Daniel Funeriu, despre Premiul Nobel pentru Chimie 2021, acordat cercetătorilor Benjamin List şi David W.C. MacMillan: Au demonstrat, independent, că pot fi utilizate în procesul catalitic de obținere a unuia sau altuia dintre enantiomeri și molecule organice, compuse din carbon, hidrogen, oxigen și azot

Foto: Pixabay.com

Cei doi laureați ai premiului Nobel pentru Chimie, Benjamin List şi David W.C. MacMillan, „au demonstrat, independent, că pot fi utilizate în procesul catalitic de obținere a unuia sau altuia dintre enantiomeri și molecule organice, compuse din carbon, hidrogen, oxigen și azot, eliminând astfel riscul utilizării metalelor”, a explicat pe Facebook fostul ministru al Educației Daniel Funeriu, cercetător chimist. Laureaţii din acest an au fost premiaţi pentru “dezvoltarea organocatalizei asimetrice”, a spus Goran K. Hansson, secretarul general al Academiei Regale de Ştiinţe din Suedia.

Mai jos, postarea integrală a lui Daniel Funeriu:

„Despre premiul Nobel în chimie acordat lui Benjamin List și David MacMillan:

La prima vedere palma stângă și palma dreaptă sunt identice. Dacă priviți însă atenți palma dreaptă și palma stângă veți constata că una e imaginea celeilalte în oglindă. Exact așa este și cu anumite perechi de moleculele, numite enantiomeri. În acest caz un enantiomer, numit R, de la rectus, dreapta, este imaginea în oglindă a celuilalt, numit S, de la sinister, stânga.

Adesea cele două molecule, R și S, chiar dacă foarte similare din punct de vedere chimic, au proprietăți foarte diferite. Un exemplu clasic este ibuprofenul: S ibuprofenul este activ medical, pe când R ibuprofenul nu este activ, și este implicat în metabolismul lipidelor. Talidomida este un caz tragic, de pe urma căruia au suferit mulți oameni: una dintre forme, de exemplu, cauzează defecte la naștere. Limonenul e un alt exemplu, S limonenul fiind găsit în lămâi, R limonenul în portocale.

Obținerea în laborator și în cantități industriale a unuia sau altuia dintre enantiomerii R sau S este una din marile probleme ale chimiei, neexistând soluții generale. Înainte de cei doi laureați, se credea că doar cataliza pe bază de metale sau cataliza enzimatică poate să producă, specific, enantiomerul R sau S. Cataliza metalică poate duce la reziduuri toxice, iar cea enzimatică e adesea nepractică.

Cei doi au demonstrat, independent, că pot fi utilizate în procesul catalitic de obținere a unuia sau altuia dintre enantiomeri și molecule organice, compuse din carbon, hidrogen, oxigen și azot, eliminând astfel riscul utilizării metalelor (care adesea rămân în cantități mici în produsul finit, cu urmări toxice). După demonstrarea inițială a principiului, cei doi împreună cu alți cercetători au dezvoltat un întreg domeniu al „organocatalizei”, ale cărei aplicații promit să ducă la o chimie mai eficientă și mai curată.”

Exit mobile version