E limpede pe căi informale în universități că profesorii, cercetătorii și studenții care s-au vaccinat preferă în general lucrul față în față, n-au frici nerezonabile, au reziliență psihologică și sunt orientați către un viitor structurat, nu excesiv, raționalist, dar atât cât se poate în fața incertitudinii deschise naturale și sociale. Pentru cei nevaccinați, universitățile tind să fie locuri căldicele în care nu are rost să accelerezi ritmul, pentru că doar de-asta te-ai angajat la stat sau ai candidat în țară, ca să nu te rupi cu lucrul nici în predare, nici în învățare, ci să ai un program mai lejer cu standarde cât mai joase, dar mimate ca fiind relativ înalte. Viitorul pentru cei nevaccinați tinde să fie de felul: vedem noi cum ne descurcăm, nu schimbăm noi lumea.
În condițiile valului patru, o decizie rezonabilă poate fi lucrul tuturor celor vaccinați față în față, iar al celor care nu vor să își asume nicio răspundere personală pentru rezolvarea situației pandemice numai de la distanță, după pragurile procentuale stabilite de stat. Ca să fie ceva care nu dă apă la moară ineficienței, s-ar putea gândi niște diferențieri salariale pe bază de efort, de ex. cei vaccinați trebuie să predea hibrid, ceea ce e mai dificil.
Ceva care să nu aibă legătură cu opțiunea pentru vaccinare ca atare, ci numai cu consecințele ei instituționale, în termenii realizării scopurilor organizaționale.
Diferențierea salarială poate să fie minimală, numai cu valoare simbolică, sau mai consistentă, în funcție de bugetele disponibile ministerului educației și cele ale universităților. Mai importantă decât suma ca atare e semnalizarea socială. Cine are comportament responsabil și depune un efort mai mare trebuie să primească o recunoaștere de un fel sau altul. O recunoaștere de un fel care e relevant pentru alinierea la comportamente bune în contextele sociale și instituționale specifice.
Costurile crizei sanitare nu trebuie transferate numai beneficiarilor serviciilor educaționale, studentele și studenții, asta e una. Iar al doilea aspect este că a venit momentul ca această situație să fie tratată ca o oportunitate pentru reforma culturilor organizaționale.
__________
Despre autor:
Virgil Iordache predă și cercetează la Universitatea din București – Facultatea de Biologie, din 1993; este licențiat în biologie specializarea biochimie, doctor în ecologie pe probleme de ecotoxicologie și licențiat și în filosofie pe probleme de evoluția instituțiilor. Este autorul a numeroase cărți și articole, este directorul Centrului de Cercetare pentru Servicii Ecologice din Universitatea București. Membru al CNECSDTI și al Consiliului de administrație al INCD pentru Ecologie Industrială.