Claudia Teodorescu, reprezentant al Ministerului Educației a fost întrebată în cadrul unei dezbateri privind AI în Educație, de ce mai există cataloage electronice în școli. Întrebarea a fost adresată de președintele comisiei de învățământ din Senat, Ciprian Rus. Reprezentata Ministerului Educației a precizat că nu mai sunt obligatorii cataloagele pe hârtie de vreo 3 ani, și că ministerul lucrează la proiectul privind platforma care să conțină și catalogul electronic unic.
- Președintele comisiei de învățământ din Senat a spus în cadrul dezbaterii că „Educația în România se face pe hârtie, nu în mediul digital” și a cerut: „să scoatem coala de hârtie din sistemul de învățământ”
Claudia Teodorescu, reprezentant al Ministerului Educației, întrebată de președintele comisiei de învățământ din Senat, de ce mai există cataloage pe hârtie în școlile din România, a spus că „acestea nu mai sunt obligatorii, școlile au posibilitatea să folosească doar catalog electronic, însă costurile trebuie suportate de școli.
În paralel, Ministerul lucrează la proiectul privind platforma care să conțină și catalogul electronic unic.
„Ele nu mai sunt obligatorii, dar neavând un sistem de catalog electronic public gratuit, eu nu pot să forțez o școală să meargă, să forțeze o primărie să plătească un abonament pentru școală, că nu se mai justifică investiția dacă eu plătesc azi abonamentul la catalog cu electronic, nu se mai justifică investiția mea în catalogul public”, a explicat Claudia Teodorescu.
Reprezentata Ministerului Educației a mai spus că speră ca în 3 ani să fie gata catalogul electronic la nivel de țară. Președintele comisiei de învățământ a revenit cu întrebarea: de ce există posibilitatea ca aceste cataloage clasice să fie opționale:
„E tot vina noastră. Și o să vă povestesc de ce: nu am reușit să retehnologizăm minunata noastră bază de date, dar sperăm în 3 ani de zile să fie gata”, a spus reprezentata Ministerului.
Redăm răspunsul reprezentantei MEC, Claudia Teodorescu
Ciprian Rus, președintele comisiei de învățământ din Senat: Știți de ce în România nu ne putem înmatricula mașinile digital cap coadă? Pentru că trebuie să intervină om care să verifice niște hârtii și care să zică da, poate să-și înmatriculeze mașina că nu are datorii. Chestie care ar fi banală. Se poate face banal. Doar că legile din România spunem în continuare trebuie să intervină un om. Sunt de acord că nu trebuie să pierdem controlul și sunt convins că nu îl vom pierde. Dar haideți să ne prioritizăm unde este necesar să intervină omul și unde nu.
De ce mai avem cataloage de hârtie în școli? Bun, hai să începem de aici. Vorbim de lucruri atât de avansate, dar nu putem rezolva chestiile simple. Hai să rezolvăm astea simple, să vedeți ce ușor va fi ulterior.
Claudia Teodorescu, reprezentant MEC: Lucrez în Ministerul Educației de 10 ani în politici publice în educație. În ultimii 5,6 ani activez în Direcția Generală pentru Implementare a planului național de redresare și reziliență. Lucrez cu peste 6000 de școli, de manageri de școli. (…) Cataloagele nu mai sunt obligatorii în format de hârtie de 3 ani de zile, să știți.
Ciprian Rus, președintele comisiei de învățământ din Senat: Nu obligatorii. Deloc (n. red să nu mai fie).
Claudia Teodorescu, reprezentant MEC: E tot vina noastră. Și o să vă povestesc de ce, că nu am reușit să retehnologizăm minunata noastră bază de date, dar sperăm în 3 ani de zile să fie gata. Am depus proiectul. Subsemnata a depus proiectul, ca să zic așa numele Ministerul Educației, cu domnul secretar de stat Sorin Ion, cu care ne-am mai întâlnit data trecută. Noi avem un scop în viața asta sau ne mutăm de pe planetă, să facem catalogul electronic la nivel național, să facem portofoliu electronic al profesorului. Asta însemnând de la intrarea în sistem până la ieșirea de la pensie sau când își dorește din sistem, să aibă un loc în care are toate diplomele, toate certificările, toate informațiile despre salarii, despre activități, premii și alte activități și ce își desfășoară, dar să fie într-un singur loc, elevul să aibă vestitul portofoliu al elevului.
E o investiție imensă, este o presiune imensă, pentru că noi trebuie să venim și cu partea din spate, facem ceva, dar trebuie să aducem toate datele din sistem la un loc. Și atunci poate că-n unele situații mai bine să avem cataloagele alea. Ele nu mai sunt obligatorii, dar neavând un sistem de catalog electronic public gratuit, eu nu pot să forțez o școală să meargă, să forțeze o primărie să plătească un abonament pentru școală, că nu se mai justifică investiția dacă eu plătesc azi abonamentul la catalog cu electronic, nu se mai justifică investiția mea în catalogul public. Și atunci am plecat întâi să facem acest catalog electronic și să renunțăm la hârtiile minunate, inclusiv interoperabilizările cu celelalte platforme: adică adeverințele pe elev pentru sănătate, datele de la medicul de familie, transportul, bursele, pentru că va fi mult mai simplu să interogheze sistemele între ele și se aflăm calitatea lui de elev, de asigurat, de părinte cu venituri minime și așa mai departe. Durează. Știu că este târziu, îmi cer scuze, eu sper să-mi iasă și partea asta”.
Câte școli au catalog electronic în România, în prezent
Din toamna lui 2025, toate școlile pot să folosească un catalog electronic, fără să mai fie nevoite să aplice pentru a fi unitate pilot aprobată de Ministerul Educației, cum s-a întâmplat până în acest an școlar, potrivit Ordinului 4.498 din 2025 de modificare a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar (ROFUIP) care a fost pus publicat în Monitorul Oficial.
Condiția pusă de MEC a fost să nu li se ceară bani părinților, ci să fie plătit din bugetul școlii.
Aproape jumătate din școlile din România aveau catalog electronic în septembrie 2025, 2.862 de unități de învățământ, potrivit răspunsului transmis pe 2 octombrie, la întrebarea deputatei UDMR Boglárka Kántor privind „Situația implementării catalogului electronic la nivel național”, semnat de secretarul de stat Sorin Ion. Toate variantele folosite de școli sunt private și cele mai multe sunt finanțate de autoritățile locale.
Deși fostul ministru Daniel David anunța în iulie că din anul școlar 2025-2026, toate școlile vor folosi catalogul electronic dezvoltat în cadrul platformei SIIIR, măsura nu a mai fost pusă în aplicare. În prezent, 2.862 de unități de învățământ folosesc diverse aplicații de catalog electronic, potrivit datelor transmise Parlamentului de Ministerul Educației.
Bucureștiul are cele mai multe școli în care exista catalog electronic, 223l, urmat de Suceava (179), Dolj (127), Cluj (124), Brașov (119) și Iași (119).
La polul opus, cele mai puține școli care folosesc catalogul electronic sunt în Giurgiu (10), Caraș-Severin (33), Teleorman (30), Covasna (23) și Sălaj (26), conform datelor centralizate de minister. [Vezi aici numărul unităților de învățământ, defalcat pe județe și pe sursa de finanțare, care utilizează catalogul electronic în luna septembrie 2025]
În noiembrie 2022, Edupedu.ro a scris că platforme de catalog electronic se foloseau în școli din cel puțin 24 de județe și erau plătite fie de asociațiile de părinți, fie din fondurile locale sau ale școlilor, arăta un raport SAR privind digitalizarea în educație.
10 ani de încercări eșuate de digitalizare a catalogului școlar
Istoricul proiectelor pentru catalogul electronic include patru inițiative majore, toate nefinalizate:
SIMS–POCIDIF (2025-2026) – noul proiect anunțat de Ministerul Educației, aflat acum în faza de planificare.
SIIIR (2013-2014) – primul catalog electronic finanțat din fonduri europene (PODCA), finalizat tehnic, dar niciodată implementat;
SIMS (2019) – proiect cu finanțare europeană de 40 milioane de euro, abandonat fără licitație;
SIMS–PNRR (2023-2024) – proiect reluat prin PNRR, dar nerealizat din lipsă de timp pentru implementare;
Despre Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare (PoCIDIF)
Edupedu.ro a scris în februarie despre proiectul în valoare de „aproape 100 de milioane de euro” prin Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare (PoCIDIF) al ministerului Educației.
Întrebat ce va conține platforma, secretarul de stat Sorin Ion a enumerat, la nivel general, module de „evaluare standardizată”, „gestiune economică”, „evidență” și „catalog electronic”, plus „modul de portofoliu al profesorului, portofoliul elevilor”.
Miza platformei ar fi reducerea birocrației din școli, potrivit demnitarului: „goana după hârtii pentru făcut dosare… ne-am propus ca tot ce lasă în urmă un profesor să poarte o amprentă digitală”. Un exemplu concret: „mi-aș dori ca într-un viitor apropiat la un singur click să putem alcătui un dosar virtual pentru profesor, astfel încât evaluarea acestuia sau ierarhizarea unor profesori după anumite criterii să fie extrem de simplă”.
Proiectul este în prezent în evaluare la MIPE, iar oficialul estimează că verdictul ar putea veni în jurul lunii martie.
Ce va conține, concret, platforma finanțată prin PoCIDIF. Sorin Ion a descris proiectul ca fiind „acel Sistem Informatic de Management al Școlarității (SIMS) care are foarte multe module – lumea l-a cunoscut de-a lungul timpului ca fiind proiectul de catalog electronic, dar asta este denumirea lui foarte simplificată”. A enumerat, la nivel general, module de „evaluare standardizată”, „gestiune economică”, „evidență” și „catalog electronic”, plus „modul de portofoliu al profesorului, portofoliul elevilor”. A mai spus că „este în cloud”, tocmai pentru a evita „achiziții de componente fizice” care „se uzează moral cel mai repede”.
Pentru elevi, profesori și părinți, una dintre schimbările anunțate este că platforma ar urma să aibă utilizatori direcți, nu doar administratori: „De data asta vrem să-l facem cu utilizatori, inclusiv la nivel de beneficiari primari. Adică spre deosebire de platformele pe care le avem, da, acestea vor putea fi folosite și de ei”, a declarat Sorin Ion, întrebat dacă vor avea acces părinții și elevii.
Pe zona de evaluări și examene, secretarul de stat a spus că ministerul a prevăzut un modul care să includă și corectarea digitală, dar în paralel cu examenele pe hârtie, cel puțin o perioadă: „am făcut și un modul, deși o să integrăm cumva și ce avem acum, pentru că în continuare va fi nevoie și de examene pe hârtie”. Ca exemplu de testare, a indicat olimpiadele: „Ne gândim chiar de anul acesta să testăm pe olimpiada școlară, să evaluăm lucrările pe platformă, dar o să integrăm și soluția pe care o avem acum, cu scanat de lucrări, în platformă”.
Pe partea administrativă, Sorin Ion a spus că vor fi incluse înscrierile la grădiniță și clasa pregătitoare și gestiunea diverselor fluxuri: „Ar mai fi tot ce ține de înscrierea în învățământ. Vom gestiona de la personalul din învățământ, la rețea școlară până la programe sociale și așa mai departe”.
Apelul de finanțare PoCIDIF pentru „Digitalizarea în educație” a fost lansat în 31 octombrie 2023, cu termen de depunere până la 22 decembrie 2025, ora 17:00, iar solicitant eligibil era doar Ministerul Educației (cu posibili parteneri eligibili, inclusiv unități de învățământ preuniversitar și instituții de învățământ superior), potrivit informațiilor publicate despre apel de către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE). Bugetul apelului era de 168.780.765 euro.
La nivel de program, PoCIDIF (2021–2027) este cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), iar una dintre direcții include digitalizarea în administrația publică, educație și cultură.
Proiectul de „aproape 100 de milioane de euro” menționat de Sorin Ion reprezintă o finanțare majoră, dar sub plafonul total al apelului. Asta pentru că „bugetul acesta nu era doar pentru un proiect, pentru că era acolo buget pe o măsură care implica și proiecte depuse de universități”, iar acest proiect depus de MEC „vizează doar preuniversitarul”.
Legea Educației, despre SIMS: cloud, interoperabilitate, digitalizarea examenelor
Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 prevede SIMS la articolul 133, care introduce explicit „Sistemul integrat de management al școlarității”, finanțat de la bugetul de stat, ca „ansamblu de resurse informatice bazat pe tehnologia «cloud computing»”, și stabilește că înființarea, organizarea și funcționarea sa se fac prin hotărâre de Guvern inițiată de Ministerul Educației. Același articol definește catalogul electronic ca parte a acestui sistem, „bazată pe principiile interoperabilității și interconectării”, și prevede dezvoltarea portofoliului educațional digital integrat ca parte a sistemului, precum și obiectivul ca evaluările și examenele naționale să fie administrate „integral în format digital” începând cu anul școlar 2027–2028.
În paralel, un calendar de punere în aplicare a Legii 198/2023, publicat prin Ordinul nr. 3.069/2024, a fixat ca termen 1 august 2025 pentru hotărârea de Guvern privind „înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului integrat de management al școlarității”. Evident, termenul este demult depășit, la fel ca majoritatea termenelor fixate în 2024 de fosta ministră Ligia Deca.
Proiectul „SIMS” nu este, însă, unul nou. El a mai existat pe hârtie și chiar a fost proiect semnat în 2019 – dar a fost atunci abandonat, iar finanțarea a fost pierdută.
Prevedea tot catalog electronic și digitalizarea mai multor procese. Edupedu.ro a relatat că proiectul avea o finanțare nerambursabilă de peste 40 de milioane de euro (echivalentul a peste 225 milioane lei), însă timp de aproximativ 3 ani ministerul nu a reușit „nici măcar să scoată la licitație proiectul”, ceea ce a dus la pierderea investiției.