„Pot să am un curriculum minunat, dacă el nu ajunge în sala de clasă și, mai ales, dacă lucrurile nu ajung să fie învățate, suntem pe un drum înfundat. O centrare pe competențe înseamnă să le oferi elevilor acele experiențe astfel încât școala să nu fie o pregătire pentru viață, să fie o bucățică din viață”, a declarat Ciprian Fartușnic, cercetător științific principal în cadrul Unității de cercetare în educație, Direcția Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație, la dezbaterea despre profilul absolventului, de pe 20 octombrie.
- Profilul de formare al absolventului a fost lansat în dezbatere publică pe 13 octombrie.
Care este miza profilului de formare al absolventului? „Să fie clar pentru oricine cum o anumită competență specifică, de exemplu la matematică, se formează la clasa pregătitoare și apoi, an de an, se dezvoltă într-o progresie logică”, a precizat Ciprian Fartușnic.
La dezbatere au fost prezenți ministrul Educației, Ligia Deca, secretarii de stat din Ministerul Educației Florian Lixandru, Sorin Ion, Bogdan Cristescu, dar și reprezentanți ai părinților, elevilor și profesori.
Prezentarea cercetătorului Ciprian Fartușnic:
„În scurta mea intervenție, aș vrea să vorbim despre unde suntem acum, despre provocările principale, ce am învățat și mai ales cum valorificăm ceea ce am învățat până în acest moment. În 2011, am pus un articol în care am spus că finalitățile sistemului nostru de educație preuniversitară sunt competențele cheie. Eu nu cred că atunci am fost pe deplin conștienți de complexitatea unui astfel de demers, pentru că erau două lucruri: competențe și competențe cheie, un sistem care mai trecuse printr-o reformă profundă curriculară la sfârșitul anilor 90. În momentul în care am ajuns să ne propunem să avem noi finalități, a fost necesar să avem și un nou curriculum și acest lucru a însemnat un proces foarte complex, care în primul rând a însemnat acceptarea de către profesori a faptului că există două arii de schimbare fundamentale.
Într-adevăr, cunoștințele sunt fundamentale pentru învățare, dar un profesor bun nu mai era considerat bun, în lumina noului demers, dacă doar reușea cu o foarte mare eficacitate să transmită cunoștințe. Dacă aceste cunoștințe nu ajung să fie puse la treabă și dacă nu ajung copiii să se raporteze într-un anumit fel la aceste cunoștințe, munca nu e încheiată.
Nu este simplu, pentru că înseamnă schimbare, înseamnă o reflecție și o reconceptualizare a ce îți propui tu când intri în sala de clasă și ce aștepți de la munca ta ca profesor. Mai mult, nici asta nu-i suficient, pentru că am vrut, în același timp, punând competențe cheie, să nu ne limităm doar la competențele specifice și generale ale disciplinei.
Am venit cu invitația de a determina profesorii să se gândească nu numai ce disciplină predau, ci și ce educă prin acea disciplină, cu alte cuvinte, niște lucruri mai mari care rămân. Când uiți tot ce ai învățat în școală, cu ce rămâi? Cam aici e zona de de competențe generale. Sunt acele achiziții foarte largi care te ajută apoi pe întregul parcurs al vieții în viața personală, profesională, socială. Ori dacă la zona de competență specifică și generală a disciplinei lupta era încă ușor de dus, la nivelul competențelor generale, deci un bine mai sus de propria mea disciplină, zona de rezistență a fost mai importantă și nu întâmplător astăzi suntem la mai bine de 10 ani de când s-a declanșat acest proces și încă lucrăm la această construcție.
Nu e ușor să accepți că în fișa postului tău de profesor de mâine trebuie să mai faci altceva
Nu trebuie să ne fie rușine, pentru că este un proces foarte complex și nu e ușor să accepți că în fișa postului tău de profesor de mâine trebuie să mai faci altceva, în fișa ta de director de mâine trebuie să mai faci ceva în plus, față de ce era până atunci considerat suficient.
Miza pe care o avem astăzi este de a avea un model de proiectare comun tuturor nivelelor de învățământ primar, gimnazial și liceal, astfel încât pentru mine, ca părinte, pentru oricine, să fie clar cum o anumită competență specifică, de exemplu la matematică, se formează la clasa pregătitoare și apoi, an de an, se dezvoltă într-o progresie logică. Acesta este cel mai bun mod de a putea urmări valoarea adăugată a ceea ce facem noi în școală și cel mai bun mod de a putea documenta și zonele în care progresul nu este cel așteptat.
Din acest punct de vedere, chiar dacă vorbim de nou curriculum, de fapt lucrurile sunt într-o permanentă construcție, pentru că, iarăși, nu trebuie să ne să ne temem de faptul că e o zonă vie și că cel puțin revizuiri sunt necesare.
O centrare cu adevărat pe competențe este foarte complexă, inclusiv între noi avem nenumărate discuții despre cât și cum să definim o anumită competență și mai ales cum s-o evaluăm. De aceea, mă bucur foarte mult că avem în momentul de față un document de referință. În mod rațional, întâi ai acest cadru, apoi ai zona de planuri-cadru, după aceea programele, manualele și apoi, evident, formarea profesorilor. În viața reală au fost multe momentele în care ordinea aceasta logică n-a fost neapărat respectată, dar nu e nicio problemă.
Pot să am un curriculum minunat, însă dacă el nu ajunge în sala de clasă și, mai ales, dacă lucrurile nu ajung să fie învățate, suntem pe un drum înfundat
În momentul de față sunt niște elemente importante la primar și la gimnaziu, inclusiv partea aceasta de asigurare a unor condiții de implementare, pentru că ce am învățat până acum este că merită să investim foarte mult timp și efort în zona de curriculum scris. Într-adevăr, un plan bun pentru o casă este un plan bun pentru o casă, dar nu înseamnă că schimbând permanent planul casei, automat voi avea o casă mai bună și condiții mai bune de trăit. Ce vreau să spun este că la un moment dat trebuie să ne asumăm. Poate nu e perfect, dar să vedem și cum se implementează și să vedem în primul rând lucrurile pe care ni le-am propus, de la punctul a la punctul b, cum ajung la copil. De aceea, permanent încercăm să discutăm și cu profesorii, pentru că pot să am un curriculum minunat, dacă el nu ajunge să fie în act, spus în sala de clasă și, mai ales, dacă lucrurile nu ajung să fie învățate, suntem pe un drum înfundat.
Credem că acest profil al absolventului are o miză foarte importantă, de a ne aduce pe toți în aceeași direcție în a mai renunța un pic la sindromul cetății asediate, mi se întâmplă numai mie lucruri și cumva a deschide zidurile, astfel încât să simțim cu adevărat că tragem cu toții în aceeași direcție.
O centrare pe competențe înseamnă să le oferi elevilor acele experiențe astfel încât școala să nu fie o pregătire pentru viață, să fie o bucățică din viață
Noi am format în cadrul proiectului CRED 55.000 de cadre didactice pentru a înțelege cum să aplice la clasă, pentru a face trecerea la curriculum implementat la gimnaziu. De asemenea am învățat că ai nevoie de resurse. O centrare pe competențe înseamnă să fie o învățare activă, să pui mâna, să ai un laborator, resurse, să scoți copiii din sala de clasă, deci să le oferi acele experiențe astfel încât școala să nu fie o pregătire pentru viață, să fie o bucățică din viață. În momentul în care achizițiile ajung să aibă un sens pentru tine, am șanse să mă aștept ca atunci când în viața reală te vei întâlni cu ceva, vei face un transfer, dacă nu, vor rămâne în sertarul acela cu șanse mici de a fi accesat. Prin urmare, discuția astăzi ne ajută într-adevăr să punem această ultimă piesă la noul curriculum și să dezvoltăm curriculumul pentru liceu.
Cred că acum 7 ani eram tot într-o sală de aici și știu cât de fierbinți pot fi dezbaterile și câtă pasiune poate fi pusă în menținerea sau eliminarea unei discipline, dar, sper ca acest reper suplimentar să fie mai mai ușor înțeles și să ofere un sprijin în a ține discuțiile într-o zonă rațională, iar pe termen lung, cred că vom vom avea un sprijin important prin activități de monitorizare, de evaluare, în a ameliora ceea ce facem noi zilnic atât la nivel de sistem, cât și la nivel județean sau la nivel de școală.”