„Foarte mulți angajatori încă promovează internshipuri neplătite și sunt în social media, sunt în masă. Practic, nu sunt amendați sau nu sunt contracarați, pentru că legea internshipului stipulează clar că, dacă se numește internship, trebuie să fie plătit”, a declarat Francesca Cristea de la Centrul de Expertiză Europeană, în cadrul unei dezbateri. Dezbaterea a fost organizată de Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din Senatul României.
Aceasta a vorbit și despre faptul că angajatorii nu oferă feedback tinerilor: „De foarte multe ori, voluntarii noștri și colaboratorii noștri ne-au evidențiat faptul că angajatorii nu oferă feedback, nu oferă acel raport care este menționat în legea internshipului. Practic, nu-i oferă tânărului experiența de învățare de calitate care ar trebui să existe, mai ales pentru că este inclusă în lege”.
„Încă sunt universități care nu acceptă în ceea ce privește practica din partea anumitor sau mai multor organizații de voluntariat, de tineret, de studenți, un lucru care îngreunează sistemul, adică tinerii nu pot face practică acolo unde le priește și unde le place. Adică, pe lângă organizația în care ei activează, mai trebuie să ia încă o organizație sau să-și facă încă un internship, pentru că nu toate universitățile acceptă toate tipurile de organizații care fac voluntariat., a completat Francesca Cristea.
Intervenția completă a Francescăi Cristea:
Francesca Cristea: „Noi ne ocupăm cu subiectele și politicile la nivel european și, practic, explicarea lor și consultarea cetățenilor cu privire la subiectele europene. Noi am vrea să discutăm despre două puncte. În primul rând, faptul că foarte mulți angajatori încă promovează internshipuri neplătite și sunt în social media, sunt în masă. Practic, nu sunt amendați sau nu sunt contracarați, pentru că legea internshipului stipulează clar că, dacă se numește internship, trebuie să fie plătit. Și cred că este, poate, un punct pe care trebuie să-l abordăm, mai ales cu angajatorii, pentru că, dacă un tânăr își oferă resursele creative, intelectuale și timpul pentru a câștiga experiență în muncă și contribuie la profit, acestuia trebuie să i se acorde remunerația adecvată.
Totodată, atragem atenția că în Parlamentul European, în februarie, a fost votată chiar o rezoluție, cu privire la oportunitățile de angajare, și o să construiesc, pe ideea colegului meu, ca oportunitățile de angajare pentru tineri, în special cei cu experiență redusă sau fără experiență, să nu fie limitate și să fie și plătite ca lungime, astfel încât să nu fie blocați în același stadiu constant. Și mai este un lucru pe care vrem să-l adresăm: Garanția pentru tineret consolidată, pentru că din Garanția pentru tinerii din exercițiul trecut s-ar fi putut face stagii de ucenicie, s-ar fi putut adresa mai multe oportunități tinerilor, elevilor, studenților. Și totuși am avut cea mai mică absorbție din Uniunea Europeană, sub 5%, în condițiile în care a doua cea mai proastă absorbție la nivel european a fost de 40%.
Totodată, aș vrea să deschid discuția și despre standarde de calitate pentru angajabilitatea tinerilor. Ce înseamnă aceste standarde de angajabilitate? Înseamnă că angajatorul chiar oferă feedback tânărului și nu îl folosește doar la taskuri logistice, cum ați menționat și la începutul discuției, pentru cafea, pentru excel-uri și așa mai departe, ci chiar explică contextul și-l ajută să fie introdus într-un anumit domeniu. De foarte multe ori, voluntarii noștri și colaboratorii noștri ne-au evidențiat faptul că angajatorii nu oferă feedback, nu oferă acel raport care este menționat în legea internshipului. Practic, nu-i oferă tânărului experiența de învățare de calitate care ar trebui să existe, mai ales pentru că este inclusă în lege.
În final, aș vrea să atrag atenția că România și-a asumat pe timpul președinției României la Consiliul Uniunii Europene ca obiectiv pe tineret „Quality Employment for All”. Asta înseamnă locuri de calitate pentru tineri, locurile de calitate înseamnă oportunități, înseamnă proces de învățare, înseamnă un salariu adecvat, ca să nu vină tinerii cu pachețel de acasă, pentru că vor să lucreze, și înseamnă un parteneriat egal între tânăr și angajator, între organizații și angajator.
Și aș vrea doar să mai atrag atenția asupra a două lucruri. Încă sunt universități care nu acceptă în ceea ce privește practica din partea anumitor sau mai multor organizații de voluntariat, de tineret, de studenți, un lucru care îngreunează sistemul, adică tinerii nu pot face practică acolo unde le priește și unde le place. Adică, pe lângă organizația în care ei activează, mai trebuie să ia încă o organizație sau să-și facă încă un internship, pentru că nu toate universitățile acceptă toate tipurile de organizații care fac voluntariat. Și aș vrea să introduc și discuția flexibilității, pentru că discutăm despre viitorul muncii, discutăm despre noile locuri de muncă, pentru că codul profesiilor se updatează foarte greu și nu ține pasul cu noile profesii și cred că ar trebui să includem și acest lucru, mai ales în ceea ce privește flexibilitatea, având în vedere că tinerii care fac internship sunt o bună parte studenți sau sunt cei care tocmai ce au terminat.
În final, cred că totul se reduce la standarde de calitate, la urmărirea procesului, la monitorizare și sancționarea celor care nu aplică legea exact așa cum ar trebui aplicată. Mulțumesc!”
Video, la minutul 52:28: