O învăţătoare îi adresează o scrisoare ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu. Este vorba despre Mara Luana Rauca, cadru didactic “cu 19 ani vechime în învăţământ”. Aceasta îi solicită oficialului să ia măsuri prin care profesorii şi învăţătorii să se simtă protejaţi în faţa părinţilor şi elevilor. O petiţie lansată pe internet pentru susţinerea unei legi de protejare a profesorilor în faţa abuzului emoţional a fost semnată de aproape 3.000 de persoane.
Iată mesajul integral publicat de învăţătoare:
Doamnei Ministru al Educației Naționale Ecaterina Andronescu,
Vă scriu în calitate de învățător care muncește în sistem de 19 ani și care s-a lovit de problemele acestuia încercând să le facă față cu profesionalism și dedicare.
În ultimii ani s-au înmulțit abuzurile fizice și psihice asupra cadrelor didactice din partea unor elevi și părinți. Acest lucru se datorează lipsei unei legi clare care să protejeze cadrele didactice și să le ofere o siguranță atât la școală cât și în societate. Profesorii se simt din ce în ce mai amenințați și mai vulnerabili. Se duce o adevărată campanie de defăimare a acestora în mass-media. Această campanie nu a făcut decât să slăbească autoritatea noastră în societate decredibilizându-ne în fața acesteia. Astfel, profesorii au devenit ținta atacurilor. Din ce în ce mai mulți colegi se plâng din cauză că sunt agresați. Abuzurile sunt atât fizice cât și psihice. Avem colegi care au fost bătuți în clase de către elevi, filmați și postate imaginile cu ei pe internet unde injuriile au curs de-a valma la adresa lor. Avem colegi care sunt reclamați de unii părinți pentru orice fleac. Ca de exemplu, doamna profesor de limba engleză din Cluj care a fost reclamată de o mamă pentru că la lecția despre corpul uman le-a spus copiilor cuvântul “foot”. Nevinovată fiind această colegă a fost supusă unui stres imens. Putea să facă un AVC sau infarct de supărare. Exemple de acest fel sunt foarte multe. Cadrele didactice ajung să tacă și să înghită toate jignirile de teamă să nu se ajungă mai departe.
Lipsa unei legi clare ne aduce la cheremul tuturor și nimănui nu-i pasă de traumele prin care noi trecem. După ani dedicați profesiei ne trezim că suntem puși la colț și altoiți de elevi și părinți nemulțumiți pentru note sau alte pretenții. Elevii nu pot fi constrânși în niciun fel să frecventeze orele și să învețe. Dacă le facem morală se duc și ne reclamă acuzându-ne că îi traumatizăm. Scăderea notei la purtare nu îi afectează absolut deloc așa că ei continuă să deranjeze orele, să chiulească și să-și terorizeze colegii și profesorii. Școala nu mai poate funcționa în continuare așa.
Vrem să ne simțim în siguranță și să fim respectați de părinți și elevi. Este extrem de dureros ca un cadru didactic dedicat care a muncit cu drag pentru elevi să fie tras de mânecă de orice părinte nemulțumit că fiul/ fiica nu are notele/ calificativele dorite sau pentru că într-o zi profesorul l-a certat pentru teme neefectuate sau nu i-a zâmbit. Suntem și noi oameni din carne și oase, cu sentimente și nu putem funcționa după cum ar vrea toți. Avem și noi limitele noastre. Ne dorim să înceteze aceste atacuri care se exercită de ani de zile asupra noastră, fiindcă acest lucru este în interesul tuturor.
Dorim ca în cazul în care un părinte intenționează să facă o reclamație din motive foarte bine întemeiate, în fața unei unei comisii din școală, la care și profesorul să fie prezent, să se discute plângerea și să se găsească soluții pentru ca problemele să fie rezolvate. Este necesară o lege care să nu mai permită părinților să reclame profesorii și să-i jignească după bunul plac.
Oferirea statutului de autoritate publică, precum și elaborarea unui statut al cadrelor didactice cu drepturi și obligații ar ajuta în soluționarea problemei legate de abuzurile fizice și emoționale la care suntem supuși. Elevii noștri care doresc să învețe și să-și facă un viitor merită profesori siguri pe ei și fericiți, nu traumatizați și cu teroarea în suflet că ar putea fi reclamați sau înjunghiați.
Profesorul merită mai mult respect și prețuire din partea societății, nu pumnul în gură și cuțitul în burtă.”
Mesajul vine după ce mai multe cadre didactice i-au cerut ministrului Educaţiei acest lucru public, prin postări pe Facebook.
Învăţătoarea Mara Luana Rauca este cea care anul trecut a reuşit, prin sesizarea birocraţiei care îngreuna activitatea, să obţină o victorie pentru întreg corpul profesoral – mica debirocratizare. Atragea public atenţia ministrului interimar de la acea vreme, Rovana Plumb, că fişele introduse în activitatea zilnică duceau la şi mai multe chestiuni funcţionăreşti obligatorii pentru profesori. Lucruri care puteau afecta calitatea actului educaţional.
Petiţie pentru protejarea de abuzuri emoţionale
Petiţia lansată pe internet a străns aproape 3.000 de semnături şi vizează susţinerea unei legi de protejare a cadrului didactic impotriva abuzului emotional. Petiţia a fost iniţiată de învăţătoarea din Tecuci, Florentina Golea. Aceasta a scris un mesaj dur la adresa “părintelui nerecunoscător”, spunând că nu mai intră la clasă până când nu va fi protejată printr-un act normativ de abuz.
-
Revoltă controversată a unei învățătoare: “Refuz să intru la clasă. Nu ești evaluator de competențe profesionale, părinte nerecunoscător!“
-
Părinții ”elicopter” sunt, în egală măsură cu profesorii incriminați, vinovați de distrugerea învățământului românesc – replica unei mame la scrisoarea către ministru
-
Scrisoarea unei mame către ministrul Educației: Eu și alți zeci de mii de părinți vă interzicem să ne distrugeți copiii
C.I.
Diana Ghimiși
Raluca Pantazi
G4Media.ro
Redacția
4 comments
Alt exemplu:
Azi a fost Olimpiada de Matematica faza locala. Ce au facut unii din profesorii supraveghteori? Au vorbit foarte mult, deranjandu-i pe copii.
Dar la abuzurile emotionale la care sunt supuși copiii v-ați gândit?
Un exemplu ar fi că elevii cares sunt acum în clasa a VI-a vor avea de sustinut 5 probe la evaluare nationala în clasa a VIII-a din care una este interdisciplinara (matematică, fizică, chimie și biologie). Nimeni nu se obosește să publice norme metodologice mai devreme decât este prevăzut în lege ținând cont că este prima promoție care v-a susține astfel evaluarea și admiterea la liceu. Copiii foarte buni sunt preocupați de această problemă (la ce concursuri să participe pentru a avea un portofoliu educațional cât mai bogat, la ce materii se dă examen de admitere, cum se folosește portofoliul, etc.).
Sunt alte probleme prioritare. Să nu mai facă elevii educație fizică sau să le cumpere tablete în locul manualelor (au deja probleme la spate din cauza ghiozdanelor, probleme care probabil se vor accentua prin utilizarea intensivă a tabletelor).
Mă opresc aici deși mai sunt multe de spus.
Aveti dreptate, învățătorii, profesorii si elevii care mai invata sunt supuși in ultimii ani la o campanie negativă agresiva.
Este adevarat ca si in randurile cadrelor didactice sunt persoane care îi supun pe copii unor abuzuri, sunt subiectivi in notare sau solicita anumite cadouri sau tipa nejustificat, doar de dragul instaurării unei atmosfere stresante.
Dar, în fiecare clasa exista cel putin un părinte reclamagiu de profesie. Sau cel putin eu, ca parinte, am avut de fiecare data: la primară, la gimnaziu și acum in liceu.
Totul incepe in momentul in care acel părinte constata ca, deși el este X , copilul lui nu sare din 6-7, ori el trebuie sa aiba coronița la sfârșitul anului. Acțiunea incepe cu un scandal monstru făcut învățătorului/profesorului și dirigintelui. Ca y are note mai mari si ,clar, stie el,face meditatii/da cadouri, orice altceva in afara de faptul că y chiar invata. Se face ca nu stie ca propriul copil freaca menta toată ziua, ba si in ore, pe Instagram sau facebook sau jocuri. După acest prim scandal, mai vine de câteva ori, urland pe holuri, după care se muta la director. Dacă directorul il miroase si nu il bibileste cum trebuie, ajunge in ograda inspectoratului. Intre timp, profesorii reclamati stau sub presiune. Sunt sigura ca fiecare inspectorat are o panoplie de reclamagii de profesie. Poate ar trebui să îi întrebați de cazurile cele mai gogonate, cu siguranta sunt ceva exemple.
Autoritatea profesorilor s-a deteriorat mult pentru ca, una doua, vin unii si urla, amenință nestingheriți, înainte de orice discuție. Nu mai trebuie nicio temă, note mari da, copiii trebuie sa vorbeasca de-a valma in ore, sa se targuiasca pentru note.
Si, da, este si o campanie susținută și de interese proprii din partea unora care se cred mari pedagogi reformatori. Au 10-15 elevi in clasa, agita toata ziua steagul egalitarismului(Franta tocmai a renuntat la el prin noua reforma), vorbesc de colegii lor din invatamantul de stat numai de rau ,vântură peste tot sistemul finlandez, dar uita ca societatea noastră nu e precum cea finlandeza unde coruptia, furtul, infracțiunile sunt pedepsite, uita ca la stat sunt zeci de copii in clase.
Da, trebuie un regulament clar cu drepturi si obligatii de ambele părți, scoala si parinti, cu sancțiuni precise și care sa fie aplicate într-adevăr, dar, înainte de asta, trebuie pedepsiti toți hotii care se dau oameni cinstiti pe la televizor si scoși din funcțiile publice toți incompetenții, toți impostorii promovați pe criterii dubioase.
Din cauza a ceea ce este in acest moment Romania, un copil nu are un model adevarat. Într-o țară în care toți analfabetii ajung senatori și miniștri sau consilieri, normal ca educatie devine ceva relativ.
La statutul de profesori protejați de lege, întemeiat, va solicit sa cereți și statutul de cadru didactic cu directe responsabilități în ” transmiterea” măcar, a minimelor cunoștințe generale necesare unui absolvent de ce vreți dvs.!
Bazat pe criterii de performanță, calificare, rată de absolventă…. De performanță!!
Cu titlul de lege, ….că își pierd “drepturile supreme cu care au fost investiți, pe viață”, profesorii care nu întrunesc…. obiectivele;
Ce ziceți, tovarășa profesor??
De acord?
Aaaaa, nuuuuu, păi eu, am făcut, am dres, legea zice că suntem titulari, nu ne mai schimba nici MAMON!
EHEEE, PARE SIMPLU, NU?
PANA SUNTEȚI BĂTUȚI IN CUIE, BUNI, RĂI, SUPORTAȚI CONSECINȚELE!
D’AIA VA PLATIM, PE VIATA!