Limitarea accesului copiilor și adolescenților de sub 15-16 ani la rețelele sociale cerută de Raed Arafat este „o decizie foarte bună”, spune coordonatoarea și co-autoarea primei strategii de sănătate mintală a copilului și adolescentului din România, Domnica Petrovai. Contactată de Edupedu.ro după ce ministrul Sănătății l-a contrazis pe șeful Departamentului pentru Situații de Urgență și a afirmat că soluția la problemele de violență în rândul copiilor și adolescenților nu este interzicerea accesului la rețele sociale, ci educarea copiilor în școală prin „educație pentru sănătate, Domnica Petrovai a declarat: „Nu cred că soluția este disciplina «educație pentru sănătate», pentru că acum vorbim despre abordare sistemică”.
Adică pe lângă limitarea accesului copiilor la social-media, Guvernul trebuie să implementeze soluții pentru „transformarea școlii într-un spațiu de siguranță psihologică, pentru „pregătirea profesorilor pentru provocările emoționale ale copiilor și relaționale din prezent”, pentru reluarea educării părinților și pentru dezvoltarea competenței-cheie inteligența etico-morală, care poate preveni agresivitatea și violența școlară, a explicat Domnica Petrovai pentru Edupedu.ro.
Deci limitarea accesului copiilor la rețelele sociale „este o idee foarte bună, dar ar fi bine să fie integrate și zona de prevenție și intervenție pentru problemele deja existente”, a afirmat pentru Edupedu.ro Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv comportamental. Aceasta a subliniat că „ar fi foarte util să le oferim copiilor și alternative: adică programe educaționale care să le dezvolte resursele emoționale care să-i protejeze de efectele deja existente ale rețelelor de socializare și, pe de altă parte, să le ofere alternative relaționale care să acopere nevoile emoționale care i-au dus pe copii în zona utilizării problematice a rețelelor de socializare“.
Petrovai a exemplificat programele educaționale invocate mai sus cu proiectul-pilot derulat de Colegiul Național „Radu Negru” din Făgăraș, colegiu pe care l-a absolvit și președintele Nicușor Dan. „Acolo am pilotat un program de prevenție a agresivității și violenței școlare, legate de utilizarea tehnologiei și a rețelelor de socializare care contribuie semnificativ la creșterea frecvenței agresivității. Noi, prin proiect, oferim resurse, soluții preventive și de intervenție, pentru ca școala să aibă abilitățile și competențele de a le oferi soluții copiilor și profesorilor, de a reduce efectele utilizării rețelelor de socializare, cum ar fi reducerea anxietății, reducerea depresiei, reducerea comportamentelor agresive. E un proiect care se adresează copiilor din clasa I până în clasa a XII-a, cu o propunere de politică educațională de prevenție a agresivității și violenței școlare, cu accent pe sănătatea mintală, apropo de prevenția anxietății și depresie”, a explicat Domnica Petrovai.
Declarațiile acordate Edupedu.ro de către psihoterapeuta Domnica Petrovai, coordonatoarea și co-autorea Strategiei Naționale de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului din România:
Rep: Este tratarea în școală printr-o materie transdisciplinară „educația pentru sănătate” soluția la problemele de sănătate mintală și de agresivitate generate și de folosirea problematică a social-media de către elevi?
Domnica Petrovai: În 2010 a fost înființat Centrul Național de Sănătate Mintală în cadrul Ministerului Sănătății, la presiunea comunității europene, care își dorea ca noi să dezvoltăm politicile în domeniul sănătății mintale pentru copii, adolescenți, adulți pe tot ceea ce înseamnă droguri, alcool și serviciile de sănătate mintală, inclusiv serviciile de prevenție și centrele comunitare. Deci, din 2010 avem deja un document de început, nu văd de ce acum am luat-o de la capăt. Practic, ar trebui revizuite documentele inițiale și integrate studiile internaționale la zi, exemplele bune-practici, alte programe de prevenție care s-au dovedit a fi cu rezultate. Nu cred că soluția este disciplina „educație pentru sănătate”, pentru că acum vorbim despre abordare sistemică:
- adică vorbim despre transformarea școlii într-un spațiu de siguranță psihologică,
- despre pregătirea profesorilor pentru provocările emoționale ale copiilor și relaționale din prezent,
- despre reluarea educației părinților
- despre competențele-cheie care ar susține dezvoltarea de resurse pentru copii și adolescenți, în contextul rețelelor de socializare, și amintesc una dintre ele, care este inteligența etico-morală, competență care are nevoie să fie reintegrată. Aici avem, de exemplu, studii ale Universății Harvard, avem și un român care a participat la cercetare, cu privire la cât de importantă este cultivarea și integrarea acestei inteligențe ca factor protector pentru sănătatea mentală, pentru că este o competență care poate preveni agresivitatea și violența școlară.
Deci aș vedea mai degrabă reluarea muncii de acum 16 ani, ca punct de pornire. În cei 16 ani au fost foarte multe proiecte ale unor fundații, cum sunt proiectele de reziliență digitală realizate de exemplu de Fundația Orange, dar sunt și proiecte-pilot ale unor școli care deja au testat și explorat prevenția și intervenția, și de aici trebuie pornit.
Rep: Deci sunteți coordonatoarea primei strategii de sănătate mintală a copilului și adolescentului din România, singura strategie de acest tip până în prezent. Care este opinia dvs cu privire la solicitarea oficială lansată parlamentarilor, sâmbătă, de către Raed Arafat de a iniția o lege prin care să limiteze accesul copiilor de sub 15-16 ani la rețelele sociale, pe modelul Franței și al Australiei?
Domnica Petrovai: Cred că o decizie foarte bună. Singurul lucru pe care l-aș adăuga este integrarea unui program de prevenție. Limitarea nu o să rezolve problemele cu totul, pentru că există și consecințe prezente ale utilizării rețelelor de socializare, care au nevoie de soluții și de intervenții în școală și pentru părinți. Deci este o idee foarte bună, dar ar fi bine să fie integrate și zona de prevenție și intervenție pentru problemele deja existente. Dacă ne uităm, de exemplu, la incidența problemelor de anxietate și depresie în școli, ar fi foarte util să le oferim copiilor și alternative: adică programe educaționale care să le dezvolte resursele emoționale care să-i protejeze de efectele deja existente ale rețelelor de socializare și, pe de altă parte, să le ofere alternative relaționale care să acopere nevoile emoționale care i-au dus pe copii în zona utilizării problematice a rețelelor de socializare. Iar una dintre nevoile fundamentale este nevoia de conectare cu sine și cu celălalt. Adică zona de relaționare care a fost mult afectată și de pandemia.
Rep: Ne puteți da un exemplu concret de astfel de program educațional care tratează efectele adicției de social-media?
Domnica Petrovai: Da, pot să dau exemplu două proiecte-pilot la care am contribuit în ultimii 2 ani, ca soluție pentru Guvern. Unul este un proiect școlar dezvoltat de Colegiul Național „Radu Negru” din Făgăraș, unde a învățat și domnul Nicușor Dan. Acolo am pilotat un program de prevenție a agresivității și violenței școlare, legate de utilizarea tehnologiei și a rețelelor de socializare, care contribuie semnificativ la creșterea frecvenței agresivității. Noi, prin proiect, oferim resurse, soluții preventive și de intervenție, pentru ca școala să aibă abilitățile și competențele de a le oferi soluții copiilor și profesorilor, de a reduce efectele utilizării rețelelor de socializare, cum ar fi reducerea anxietății, reducerea depresiei, reducerea comportamentelor agresive.
E un proiect care se adresează copiilor din clasa I până în clasa a XII-a, cu o propunere de politică educațională de prevenție a agresivității și violenței școlare, cu accent pe sănătatea mintală, apropo de prevenția anxietății și depresie.
Și al doilea proiect pilotat este în Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, unde am pilotat un instrument de autoevaluare și evaluare a competențelor emoționale și relaționale ale copiilor din clasa a IX-a, cu raport de dezvoltare individualizat, raport care este primit atât de elevi, cât și de profesori și părinți, cu recomandări de intervenție. Un astfel de instrument este extrem de util, pentru că practic vom ști ce are nevoie fiecare copil, apropo de factorii protectori pentru sănătatea mentală.
Rep: În acest moment, cu datele pe care le avem pe masă, inclusiv cu datele OMS care ne-a arătat anul trecut că 24% dintre copiii de 11, 13 și 15 ani din România suferă de sevraj când le este luat telefonul, mai poate fi lăsată responsabilitatea rezolvării problemelor generate de consumul problematic al social-media pe urmării părinților sau doar a școlii?
Domnica Petrovai: În niciun caz. Toate programele testate și care au validare științifică la nivel internațional arată că singura alternativă cu rezultate este:
- sprijinirea școlii în construirea competențelor de care au nevoie profesorii, competențe emoționale și relaționale pe care ei nu și le dezvoltă în prezent în formarea inițială și nici în formarea continuă.
- sprijinirea părinților, pentru că educația părinților, cel puțin în ultimii ani, n-a mai fost o prioritate pentru Ministerul Educației și Sănătății. Din păcate, n-au mai existat programe naționale de educare a părinților
- implicarea la nivelul comunității. Când spun „comunitate” mă refer la un sprijin mult mai direct din partea specialiștilor. Și aici dau un exemplu, legat de cazurile de agresivitate din ultima perioadă din școală. Avem nevoie de un altfel de parteneriat între psihoterapeul specializat în traumă și abuz, care să poată să susțină atât copiii care comit acte uneori criminale sau agresive, cât și pe cei care sunt parte din comunitatea școlară, fără să recurgem doar la pedeapsă. La nivel internațional, această tranziție între soluții punitive – sancțiuni se transferă către zona de intervenție și uneori tratament psihoterapeutic și psihiatric. Aici literatura de specialitate spune că școlile unde cel puțin 50% dintre copii au experiențe abuzive în familie sau experiențe de adversitate – mă refer la scorul ACE de adversitate (detalii aici) – sunt considerate „școli senzitive la traumă”. Este vorba despre școli cu mulți părinți care consumă alcool sau droguri, cu copii din familii monoparentale, din familii cu neglijență emoțională sau familii în care un părinte este pleca la muncă în străinătate. Deci dacă o școală are peste 50% copii cu aceste experiențe de adversitate, școala este considerată o sensitivă la traumă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toți profesorii au nevoie să fie sprijiniți în a-i ajuta pe copii să creeze relații de siguranță și să nu escaladeze tensiunile sau micile conflicte în agresivitatea. Și este foarte important să nu căutăm numai soluții punitive la o problemă care este responsabilitatea tuturor, legat de sănătatea mentală a copiilor și a dolescenților sau agresivitatea și violența.
Rep: Cum ați caracteriza școala românească și părinții din România de astăzi, prin prisma proiectelor și a studiilor la care ați participat?
Domnica Petrovai: Marea majoritate a profesorilor cu care eu am interacționat se simt copleșiți, pentru că nu au fost pregătiți pentru dificultățile cu care se confruntă copiii. Au o mare deschidere să-i ajute pe copii, dar nu știu cum să facă asta și de cele mai multe ori profesorii îmi spun – și acum mă gândesc la cea mai recentă experiență de training cu profesorii din Făgăraș – că ei ar trebui să le dezvolte competențe emoționale și relaționale copiilor, cum ar fi reglarea emoțională, rezolvarea unor tensiuni într-un mod care să însemne contribuția fiecăruia la conflict, repararea rupturilor, abilități pe care ei ca adulți nu le au și pe care acum văd că ar trebui să-i învețe pe copii.
Deci, pe de o parte, au acest sentiment de neputință și de copleșeală, dar cu dorința de a fi alături de copii. Pe de altă parte, simt o presiune foarte mare din partea părinților, presiune care vine dintr-o delegare a responsabilității, și o ruptură între părinți și profesori. Din experiența mea, părinții și ei sunt copleșiți, și ei se simt neputincioși și neavând repere interne și soluții aleg mai degrabă să dea vina pe școală sau a plasa responsabilitatea asupra școlii.
Uitați că după 16 ani, în loc să folosim atât de multele resurse pe care deja le avem în Strategia națională de sănătate mintală, ne întoarcem în același loc. La Centrul Național de Sănătate Mintală în cadrul Ministerului Sănătății, eu am fost responsabilă de zona de copii și adolescenți, iar Eugen Hriscu a fost responsabil pe zona de alcool, droguri. Și el, ca și mine, a continuat munca de acolo, dar în școli, în organizații, nu la nivel de sistem. Deci sunt oameni care au contribuit semnificativ la această Strategie de sănătate mintală și cred că important e să fie invitați oamenii care deja au depus un foarte mare efort și au expertiză, pentru a îmbunătăți ceva ce deja există și a integra cu provocările și cu studiile recente din ultimii 16 ani.
Rep: Dar ce s-a întâmplat după lansarea Strategiei Naționale de Sănătate Mintală, de ce am ajuns acum să spună ministrul Sănătății că nu avem așa ceva?
Domnica Petrovai: A fost atunci susținută de Traian Băsescu, însă a rămas un document la care am muncit foarte mult, susținuți și de UNICEF, am avut foarte multe întâlniri în Ministerul Educației, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și am construit un document cu foarte multe propuneri, care a rămas într-un sertar.
Rep: Decidenții politici de la acea vreme nu i-au acordat atenție, au minimizat importanța aplicării concrete a strategiei?
Domnica Petrovai: Exact. Au bifat ceva ce era evident – adică presiunea comutății europene să existe un organism în minister, așa s-a înființat Centrul Național și noi am dat examen, am fost invitați să fim parte din minister, să construim toate documentele. În momentul în care am văzut că Ministerul nu-și dorește de fapt implementarea Strategiei, noi ca echipă ne-am dat atunci demisia, fiind foarte convinși că oamenii se vor revolta și că societatea civilă va fi de partea noastră. Nu s-a întâmplat asta și așa a murit o muncă de 2 ani, de care aveam foarte mare nevoie acum 16 ani. Nu am fi ajuns acum, după 16 ani, cu atât de multe probleme de sănătate mentală, dacă atunci am fi făcut niște pași.