Colegiile pedagogice și instituțiile de învățământ superior au fiecare locul lor în formarea cadrelor didactice, iar dorința de aliniere la normele europene “nu ne obligă la o abordare exclusivă”, a spus vineri, în cadrul unei conferințe pe tema rolului liceelor pedagogice, Adrian Opre, decanul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În intervenția sa, el a pledat pentru „păstrarea libertății noastre de a coerentiza formarea cadrului didactic” inclusiv în liceele pedagogice.
Poziția sa se face auzită în contextul propunerii din proiectul legii Deca a învățământului preuniversitar, aceea de desființare a specializării de învățător în cadrul liceelor pedagogice.
Adrian Opre a vorbit pe larg despre rolul colegiilor de profil, în intervenția avută în cadrul conferinței naționale “Locul și rolul liceelor pedagogice în profesionalizarea carierei didactice și în dezvoltarea educației timpurii în România”, eveniment desfășurat la Timișoara.
El a descris colegiile pedagogice drept “surse de sintaxe mentale dezirabile” și a notat că “eu prefer să am un absolvent de mate-fizică concurent la psihologie, la facultate. La fel de bine prefer să am absolvent de liceu pedagogic la PIPP și la pedagogie”.
“Nu trebuie să ne călcăm pe bătături pentru loc și rol. Noi, universitarii, preferăm să avem candidați absolvenți din licee pedagogice ca să devină cadre didactice”, a spus Adrian Opre.
El a apreciat că, deși reglementările europene sunt necesare și nu pot fi ignorate, “nu cred să fie o directivă europeană sau mondială, dacă vreți, că, dacă ăsta e absolventul, trebuie să excluzi o altă formă sau o locație în formarea lui. Eu aș vedea aici, mai degrabă, păstrarea libertății noastre de a coerentiza formarea cadrului didactic”.
Punctul de vedere al profesorului Adrian Opre, pe larg:
- “Te întrebi, atunci, unde este locul și rolul colegiului, liceului pedagogic în această ecuație a profesionalizării sau, aș spune eu, în drumul devenirii cadrului didactic. Eu zic că aici fiecare avem locul nostru. Eu spun că este foarte important.
- Colegiul pedagogic este sursă de prerechizite fundamentale privind cunoștințele și strategiile pedagogice, mai cu seamă didactice, dacă vreți, sau de trecere în practică a pedagogiei. Doi: liceele pedagogice sunt o sursă de abilități practice necesare pentru a clădi un cadru didactic. Nu în ultimul rând, ne preocupă ideea aceasta de mult, Colegiile pedagogice sunt surse de sintaxe mentale dezirabile.
- Eu stau psiholog, dar conduc o facultate care are și psihologi, și pedagogi, și psihopedagogi. Eu prefer să am un absolvent de mate-fizică concurent la psihologie, la facultate. La fel de bine prefer să am absolvent de liceu pedagogic la PIPP și la pedagogie. (…) Ei bine, e o logică aici și de aceea spun: locul și rolul îl putem duce implicit. Nu trebuie să ne călcăm pe bătături pentru loc și rol. Noi universitarii preferăm să avem candidați absolvenți din licee pedagogice ca să devină cadre didactice.
- Și foarte bine a spus domnul secretar de stat aici, să intrăm în firesc cu normativele europene, să avem cu absolvenți cu studii superioare. Dar repet, eu prefer să am absolvent de colegiu pedagogic, cu ce am spus: cu sintaxă mentală dezirabilă, cu cunoștințe, cu strategii, cu practică deja, cu sâmburi reali ai vocației. Eu aș spune chemare. Nu ca să sune pompos, iarăși, pentru că uitați-vă că deja s-a redescoperit ce spuneam referitor la perioada interbelică – ai chemare, n-ai chemare – Modelele cu interpretare de vocații (…) sunt renumite din nou de americani “Calling” – “chemarea”. Și dacă veți citi o operaționalizare a chemării din callingul modern, veți găsi că noi știam de mult chestia asta, doar că cineva mai cu fir și ridicat pot spune. (…)
- Spunea domnul secretar de stat că trebuie, nu poți să ignori. Și așa este. Aceasta este directiva europeană. Puține mai sunt contextele în care nu ai oameni cu pregătire universitară, deci modele și directivele europene, zic eu, nu ne obligă la o abordare exclusivă. Faptul că spunem că așa se absolvă, așa avem un absolvent viabil, realist, valid în învățământul școlar mic, pre-școlar, timpuriu și și foarte timpuriu nu înseamnă abordarea exclusivă. Nu cred să fie o directivă europeană sau mondială, dacă vreți, că, dacă ăsta e absolventul, trebuie să excluzi o altă formă sau o locație în formarea lui. Eu aș vedea aici, mai degrabă, păstrarea libertății noastre de a coerentiza formarea cadrului didactic într-o portare incluzivă.
- Nu cred că vreun cadru legal elimină acest lucru. În formarea cadre didactice noi ne putem găsi, regăsi fiecare locul și rolul, fără a ne supăra, ci mai degrabă pentru că avem un scop comun, acela de a forma cadre didactice de calitate.”