Dreptul la educație nu reprezintă o competiție. La sfârșitul anului școlar nu există învinși și învingători, spune învățătoarea de la Școala Gimnazială Ion Creangă din Bacău, care a inițiat o petiție prin care să se renunțe la tradiția premierii elevilor în festivități publice

Foto: INQUAM Photos Octav Ganea

Unii copii trăiesc o trauma emoțională și ce le transmitem? Că nu pot fi toți de 10. Le spunem de fapt că nu sunt buni, nu sunt valoroși, că munca lor nu a fost suficient de susținută ca să merite aprecierea de la final de an școlar, explică pentru Edupedu.ro, învățătoarea Ana-Nela Popoveniuc, inițiatoarea petiției.

O învățătoare de la Școala Gimnazială “Ion Creangă” din Bacău, cere printr-o petiție publică, renunțarea la festivitatea de premiere în curtea școlii a copiilor, la final de an școlar.

Ana-Nela Popoveniuc spune că își premiază toți elevii pentru progresele de-a lungul anilor și consideră că această premiere în cadru festiv, rămasă “ca o cutumă”, are multe efecte negative pe care le-a observat asupra copiilor.

“Nu știu de ce nu am făcut petiția mai demult, să vă spun sincer, pentru că de mulți ani la clasa mea am observat că nu e în regulă să îi ierarhizăm pe copii. De aici a plecat și înlocuirea notelor cu calificative. Tocmai pentru a nu eticheta copiii și a nu-i stigmatiza în niciun fel.

Eu întotdeauna le-am dat tuturor copiilor coronițe în ordine alfabetică nu pentru a-i uniformiza, ci pentru a-i stimula în felul acesta, nu pentru a-i scoate în evidență pe unii și ai pune într-o lumină proastă pe ceilalți. Elevii mei de acum au terminat clasa a II-a și le-am precizat că toți sunt de coronită. Fiecare merită un premiu, fiecare are un talent, fiecare e bun la ceva, și-a dezvoltat niște abilități. Eu asta am premiat, progresul fiecăruia. 

Atunci când se face această practică rudimentară, rămasă ca un fel de Cântarea României din vremea comunismului, nu este în regulă pentru copiii care nu ajung pe podium. Nu este o competiție învățământul obligatoriu. Faptul că eu mă duc la școală în fiecare zi, nu înseamnă că plec la un concurs, nu sunt în competiție cu ceilalți, ca la sfârșitul anului școlar să primesc sau să nu primesc un premiu public, o ierarhizare, o etichetare. Dreptul la educație nu reprezintă o competiție. La sfârșitul anului școlar nu există învinși și învingători. Umilința celor care rămân cu florile în mână…am văzut părinți care au așteptat in soare de la 9 dimineața, au stat cu copii în picioare și la sfârșit când au rămas câțiva copii, care nu au luat premiu, au plecat cu lacrimi în ochi, distruși sufletește pentru că nu au fost chemați în față. Creează o competiție distructivă, înșirarea copiilor ca pe o marfă: “uite al meu ce deștept e, ce bun e” sau “uite colegul de ce a putut și tu nu?.

Unii copii trăiesc o trauma emoțională și ce le transmitem? Că nu pot fi toți de 10. Le spunem de fapt că nu sunt buni, nu sunt valoroși, că munca lor nu a fost suficient de susținută ca să merite aprocierea de la final de an școlar. Ei merg toți cu drag la școală, în fiecare zi poate își fac temele și totuși, cu tot acest efort nu reușesc să primească un premiu (pentru că sunt doar 3- 4 care iau premiu),” remarcă învățătoarea de la Școala Gimnazială “Ion Creangă” din Bacău.

Învățătoarea Ana-Nela Popoveniuc consideră transmiterea publică a mediilor și a rezultatelor obținute de elev, fără a fi nevoie de acordul părintelui sau tutorelui, o încălcare a datelor cu caracter personal, cu efecte traumatizante emoțional pentru copil.

“Inconsecvența apare în felul în care tratăm rezultatele examenelor, acestea sunt codificate, sunt secretizate. Examenul de Bacalaureat, examenul de Evaluare Națională sunt secretizate și doar cel în cauză poate vedea cât a obținut. Ceilalți nu au acces la rezultatele altora, dar am lăsat rezultatele de la sfârșitul anului școlar din învățământul obligatoriu pe care îl frecventează toți copiii din țara noastră. Le spunem public, fără acordul nimănui, părinții nu sunt întrebați, elevii, tutorii nu sunt întrebați dacă vor să afle toată lumea ce medii au avut, ce rezultate și dacă vor premiile acestea sau nu.

Deși predă la clasele primare unde elevii nu sunt premiați pentru că primesc doar calificative, învățătoarea Ana-Nela Popoveniuc face referire în petiție ca festivitățile de premiere publice pentru gimnaziu și liceu.

“Sunt și învățători care ierarhizează chiar și fără note, de exemplu, dau premiul întâi elevilor care au avut numai calificative de foarte bine copiilor care au avut o medie sau două de bine premiul al doilea și tot așa. Eu n-am făcut lucrul acesta niciodată și le-am dat tuturor pentru progresul înregistrat fiecare copil este în competiție cu sine însuși și le-am și spus lucrul acesta că nu e coronița simbol al perfecțiunii, al notei de 10 pe linie pentru că nu suntem perfecți. Media de 10 la toate disciplinele este o evaluare relativă. Nu poate un elev să exceleze la 11 materii.“

(1) La clasele I-IV se stabilesc calificative semestriale și anuale la fiecare disciplină de studiu.

(3) Pentru aceste clase, calificativul anual la fiecare disciplină/domeniu de studiu este dat de unul dintre calificativele semestriale stabilite de cadrul didactic în baza următoarelor criterii:

a) progresul sau regresul elevului;

b) raportul efort-performanță realizată;

c) creșterea sau descreșterea motivației elevului;

d) realizarea unor sarcini din programul suplimentar de pregătire sau de recuperare, stabilite de cadrul didactic și care au fost aduse la cunoștința părintelui, tutorelui sau reprezentantului legal.

“Regulamentul nu știu dacă face precizări clare în legătură cu premierea, a rămas mai mult ca o cutumă în învățământul românesc, aceasta premiere publică este o tradiție. Este reglementată doar în ceea ce privește ordinea acordării premiilor, adică dacă ai un copil sau mai mulți doar cu note de 10, acelora le dai premiul întâi, ” spune învățătoarea care a creat petiția.    

“Cei care sunt scoși în față dintr-o clasă de 30 și ceva de elevi, ai unul cu premiul întâi acela crede că este mult mai bun decât ceilalți, ceilalți îl evită gândindu-se “că ești altfel decât noi ești mult mai bun,“ și el începe să creadă asta. Sunt prietenii care se rup între copii, iar cei care rămân în bănci și nu sunt scoși pe scenă în mod public aceia suferă. Ce este în mintea și sufletul lor să nu s-au ridicat la așteptările profesorilor, părinților, stima de sine categoric nu este cea mai bună, nu îi stimulăm în felul acesta”, mai spune cadrul didactic.

Textul integral al petiției care are 794 de semnături.

Exit mobile version