Educație Știri

Părinții ”elicopter” sunt, în egală măsură cu profesorii incriminați, vinovați de distrugerea învățământului românesc – replica unei mame la scrisoarea către ministru

Citire în 7 min
În replică la scrisoarea unei mame către ministrul Educației, publicată săptămâna trecută de Edupedu.ro, o mamă din Iași scrie despre felul în care părinții au contribuit și ei la problemele sistemului de Educație. Mesajul vorbește despre părinții ”elicopter” și a adunat peste 1.300 de distribuiri pe rețelele de socalizare.

Iată mesajul integral publicat de părintele din Iași

”A ajuns și în presa centrală postarea aceea de pe facebook adresată ministrului învățământului în care o mamă se plânge de faptul că învățământul românesc îi nenorocește copiii.

Ok, se tot vorbește despre profesorii români, despre cât sunt de nepregătiți, obosiți, blazați sau despre cât de mult cer de la elevi și câte și mai câte, generalizând și uitând că sunt mii de profesori care-și fac meseria cu profesionalism, cu dragoste față de elevi.

Altfel cum s-ar explica faptul că sunt clase pregătitoare care au câte 40 de elevi, la cererea părinților care nu vor să renunțe la ”doamna foarte bună despre care au aflat ce rezultate are”. Credeți-mă, doamna aceasta bună e un profesor sever, care lucrează mult, care dă teme și înscrie copiii la concursuri multe. De ce părinții nu renunță cu niciun preț și acceptă chiar și 40 de elevi în clasă, de ce fac mutații pe buletin pentru a reuși să ajungă în clasa doamnei respective?

Cum se explică miile de candidați la liceele despre care se știe că ”se face carte”? Ce înseamnă pentru părinți ”se face carte”? Cum se explică obsesia zecilor de mii de părinți pentru ca progenitura lor să fie printre primii admiși la un liceu, expresie pe care o folosește și mămica în cauză, și de aici obsesia pentru meditațiile acasă? Cunoaștem motivația, profesorul nu predă pe înțelesul copiilor, nu folosește metode moderne, e plictisit, bla, bla, bla… Profesorul cu care copilul face meditație în privat e diferit? Cântă, dansează, povestește? NU!! Lucrează, face exerciții, cere mult pentru a obține rezultate! Și profesorul ăsta dă teme!! Și elevul le face fără să crâcnească! Profesorii care sunt acuzați că vor prea mult de la elevi, că dau teme, că pun elevii să cumpere culegeri, caiete de exerciții, cărți sunt cei mai căutați pentru meditațiile în privat. Adică, la catedră nu e ok să vrei ca elevii tăi să facă performanță, dar la meditație e chiar cerut lucrul ăsta!?

De ce nimeni nu vorbește, chiar și dintre părinți dacă nu dintre profesori, despre părinții ”elicopter” care sunt, în egală măsură cu profesorii incriminați, vinovați de distrugerea învățământului românesc?

Părintele ”elicopter” știe întotdeauna absolut totul, e capabil să suplinească oricând pe oricine. Pe doamna învățătoare de la clasa pregătitoare, peste care intră în mijlocul orei să-și întrebe copilul dacă a băut apă și a făcut pipi, pentru că așa a citit el pe net, că trebuie să bei multă apă, să te hidratezi, dar și să te duci la baie ca să nu faci pietre la rinichi. El știe mai bine materia la toate obiectele și dă sfaturi iar, dacă nu le asculți, aruncă argumentul suprem ”Te reclam!”. Să ne amintim de povestea cu profesoara de limba engleză reclamată.

Părintele ”elicopter” e nemulțumit mereu, ba de parchet, ba de încălzire, ba de tablă, ba de geamuri, nimic nu e bun și face valuri! Se agită, vrea să iasă în evidență, strânge bani și la final sunt acuzați profesorii, școlile. Interminabilul subiect cu fondul clasei și fondul școlii care nu mai există de 10 ani e întreținut de acești părinți. Și chestia aia cu cadoul pentru învățătoare, de care nu se mai satură presa la Crăciun și 8 martie, tot de la ”elicopterele” astea pleacă. Că pădure fără uscături nu există, asta știm dar, faceți, fraților, un sondaj real să vedeți exact care e situația!

Părintele „elicopter” se plânge cât de obosit e copilul lui în timp ce povestește cu entuziasm că același copil ia ore de pian sau canto, merge la piscină, la mall, ia lecții de actorie, de engleză, de germană, face baschet, karate și multe altele care nu-mi vin acum în minte. Asta, evident, în timpul săptămânii pentru că în week-end trebuie să iasă undeva la munte, la mare să se relaxeze cu familia. Și tot ei aduc adeverințe medicale pentru ca micuțul să nu facă sport la școală. Părinții ăștia sunt atât de preocupați ca nu cumva micuțul lor să se plictisească, sunt atât de preocupați ca micuțul lor să socializeze, încât școala e doar o corvoadă și un lucru de care să se plângă constant.

Despre greutatea ghiozdanelor, la cei mici evident, ce să spunem? Când ministerul a scos auxiliarele, ”elicopterele” au intrat în vrie, ”Noi de pe ce lucrăm?”. O săptămână mai târziu în toate clasele pe bănci au apărut alte auxiliare. „Așa, da!”.

Auzim că școala nu-i învață pe copii nimic, că nu e adaptată la cerințele societății actuale, de la părinți care nu reușesc să-și învețe copiii de 9 -10 ani să se încheie la șireturi, să-și ridice pantalonii la baie sau să scoată șervețelul de pe sandwich. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns să vezi cum, dimineața, pe holurile școlii o mulțime de mame stau în genunchi, eventual cu un micuț de câteva luni în brațe, transpirate, icnind să lege șireturile unui copilaș de 10 ani și un metru jumate înălțime. Asta dacă nu au reclamat în prealabil pe undeva și stă învățătoarea să-i lege pe toți la șireturi că, na, e ”plătită din impozitele tuturor” și altă treabă n-are!

Se întreabă cineva dintre cei care hulesc profesorii români, de ce în școlile private bune lucrurile stau altfel? De ce încă există uniforme, reguli stricte, programe stricte? O fi pentru că acolo contractul se semnează cu părintele și acesta este obligat să-l respecte? Știu un caz concret în care mama unui elev a fost chemată la școală de profesoara la al cărei obiect acesta nu-și făcuse tema complet. Ea, mama, a trebuit să explice de ce tema era incompletă! Credeți că a făcut scandal, că a aruncat ”Te reclam!” ? Nu, din acea zi copilul nu s-a mai dus niciodată la școală cu temele incomplete sau nefăcute! De ce? Pentru că alesese acea școală, pentru că plătea ca educația copilului ei să fie bună. Pentru noi, românii, ce e gratis e lipsit de valoare.
Și toate astea într-un soi de rezumat al rezumatului!

Cum ar fi dacă noi, toți, am renunța să căutăm paiul din ochiul celuilat și am înțelege că schimbările încep cu fiecare dintre noi?”


Conceptul de „părinte elicopter” a fost folosit pentru prima dată într-o carte a dr. Haim Ginott în 1969, dar a devenit teoretizat și studiat abia în anii 2000. Părintele de tip ”elicopter”  are câteva tipare principale de comportament:

  • Părintele face în locul copilului lucruri de care acesta din urmă este deja capabil.
  • Părintele face în locul copilului lucruri pe care acesta este aproape capabil să le facă.
  • Părintele controlează comportamentul copilului.
  • Părintele este motivat de orgoliu sau teamă.
  • Părintele pune pe primul loc propriile nevoi (aceea de a-și calma anxietatea, de exemplu), nu pe cele ale copilului.

Citește și:

FOTO: pixabay.com

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO76BTRLRONCRT0471641001
CONT EUR: RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la Banca Transilvania pe numele "ASOCIATIA EDUPEDU PT EDUCATIE".

Te mai poate interesa

Premierul Dăncilă contrazice ministerul Educației, Matematica și chiar pe ea însăși

Mihai Peticila

UBB Cluj și Universitatea București au regresat serios în Top Shanghai față de anul trecut. Singurele universități românești sunt la coada clasamentului dominat de instituții academice din SUA și Marea Britanie

Matei Pop

Premierul Dăncilă susține că părinții i-au cerut să renunțe la Programul „Merg la școală”, prin care toți elevii primeau vouchere de 250 de lei pentru cărți, manuale, rechizite și echipament sportiv

Mihai Peticila

11 comentarii

O bunica 31 ianuarie 2019 at 10:23

Violenta este promovata de actuala colitie de guvernare a carei prioritate zero este modificarea legislatiei astfel incat cei condamnatii sa scape cat mai usor si repede de pedepse. Legislatia e modificata in primul rand pentru politicieni, pentru functionarii publici dar pentru a pastra aparentele, printre beneficiarii aceste modificari sunt inclusi si ucigasii, talharii, violatorii, pedofili, traficantii de droguri etc

Romania a devenit raiul infractorilor! Numai cine nu vrea nu comite infractiuni … Nu mai exista teama ca vei fi pedepsit … ba chiar obtii si despagubiri de la stat pt conditii improprii in detentie …

Răspuns
Silvia 31 ianuarie 2019 at 10:01

Invatamantul de stat din Romania NU este gratuit chiar daca asa este mentionat in Constitutie! Este subventionat de catre parinti si de catre stat … Nu are sens sa ne amagim ca este gratuit… este f adevarat ca invatamantul de stat este mult mai ieftin decat cel privat … Sunt putini cei care isi permit sa isi dea copiii la invatamantul privat de calitate si de aceea marea majoritate aleg varianta mixta: invatamant de stat + meditatii particulare (de cele mai multe ori cu profesorii din invatamantul de stat)

Se pare ca statul investeste 11 lei si 50 de bani in educatia unui elev.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/cat-investeste-statul-in-educatia-copiilor-867564

In prezent, alocatia copiilor este:
– 200 de lei pentru copiii in varsta de pana la doi ani (sau trei ani, in cazul copiilor cu handicap)
– 84 de lei pentru copiii cu varsta cuprinsa intre doi si 18 ani si pentru liceenii de peste 18 ani
– 200 de lei pentru copiii cu handicap cu varsta cuprinsa intre trei si 18 ani

Lunar, un detinut ne “costa” 3000 lei
https://www.libertatea.ro/ultima-ora/cat-ne-costa-lunar-un-detinut-dupa-gratii-aproape-1-000-de-lei-mananca-fiecare-puscarias-2425995

Conform Legii 169/2017 (Recursul compensatoriu) se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:

a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;

b) lipsa accesului la activități în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;

f) existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție

Cate din unitatile de invatamant de stat indeplinesc aceste conditii ?!?

In baza Legii recursului compensatoriu, detinutii solicita eliberarea conditionata sau pentru cei ce au platit deja si si-au executat pedeapsa, de a primi despagubiri din partea statului Roman !?!

Cunoasteti vreun caz de acordare de despagubiri pentru elevii care invata in conditii improprii similare cu cele pentru care detinutii sunt eliberati si despagubiti ?!?

Conditii de invatamant in 2018: toaleta in fundul curtii, fara apa potabila, spatii neincalzite etc
https://www.gandul.info/stiri/conditii-de-invatamant-in-2018-elevii-merg-la-toaleta-in-fundul-curtii-si-nu-au-apa-potabila-17510575

Conditii de lux impuse de Ministrul Tudorel Toader pentru detinuti:
http://www.ziare.com/stiri/inchisoare/toader-impune-conditii-de-lux-in-inchisori-interfon-chiuveta-satinata-cap-de-dus-reglabil-1486666

Răspuns
Eva 29 ianuarie 2019 at 23:37

Da, foarte bine ca ați pus punctul pe I. Așa ceva…învățământ gratuit pe care nu îl apreciem … sărmanii învățători care au 40 de copii la clasa…ma gândesc ca sunt obligați sa îi accepte (oare sunt dați afară în caz contrar ?!) …si daaaa…ultimul paragraf cu școala privata este elocvent… poate un after school era mai ieftin și copilul era cu tema făcută 😉

Răspuns
Avram 29 ianuarie 2019 at 18:47

Dar școli gimnaziale cu directori învățătoare, numite sau cu concursul luat, cum vi se par? Ori e la clasă de la 8 la 12, și atunci cum performeaza ca director; ori predă la gimnaziu materii pt care e necalificata, dar e director exemplar…

Răspuns
Ion v. 29 ianuarie 2019 at 17:11

Atenție la ortograme, stimate… domn prof. suplinitor!

Răspuns
Liță 29 ianuarie 2019 at 15:48

Promovați violența de toate genurile în numele dreptului elevului și al părintelui că așa se va rezolva problema educației ! Transformați școlile în „pușcării” de maximă siguranță, construiți ziduri, lacăte, armate de paznici ( de la stat și privați ) ca să vă apărați de „răul” din afară ! Istoria a demonstrat că răul este înăuntru, nu în afară ( așa s-a ajuns la un liceu din Ploiești ca un elev exmatriculat să înjunghie un profesor, deși liceul era „dotat” cu paznici și sisteme moderne de acces și supraveghere pentru răul din afară – parcă văd că vinovat va fi paznicul și profesorul, nu cel care a comis fapta -). Hai să ne vedem fiecare de bucățica noastră, să nu intrăm cu bocancii peste profesia altora cu justificări de genul „democrație, drepturi, transparență”, să ne limităm la nivelul nostru de expertiză și să învățăm să ne respectăm reciproc, altfel se va instaura haosul.

Răspuns
Ondine 29 ianuarie 2019 at 14:28

Reflectii/amintiri ale unui parinte al carui copil a parasit sistemul de educatie din Romania in 2013, odata cu terminarea liceului:
– scoala nu are cum sa fie mai buna decat societatea in care exista;
– la inscrierea in clasa I, prima reactie a invatatoarei a fost de genul “Pe dv. cine v-a recomandat?; clasa era alcatuita doar pe acest criteriu, al recomandarilor, si prin urmare debalansata, cu multe fete si foarte putini baieti, dupa cum isi alesese dansa parintii/copii;
– ce se putea astepta de la o invatatoare care folosea frecvent formularea “am decat”, intra in clasa la 20 de minute de la terminarea pauzei, dupa ce termina de dezbatut pe holuri intrigile din telenovele? In aceste conditii rar reusea sa respecte orarul apeland la scoaterea din acesta a materiilor considerate ca nefiind de interes: muzica, desenul, sportul…;
– la gimnaziu, au existat profesori foarte buni, dedicati, de care si eu si fiul meu ne amintim cu mare placere si astazi; au existat insa si profesori frustrati, care transmiteau acest sentiment elevilor lor; la un moment dat, solicitata sa faca pregatire pentru concursuri scolare, profesoara de matematica a raspuns ceva de genul: “n-as mai recomanda nimanui astazi sa se orienteze catre acest domeniu (matematica);
– scoala publica, pe parcursul celor 7 ani in care a fost elev “la stat”, a fost o sursa permanenta de stres si frustrare, pentru elev ca si pentru parinte;
– o scoala privata buna este o solutie alternativa si rezultatele obtinute pot fi remarcabile, dar doar daca elevul doreste sa invete, sa se implice, sa-si ia soarta “educationala” in propriile maini, iar parintii il sustin in totalitate in acest demers;
– “decat mult si prost, mai bine putin si bun” a fost cumva ideea pe care am imbratisat-o impreuna, in cazul lui cu succes, in anii de liceu;
– daca de la 5-6 ani copilul manifesta o atentie deosebita pentru matematica, acest lucru nu trebuie trecut cu vederea ci incurajat; asa cum a inceput, asa a si terminat scoala cu o atentie expresa acordata acestui domeniu;
– astazi, schimbarile tehnologice si din societate sunt atat de profunde si de perturbatoare, astfel incat un mod de viata considerat pana acum firesc, un mod de a face educatie prin care au trecut generatii intregi, nu mai sunt de actualitate; scoala nu trebuie sa mai furnizeze atat de multe informatii, care acum sunt disponibile in mediul virtual oricui, ci rolul ei este de a oferi metode si chei de cautare, principii pe baza carora sa fie posibila invatarea permanenta si inovatia.

Răspuns
MariaD 29 ianuarie 2019 at 14:03

Dar ce parere aveti despre parintii care preseaza profesorii/invatatorii sa le dea copiilor cat mai multe teme pentru acasa?! Spunea cineva mai sus ca multe materii se bazeaza pe memorare si asa e; din pacate sistemul de invatamant romanesc este in continuate centrat pe profesor si nu pe elev si, Doamne fereste, daca un elev are ceva de comentat este redus la tacere pe sistemul „ eu sunt mare, tu esti mic, eu stiu tot, tu nimic“. Sunt foarte putini profesori care ii invata pe elevi ca trebuie sa gandeasca ceea ce invata, ca trebuie sa puna intrebari si nu neaparat intrebari „bune“, ai nelamuriri, profesorul trebuie sa le clarifice. Insa, din pacate, in continuare profesorii(majoritatea) se comporta ca un boier pe mosie, vin, dicteaza/umplu tabla cu formule sau eu mai stiu ce, apoi le spun elevilor rezolvati exercitiile de la pagina X pana la pagina Y. Imi pare rau dar asta nu mai este invatamant.
Numirea directorilor pe criterii politice este o mare greseala.
Si parintii si profesorii au vina lor, iar deasupra tuturor toti incapabilii si semianalfabetii de au fost ministri ai invatamantului in ultimii 28 de ani.
Ultimii doi ministri au reusit sa anuleze tot ce incepuse sa fie bun!
Deci….no comment

Răspuns
O alta mama 29 ianuarie 2019 at 13:05

Sore deosebire de parintele din Iasi, eu sunt de parere ca:
– parintii “elicopter” reprezinta un procent mic din totalul parintilor nemultumiti de sistemul de invatamant romanesc
– degradarea sistemului de invatamant este consecinta fireasca a implicarii factorului politic (reforme in invatamant initiate de aproape fiecare ministru al educatiei si au fost peste 20 in ultimii 30 de ani), marginalizarea adevaratiilor specialisti in educatie/invatamant care nu sunt inregimentati politic, conditii improprii (WC in fundul curtii, fara canalizare/apa curenta, elevii invata in 2-3 schimburi desi numarul copiilor a scazut semnificativ in ultimii 30 de ani)
– din fericire mai exista profesorii buni, dedicati dar procentul acestora se diminueaza simtitor; de accea, parintii accepta o clasa de 40 de copii pentru copii sai si sunt dispusi sa investeasca mai mult timp si bani
– sistemul de educatie actual este concentrat mai mult pe profesor decat pe elev; elevii dau mai multe examene de verificare a cunostiintelor decat profesorii, profesorii nu sunt evaluati pe baza unor criterii de performanta obiective, numarul de materii obligatorii f mare (peste 15 in gimnaziu, peste 20 in liceu) pentru a nu fi afectat numarul de ore al profesorilor, programa extrem de stufoasa si necorelata cu nivelul de dezvoltare al copilului, cu cerintele pietei muncii
– este un act de curaj (pentru cei dedicati) sau de disperare (pentru cei care nu isi gasesc alt job) sa fii profesor in RO
– din cauza ca media generala se ia in considerare la admiterea la liceu exista aceasta obsesie pentru a obtine note cat mai mari, desi e putin probabil sa fii “multilateral dezvoltat” la 15-20 de materii…
– in scolile “in care se face carte”, rezultatele nu sunt doar meritul profesorilor din acea unitate de invatamant; in aceste scoli, elevii sunt mai interesati sa invete pentru a-si construi un viitor cat mai bun, parintii lor – sa investeasca in meditatiile lor (de multe ori cu profesorii din aceea scoala); marea majoritate a elevilor din aceste scoli sunt viitori studentii ai universitatiilor din strainatate si o mica parte din ei se mai intorc in Romania
– competitia este benefica in orice domeniu; in absenta ei, manualele unice s-au dovedit pline de greseli; auxiliarele suplinesc ceea ce nu se regaseste in manualele oferite copiilor;
– din cauza ca programei f stufoase , bazata in mare parte pe memorare, fara aplicatii practice sau/si a profesorilor blazati, elevii ajung sa urasca anumite materii pentru ca nu le inteleg care este aplicabilitatea practica a tuturor acestor cunostiinte
– in orasele mai mari, elevii de la liceu petrec mult in trafic si daca mai invata si dupa -amiaza, timpul liber pe care il pot dedica pasiunilor, hobby-urilor lor este aproape inexistent
– este o iluzie ca invatamanatul e gratuit in Romania; chiar si fostul Ministrul al Educatiei, Liviu Pop a declarat ca “Educația e gratuită conform Constituției. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plătește nimic” Ministrul a spus că el, ca părinte, cheltuiește bani cu sandvișul cu care merge copilul la școală, cu auxiliarele de care are nevoie copilul.

PS: Sunt din Bucuresti si mama ai doi copii (unul la gimnaziu si unul la liceu)

Răspuns
Zah Ioan 29 ianuarie 2019 at 12:42

Nu se vorbeste nimic despre numarul extrem de mare de profesori suplinitori tineri care au gradul 1 sau 2 si note peste 7 la examenele de titularizare dar nu se pot titulariza pentru ca nu sunt scoase posturi la sedintele de repartizare. Locuri nu sunt pentru ca sunt ocupate de profesori iesiti la pensie dar vor sa mai lucreze dar si pentru ca multe posturi sunt ocupate de profesori care prin „relatii„ obtim ore peste cele 18 avute deja dar vor sa castige mai mult. Acesti tineri profesori supleanti nu pot sa-si faca împrumuturi la banci pentru asi lua o casa sau pentru asi cumpara diverse lucruru in apartamente pentru ca bancile refuza sa le dea împrumuturi nefiind angajati pe perioada nedeterminata. M-am adresat in acest sens Prim-Ministrului Romaniei care a trimis sesizarea la Ministerul Educatiei dar acesta prin raspunsul pe care mi la dat rezulta ca nici nu se gandeste sa rezolve aceasta problema. Si acest aspect exista in timp ce diversi demnitari afirma public ca in invatamantul preunivesitar este un mare deficit de profesori. Daca este un mare deficit de profesori unde sunt orele pentru ca profesorii supleanti sa se poata titulariza? De precizat ca un profesor supleant care nu se poate titulariza cu toate ca indeplineste conditiile nu este interesat 100% sa obtina performanta stiind ca in anul urmator va trebui sa predea la alta scoala.

Răspuns
Alex Tabusca 29 ianuarie 2019 at 11:18

EXCELENT! Cu toate cazurile contrare care exista (la noi, intr-adevar, in proportie mai mare decat in alte tari – dar EXISTA si acolo destule) parca era chiar cazul ca cineva sa spuna SI aceste lucruri :).

Răspuns

Lasă un comentariu

* Folosind acest formular sunteți de acord cu stocarea și prelucrarea datelor dumneavoastră pe acest site.