Daniel David, fost ministru al Educației și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, a declarat că „bacalaureatul nu ar trebui să fie folosit ca mijloc de intrare în învățământul superior”. Acesta a afirmat că „bacalaureatul trebuie să fie un examen care certifică competențele pe care tu le ai după parcursul unui învățământ obligatoriu”. Declarațiile au fost făcute duminică, 2 august, la emisiunea InfoEdu de la TVR Info.
Discuția a pornit de la propunerea lui Marian Preda, rectorul Universității din București, ca elevii cu rezultatele cele mai bune la BAC să primească vouchere care să le asigure locul la buget în primul an de facultate:
„Drept urmare, o propun o soluție simplă și competitivă: să se dea, în funcție de rezultatele la bacalaureat, vouchere celor mai buni. Cât își permite statul să dea primilor, nu știu, 20%, 30% 40%, în plus celor mai buni pe fiecare domeniu, de asemenea, dacă nu au fost la media generală, dar sunt pe o disciplină în primii 20-30%, de asemenea, să li se dea voucher pentru domeniul la care sunt buni”, a spus Marian Preda.
Daniel David a precizat că examenul de BAC nu ar trebuit să fie folosit ca mijloc de intrare la facultate. Fostul ministru al Educației a adus în atenție obsesia notelor de la Evaluarea Națională și a meditațiilor și a afirmat că „vom ajunge în doua nebunie” pentru a avea note foarte mari la bacalaureat:
„Ar trebui să faceți o altă discuție, că e o temă foarte importantă. Nu refuz propunerea colegului Preda, dar, în acel moment, reflexul meu este să nu îmbrățișez din start, dintr-un motiv foarte simplu. Filosofia mea este că bacalaureatul nu ar trebui să fie folosit ca mijloc de intrare în învățământul superior. Bacalaureatul trebuie să fie un examen care certifică competențele pe care tu le ai după parcursul unui învățământ obligatoriu și nu vreau să las sau să iau libertatea universităților de a-și organiza propria admitere, propriile examene.
Și mă tem, știind de ce se întâmplă cu Evaluarea Națională și obsesia notelor și a meditațiilor, că vom ajunge în doua nebunie după cea de clasa a VIII-a, cu meditații peste meditații, pentru a avea note foarte mari la bacalaureat, pentru a putea prinde acel voucher. Da, sigur, poate să fie unul dintre mecanisme, putem să discutăm, dar nu l-aș îmbrățișa ca fiind mecanismul principal, cel puțin deocamdată. În urma discuțiilor pot să apară și alte argumente, și contraargumente.”
Redăm declarațiile complete:
Diana Dumitrașcu, moderator: E o soluție finanțarea în funcție de performanță sau e o soluție să le comasăm, dacă nu se descurcă atât de bine la, nu știu, Buzău, spre exemplu, să vină aproape de dumneavoastră la București?
Marian Preda: Nu. În primul rând, vă spun că eu nu sunt adeptul unor astfel de fuziuni, pentru că nu-i aduci pe cei care nu se descurcă singuri la cei care vor să facă un învățământ de calitate. Și așa, în România, noi suntem obligați să lucrăm cu cifre mari, pentru a ne susține universitățile. A fost un cerc vicios. Eu aș prefera, în loc de 37-38.000 de studenți, să avem 20.000, adică pe cei mai buni dintre ei, și să fim la nivelul la care era cândva învățământul, dar trebuie să îi luăm pe toți aceștia, pentru că e atât de proastă finanțarea în științele socio-umane, în mod special, pe student echivalent, încât trebuie să ai economie de scală, să folosești chestia asta, să ai mai mulți, pentru ca să-ți scadă costul pe student. Și atunci finanțarea de la buget și taxele să fie suficiente pentru a funcționa, pentru a nu intra pe pierderi.
Marea problemă este inechitatea cruntă în finanțare. A devenit incredibil de mare. Vă dau un exemplu: la universitățile cu competiție mare, da, la ce vreți dumneavoastră, la informatică, la drept, la psihologie, la sociologie, sunt copii care pică în zona de taxă cu 9, cu 8.50 la bacalaureat sau la examenul pe care îl dau și la universități nesemnificative prin performanțele lor, tot publice, da, sunt copii care au 6 la bacalaureat și care iau loc de la buget, pentru că au primit și ei locuri, țin cu dinții de ele, pentru a funcționa. Lobbyul politic al reprezentanților din județele lor, care au vrut neapărat să aibă o universitate după 89 și să o țină în viață, este puternic. Și atunci studentul de nu știu unde intră la una dintre facultățile astea cu 6 la bacalaureat și altul pică cu 9. Și asta nu e deloc corect.
(…) Drept urmare, o propun o soluție simplă și competitivă: să se dea, în funcție de rezultatele la bacalaureat, vouchere celor mai buni. Cât își permite statul să dea primilor, nu știu, 20%, 30% 40%, în plus celor mai buni pe fiecare domeniu, de asemenea, dacă nu au fost la media generală, dar sunt pe o disciplină în primii 20-30%, de asemenea, să li se dea voucher pentru domeniul la care sunt buni.
Diana Dumitrașcu, moderator: Dar ce să reprezinte acest voucher?
Marian Preda: Voucherul la purtător este gratuitatea cu care vii pe piață liberă la orice universitate. Dacă ai voucherul, ești la buget. Dacă n-ai voucherul, ești la taxă. (…) Dacă aș fi absolvent de liceu la taxă la o universitate bună, aș da în judecată statul român, pentru că îi dă bani unuia de la universitate mai slabă, tot de stat, unui student care are performanțe mai mici.
Diana Dumitrașcu, moderator: Domnule Pricopie.
Remus Pricopie: Logica e simplă. Cunosc propunerea domnului rector. În loc să decidă Ministerul Educației unde se duc bursele de stat sau finanțarea, decide studentul. Are voucherul în mână, s-a dus la Universitatea București. Încasează finanțarea, nu sunt bani, este un tichet. Finanțarea este încasată la Universitatea București, deci elimini Ministerul Educației. Eu sunt de acord cu acest lucru. Subiectiv, și SNSPA-ul ar profita de pe urma unui astfel de sistem. Ca fost ministru al educației, nu sunt de acord. Ca sociolog, nici domnul Preda nu este de acord.
Marian Preda: Sunt ca sociolog de acord.
Diana Dumitrașcu, moderator: De ce nu sunteți de acord ca fost ministru al Educației?
Remus Pricopie: Vă spun de ce nu e de acord nici sociologul Preda, pentru că aici apare problema cu accesul și echitatea. Deci, asta înseamnă că trebuie să ai tot un sistem de vouchere pentru copiii …
Marian Preda: Cu asta sunt de acord. Pe echivalentul burselor pot să fie …
Remus Pricopie: Trebuie să ai simultan 2 sisteme.
Marian Preda: Da, cel principal, pe bază de merit, și cel care combină meritul cu situația socială. (…) Deci, da, nu sunt pentru eliminarea acelor categorii și poate să fie o combinație și de social, dar logica de bază ar trebui să fie și în interiorul categoriilor defavorizate tot meritul.
Remus Pricopie: Iar nenorocirea nu e atât de mare, precum ar spune unii. Sistemul ar funcționa foarte bine, mai ales că, din anul al II-lea, ei, studenții, sunt reclasificați în funcție de performanță și de rezultate. Deci, de fapt, noi discutăm de cum finanțezi în primul an, pentru că din anul al II-lea se reașază.
Marian Preda: Iar Ministerul ar putea să aibă o finanțare instituțională pentru alte tipuri de cheltuieli.
Remus Pricopie: Care lipsește.
Marian Preda: Care lipsește, da.
Diana Dumitrașcu, moderator: Domnule David, cum ar trebui finanțate universitățile? Care e procedura corectă? Mai ales că ați fost și la minister, ați văzut și în interior.
Daniel David: Ar trebui să faceți o altă discuție, că e o temă foarte importantă. Nu refuz propunerea colegului Preda, dar, în acel moment, reflexul meu este să nu îmbrățișez din start, dintr-un motiv foarte simplu. Filosofia mea este că bacalaureatul nu ar trebui să fie folosit ca mijloc de intrare în învățământul superior. Bacalaureatul trebuie să fie un examen care certifică competențele pe care tu le ai după parcursul unui învățământ obligatoriu și nu vreau să las sau să iau libertatea universităților de a-și organiza propria admitere, propriile examene. Și mă tem, știind de ce se întâmplă cu Evaluarea Națională și obsesia notelor și a meditațiilor, că vom ajunge în doua nebunie după cea de clasa a VIII-a, cu meditații peste meditații, pentru a avea note foarte mari la bacalaureat, pentru a putea prinde acel voucher. Da, sigur, poate să fie unul dintre mecanisme, putem să discutăm, dar nu l-aș îmbrățișa ca fiind mecanismul principal, cel puțin deocamdată. În urma discuțiilor pot să apară și alte argumente, și contraargumente.