie. Va oferi directorilor de școală argumente mai solide pentru a-și motiva unele cadre didactice care acum au o atitudine de genul ”La ce te aștepți, pentru banii pe care îi primesc?” (adică ”You get what you pay for”).
Evident, creșterea salariilor nu va duce automat la o creștere a calității învățământului. Ca peste tot în lume, în România există profesori care au o prestație mediocră la clasă (ex. sunt blazați sau slab pregătiți profesional), iar alții (din păcate) fac mai mult rău decât bine (ex. descurajează elevii și/sau le cresc anxietatea față de materia pe care o predau). Acești profesori sunt deja prea bine plătiți, iar pentru ei, o creștere salarială nu se justifică. Însă există și o categorie de profesori care sunt foarte slab plătiți față de munca pe care o depun (și impactul pozitiv pe care îl au asupra elevilor), iar aceștia merită să fie tratați cu mai mult respect. În consecință, creșterea salarială trebuie să fie dublată de o serie de măsuri legislative de eficientizare a managementului școlar și de dezvoltare profesională eficientă a cadrelor didactice care în urma evaluărilor demonstrează că au nevoie de pregătiri suplimentare.
Apoi, alocarea de fonduri pentru dotarea școlilor nu va oferi garanția creșterii calității activității de la clasă, dar ar face școala un mediu mai atractiv pentru elevii care se gândesc să o abandoneze. Va crea premisele necesare unui învățământ de calitate. Va crea fundația pe care se pot construi programe educaționale de calitate.
Alocarea de fonduri suplimentare ar putea ajuta la încadrarea unor cadre didactice care să sprijine activitățile profesorilor din mediul rural care predau la simultan, sau care să ofere sprijin elevilor din medii sociale dezavantajate care au nevoie de mai mult ajutor.
Problema corupției și a lipsei de competență nu reprezintă argumente solide pentru a justifica nealocarea unui buget suficient educației. Aceste probleme sunt cronice și generalizate în România, și nu avem motive să credem că tăierea fondurilor de la educație și alocarea lor în alte domenii (ex. transporturi) va duce la cheltuirea lor mai eficientă.
Mai multe fonduri alocate cercetării de calitate (inclusiv testării/pilotării de programe educaționale) nu ar oferi garanția că banii vor fi folosiți cu eficiență și responsabilitate, dar ar putea ajuta să formeze specialiști în Științele Educației care să consilieze reprezentanții Ministerului Educației, și să creeze premisele dezvoltării unor practici care abordează științific problemele din educație, așa cum se face în Finlanda, Marea Britanie sau în Germania, că tot ne place să le dăm ca și exemple. Aceste țări (spre deosebiri de Franța) au cercetători de foarte bună calitate în domeniul Științelor Educației, care publică frecvent studii relevante și bine implementate. Rezultatele cercetărilor avansate în Științele Educației ne ajută să acționăm țintit și eficient, și să măsurăm precis impactul cheltuielii banului public. În caz contrar, nu facem altceva decât să tragem la țintă pe întuneric și să risipim banul public.
De exemplu, am aflat recent că s-au cheltuit 30 de milioane de Euro din fonduri de la UE pentru pilotarea unui program educațional remedial, fără să se ia în calcul monitorizarea unui grup de control sau folosirea de teste standardizate, pentru a se măsura dacă programul a avut efect sau nu. În schimb, s-au folosit notele (evaluare subiectivă) pentru a compara evoluția elevilor din semestrul 1 cu cea din semestrul 2 (adică s-au comparat mere cu banane). Reprezentanta Ministerului Educației a vehiculat ideea că este foarte greu să faci evaluări standardizate pentru orele remediale – afirmație falsă, având în vedere că, în proiectul pe care îl coordonez, primul lucru pe care l-am făcut a fost să dezvoltăm instrumente de evaluare standardizate, și să le măsurăm în prealabil indicatorii de validitate și fidelitate înainte să le aplicăm elevilor din proiect. Asemenea programe derulate de Ministerul Educației ar fi fost mai bine implementate dacă cei responsabili cu derularea acestora ar fi avut cunoștințele științifice necesare. În absența abordării științifice a unor asemenea programe (și a unor dovezi că asemenea programe funcționează), nu poți demonstra că banii nu au fost aruncați pe fereastră (adică eșuezi să respingi ipoteza nulă).
Exemplele ar putea continua, însă cred că mesajele sunt suficient de clare: În primul rând nu crești calitatea învățământului dintr-o țară prin diminuarea bugetului educației. Dar dacă alocarea mai multor fonduri dedicate educației este un gest absolut necesar, acesta este insuficient pentru creșterea calității învățământului din România. Această alocare de fonduri trebuie însoțită de programe educaționale transparente, care sunt implementate științific (și se pare că aceasta este cea mai mare provocare a sistemului de învățământ din România).
În al doilea rând nu câștigi capital politic și încrederea populației dacă zici una și faci alta. Cadoul pe care mulți români îl așteaptă de la Moș Crăciun este un politician (sau un partid politic) care nu doar declară că educația este importantă, dar care și acționează cu consecvență în acest sens.
________
Despre autor
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.
Foto: © Haywiremedia – Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.