„Nu înțeleg de ce tot mai există profesori care spun: „domnule, sunt extraordinar de bun profesor, dar sistemul ăsta de învățământ nu mă lasă”. Fraților, acum ne lasă!”, a declarat Viforel Dorobanțu, directorul Școlii Gimnaziale Curcani, județul Călărași la o dezbatere online pe tema școlilor-pilot, organizată de Asociația „Ține de Noi”.
Școala Gimnazială Nr. 1 Curcani, din județul Călărași, a depus la Ministerul Educației o solicitare de înscriere în programul de școli-pilot înființat de anul trecut și încă nepus în aplicare. Până pe 24 mai 2021 erau 15 școli pe această listă.
Directorul Școlii Gimnaziale Curcani, profesorul Viforel Dorobanțu, a prezentat, în contextul pilotării curriculare pe care școala vrea să o desfășoare începând cu anul viitor, „dacă este aprobată”, câteva statistici despre școală:
„Școala Curcani are 685 de copii și 40 de profesori. Dintre elevi, peste 60% sunt de etnie Roma, declarați, 40% dintre ei cu ambii părinți plecați în străinătate și 60% dintre ei cu un părinte plecat în străinătate”, a spus Viforel Dorobanțu.
Potrivit cererii depuse la Ministerul Educației, Școala Curcani a propus pilotarea pentru un „proiect de curriculum elaborat conform metodologiei cadru”. Directorul Viforel Dorobanțu susține că profesorii i-ar putea convinge pe directori și pe ceilalți “actori” implicați în conducerea unei școli să intre într-un astfel de program de pilotare.
„Dacă directorii sunt mai reticenți la nevoia de a face o școală pentru copii și nu pentru profesori, cred că ar putea să facă pilotare”
Viforel Dorobanțu, director
„Eu cred că mingea este în terenul directorilor și al profesorilor, pentru că eu nu concep ca într-o școală un director – și o să mă exprim foarte direct – poate să pună coșul așa de mult pe profesori, încât profesorii să nu-l poată determina, dacă ei doresc, sa achieseze la acest program. Este evident că un director ar trebui, cumva, dacă nu e ipocrit și dacă nu vrea să-și fure căciula, să încerce nu să răstoarne munții, ci să-i deplaseze puțin măcar, să facă o breșă între ei printr-un mic proiect de pilotare. Este evident că îl poate îmbunătăți pe parcursul celor patru ani, sau în următorul ciclu de patru ani. Din punctul meu de vedere, dacă directorii sunt mai reticenți la nevoia de a face o școală pentru copii și nu pentru profesori, cred că ar putea să facă lucrul ăsta, și chiar îndemn profesorii să forțeze cumva directorii, prin metode omenești, să facă pasul ăsta. Poate deveni o presiune pozitivă din partea profesorilor către director să facă acest lucru.
La mine în școală lucrul acesta a început de un an și ceva și fără echipa în care sunt membru nu aș fi făcut nimic. Toți am stat, la început mai puțini, pe parcurs mai mulți, am stat, am încercat să găsim ce e bine și ce este rău. Pentru asta am făcut și niște chestionare printre părinți și elevi, în diferite etape, chestionare în care am încercat să vedem de unde pornim.
Ajung la stâlpii modelului pe care noi o să-l propunem ministerului. Unele dintre întrebările pe care le-am pus în acele chestionare au fost “în cadrul cărei discipline informația ajunge mai greu la voi? Dacă este din cauza tipului de predare pe care îl folosește profesorul? Dacă este din cauza informației în sine?” – și am ajuns la concluzia că în zona științelor – chimie, fizică, biologie și geografie, lucrurile din punct de vedere al copiilor nu stau foarte bine. Le e greu să înțeleagă ce se întâmplă în cazul acelor ore, nu știu dacă au timp să pună întrebări referitor la ceea ce nu înțeleg.
De exemplu, noi am gândit așa: Hai să începem fizica la clasa a V-a, hai să începem chimia la clasa a VI-a și am întrebat, evident, în grupul pe care-l aveam constituit „domnule, dar de ce să facem lucrul acesta?”. Și mi-a dat un argument extrem de corect: multe dintre noțiunile predate la matematică, într-un anumit moment, sunt predate mai devreme la fizică sau la chimie. Deci ajunge profesorul de chimie sau de fizică să predea el, înainte, niște noțiuni de matematică pentru a-și putea preda disciplina lui.
Evident că sunt niște materii “grele” ca să spun așa, dar tocmai pentru că avem libertatea acum să „inventăm noi roata”, putem să facem materiile acestea – chimie și fizică – cel puțin mai prietenoase, încercând să le predăm cumva, total într-un alt mod, de la a V-a și a VI-a. Știu că este o chestiune interesantă, riscantă, dar ne asumăm și sperăm ca, totuși, lucrurile să fie bune pentru elevi, în primul rând.
O altă chestiune pe care ne-am propus-o, culmea, și zic culmea pentru că am primit chiar întrebări din partea unor profesori de matematică, de exemplu, la matematică noi am spus să nu mai avem patru ore, ci să avem trei ore. Am spus să nu mai avem teze, ci să avem un alt tip de evaluare, anuală sau semestrială, dar nu teză. Pentru că am observat că din punctul nostru de vedere teza nu are relevanță și îmi asum ceea ce spun. Din punctul de vedere al Școlii Curcani, o teză la matematică, pentru motivarea unui copil, nu are relevanță. Profesorul de matematică a avut inspirația să-și compună cumva noua programă în cadrul celor trei ore și evident că ne-a ajutat și pe noi acea oră pe care o putem aloca unei alte discipline pe care dorim să o introducem.
De exemplu, mai avem niște modificări la geografie. Domnul profesor de geografie a spus că ar fi bine ca la clasa a V-a să se facă acum ceea ce se face la clasa a VI-a. Și să scoată diferite capitole, cum ar fi antroposfera și altele, care din punctul dansului de vedere sunt puțin mai grele pentru clasa respectivă. Deci, cumva încercăm, în cadrul a ceea ce avem acum să facem niște schimbări, din punctul meu de vedere și puțin și ușor de ingurgitat și pentru copii și pentru părinți. (…) Și după aceste modificări nimeni nu va rămâne fără ore pentru că aveam acea lege 185 care ne permite să completăm cumva catedra.
Din tot numărul de ore aferent disciplinei pe un an școlar, sau pe semestru, jumătate se vor numi „de predare” și cealaltă jumătate se vor numi „ateliere de inovare și creativitate”. Începând de la limba română, chimie, fizică, orice disciplină va trebui să aibă după predare imediat ore de ateliere de inovare și creativitate, care ce va însemna coborârea disciplinei din templul acela academic la zona în care elevul înțelege de ce trebuie să învețe: Pitagora – ca să știe să-și facă un acoperiș – de ce trebuie să învețe o suprafață – ca să știe să-și cumpere gresie potrivită spațiului pe care îl are de acoperit. În zona aceasta am dus noi cumva și modificarea aceasta. Și am spus încercați să modificați și să micșorați conținuturile, încercați să modificați numărul conținuturilor (perioada asta de pandemie ne-a ajutat să vedem ce conținuturi sunt redundante și care nu trezesc așa mare interes pentru copii și le-am folosit ca oportunitate).
Cum se poate întâmpla coborârea în materie de clasa a VI-a la clasa a V-a?
“Noi am gândit în felul următor: dacă materia pe care, acum, elevii o fac în doi ani, cum e cazul chimiei, predată în clasele a VII-a și a VIII-a, de trei ani, cum este în cazul fizicii, legată în clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a ar coborî la încă un an, la fiecare dintre cele două materii se adaugă încă un an de predare într-un alt mod decât până acum. Noi credem că acest lucru va fi benefică copilului. Cu atât mai mult cu cât el, din clasa III-a face noțiuni legate de științe. Deci acele conținuturi extinse pe o perioadă mai mare de timp cred că vor avea relevanță mai mare în mintea copilului”, a mai spus directorul.
Acesta a vorbit despre cum le-a explicat părinților, care au înțeles despre ce este această pilotare și le-au spus celor din conducere că vor să îi țină la curent cu orice schimbare fac, pentru a putea pune umărul și ei la acest demers.
„Nu înțeleg, după această deschidere a pilotărilor, de ce tot mai există profesori care spun: ‘domnule, sunt extraordinar de bun profesor dar sistemul ăsta de învățământ nu mă lasă’. Fraților, acum ne lasă! Hai să zdruncinam cu armele lui. Deci dacă lucrurile astea sunt înțelese de profesori și fiecare încearcă să facă altceva, nu pentru director, nu pentru inspector, nu pentru ministru, nu pentru nimeni, ci pentru copilul din fața ta, lucrurile sunt extraordinar de line”, a explicat Viforel Dorobanțu.
Ce anume pot pilota școlile-pilot
- elemente inovative la nivel de curriculum (noi modele/tipuri de teste/subiecte/itemi din structura examenelor/evaluărilor naționale, modalități de organizare/predare-învățare a unor discipline de studiu din trunchiul comun, o nouă disciplină în oferta de curriculum la decizia școlii, o nouă disciplină de studiu care propune abordări transversale, alte documente curriculare care necesită calibrare);
- variante de organizare a programului școlar de predare-învățare;
- modalități de dezvoltare profesională a cadrelor didactice sau de evoluție în carieră;
- strategii didactice, resurse educaționale, inclusiv din domeniul învățării de tip blended learning/online;
- intervenții inovative în domeniul managementului școlar și al dezvoltării culturii organizaționale;
- modalități de evaluare a rezultatelor școlare; intervenții inovative bazate pe date de cercetare psihosocială, pentru integrarea optimă în comunitate, pe piața muncii și în societate, în general;
- abordări inovative și tendințe de dezvoltare a științelor educației.
Ce trebuie să facă școlile care vor să devină unități-pilot
Pentru a intra în program, școlile vor depune la Ministerul Educației solicitarea de includere în programul de pilotare.
Criteriile de selecție pentru școlile-pilot sunt:
- solicitare scrisă din partea unității de învățământ pentru funcționare cu statut de școală-pilot;
- declarație scrisă, asumată de conducerea unității de învățământ, de exprimare a disponibilității și a capacității de aplicare a intervenției pilotate, inclusiv un document care să evidențieze acordul părinților, dat în urma consultării consiliului/asociațiilor reprezentative ale părinților din cadrul unității de învățământ și, după caz, a consultării consiliului elevilor;
- structură instituțională adecvată aplicării tipului de intervenție stabilit de Ministerul Educației și Cercetării;
- resurse umane calificate/specializate în raport cu intervenția pilotată;
- proiect de strategie de pilotare și plan de acțiune care să reflecte:
- viziunea unității de învățământ cu privire la intervenția care urmează a fi pilotată
- analiza de nevoi la nivelul unității de învățământ, care va evidenția motivația acesteia de a se implica în intervenția pilotată, inclusiv punctele tari, oportunitățile și beneficiile pentru elevi etc.
- analiza implicațiilor etice și modalitățile prin care se asigură respectarea drepturilor copilului, conform legislației în vigoare, în acord cu codul de etică și conduită al unității
- modalitățile de evaluare a calității educației (internă și/sau externă)
- analiza riscurilor de implementare și a planului de management al riscurilor.
Cum vor fi plătite cadrele didactice de la școlile-pilot
Încadrarea sau selecția personalului didactic implicat în școlile-pilot se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare pentru ocuparea unei funcții didactice și unor reglementări specifice contextului de desfășurare a activității – proiect de cercetare educațională finanțat din alte surse decât bugetul de stat, grant de cercetare, realizare sau conducere de activități de practică pedagogică.
Pentru școlile-pilot cadrele didactice selectate vor beneficia de un program de instruire/ formare cu privire la aplicarea elementelor incluse în intervenția educațională/ proiectul de cercetare educațională, anterior debutului acestuia la nivelul activităților cu elevii, prevede metodologia.
Salariile pot varia, în funcție de timpul necesar activităților, se arată în metodologie.
Cadrele didactice implicate în activități specifice vor fi remunerate potrivit timpului de muncă efectiv lucrat pentru aplicarea intervenției educaționale/proiectului de cercetare educațională sau pentru organizarea și desfășurarea practicii pedagogice, în funcție de contractul individual de muncă (structura încadrării)/de anexele la contractul individual de muncă.
Propunerea de pilotare a intervenției educaționale/proiectului de cercetare educațională va include o analiză a impactului demersului propus asupra profilului de formare al absolventului programului, precum și o analiză a elementelor comune pentru unitățile-pilot și unitățile din învățământul de masă, astfel încât să se asigure șanse egale tuturor elevilor la examene/evaluări naționale și să se asigure condițiile minime care ar putea permite transferul de la o unitate-pilot către o unitate de învățământ de masă pe parcursul derulării proiectului sau la finalul acestuia, se mai arată în document.
Puteți consulta aici Metodologia-cadru din 30 iulie 2020 de înființare, organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar cu statut de unități-pilot, experimentale și de aplicație.
Luna aceasta secretarul de stat Radu Szekely spunea, într-o conferință Super Teach pe acestă temă:
„Școlile pilot sunt unități de învățământ preuniversitar care pot independent de altcineva să își organizeze un program în care să piloteze, să încerce ceva nou. Aceste școli pilot pun în aplicare inovații educaționale, intervenții mai complexe. Atunci când spunem inovații educaționale nu ne referim la un singur curs sau o singură metodă de lucru care ar putea fi aplicată oricum, spre exemplu noi modele curriculare, de carieră didactică, de evaluare a performanței, de notare, de valorificare a potențialului elevului prin individualizarea învățării într-un mod mult mai profund decât se face în momentul de față.
Spre exemplu, să zicem 10 școli aleg să piloteze împreună un model de clase virtuale în care elevii se prezintă la clasă, dar ei se conectează la un laptop și urmăresc o oră de matematică făcută de un profesor dintr-o altă școală care predă la un nivel mai adecvat nevoilor individuale ale elevului respectiv.
Dacă vorbim de o singură școală, poate au o idee de a integra și alte discipline care au interes local. Prin proiectul de școală pilot, puteți demonstra că faceți mai bine decât ceea ce faceți în momentul de față și la sfârșitul ciclului de patru ani, elevul va avea competențele din profilul de absolvent dezvoltate și prin acest model inovativ la nivel curriculum, demonstrați comunității că puteți face o treabă mai bună.
O altă școală poate să gândească modalități de evaluare a rezultatelor școlare diferite. Spre exemplu printr-o evaluare combinată între profesori și ONG-uri care lucrează în anumite domenii și încurajează voluntariatul și prin voluntariat elevii pun în practică ceea ce învață la școală în diverse contexte și notarea se face combinat. Poate decideți că renunțați la calificative pentru ciclul primar pentru patru ani de zile și facem doar evaluare narativă pentru a reduce stresul dat de calificative și de ideea de competiție.
Sunt multe posibilități de pilotare inclusiv la nivel de management școlar. Un model discutat a fost cel al dublului management școlar, adică o persoană care să se ocupe de partea academică, educațională, pedagogică și o persoană care să se ocupe de dezvoltare, de atragerea de finanțare, de relația cu autoritățile și comunitatea, de achiziții, de tot ce înseamnă dezvoltare instituțională.
Aceste lucruri sunt bazate pe niște tendințe de dezvoltare a științelor educației și unitatea care propune proiectul de școală pilot demonstrează că este în beneficiul elevilor. Scopul acestor pilotări este să îmbunătățim calitatea actului educațional în așa fel încât elevul să învețe mai bine, mai eficient, să se simtă mai bine, să nu abandoneze școala, să fie mai pregătit pentru viață, să poată trece mai ușor în ciclurile superioare. Toate aceste aspecte trebuie să le avem în vedere atunci când planificăm un proiect de școală pilot.
Dacă un model funcționează foarte bine timp de 4 ani de zile, putem vedea dacă se poate transfera și la alte unități sau dacă poate fi adoptat și de alte școli. Cred că mergem spre un model în care autonomia școlilor va căpăta importanță și este foarte posibil ca școlile să fie încurajate să aplice un model decât să fie impus același model prin politici publice peste tot. Este un deziderat al proiectului România Educată pe care sperăm să-l vedem translatat cât mai curând posibil. Școlile pilot reprezintă un moment crucial pentru a demonstra că există modele care pot fi aplicate diferențiat la nivel local, autonom, sau că există școli dornice ce doresc să aplice un model al Ministerului Educației. Nu am pornit însă acum cu un model de sus în jos, fiindcă am vrut să vedem ce se poate pilota.
De fapt, cel mai important lucru care se poate întâmpla este descentralizarea curriculară prin adoptarea de către școli a unor curricule diferențiate, adaptate nevoilor locale și în felul acesta să vedem dacă într-adevăr funcționează mai bine decât modelul actual, centralizat, curriculum unic la nivelul țării.”
Foto: PROTV / Viitor cu clasă