Într-una din rarele ieșiri publice, șeful SRI, Eduard Hellvig, a proiectat, marți, imaginea unei țări de invidiat: ”România este o țară stabilă, cu liniște socială și multă prosperitate economică, o țară în care mulți tineri din alte zone ale lumii și-ar dori să poată trăi”.
Fostul absolvent de științe politice a ales tribuna Universității Babeș Bolyai din Cluj pentru a le insufla studenților încredere că statul a încăput, în sfârșit, pe mâini bune după o lungă și zbuciumată istorie post comunistă.
În discursul său bine ticluit, România este zugrăvită ca o țară în care două generații s-au luptat și au muncit din greu, urmând ca a treia să culeagă roadele sau ”să mănânce”.
”Există o zicală veche a nemților transilvăneni pe care am auzit-o foarte des în copilărie, și pe care îmi place mult să o repet public: Prima generație luptă, a doua generație muncește și abia a treia generație mănâncă̆. O auzeam des, pentru că mi se explica de ce trebuie să muncesc și să lupt. Și mi se zicea că va veni și generația care va mânca, dar nu va fi generația mea. Eu cred că, la scara istoriei României, generația care se poate bucura de rezultatele acestor decade de frământări și de acumulări este generația voastră”, le-a spus șeful SRI tinerilor studenți de la UBB. Pe mulți, foarte probabil nu-i veți mai găsi în România peste câțiva ani.
Șeful SRI n-ar fi singurul care vorbește despre o țară care nu există decât, poate, în mintea lui și a răsfățaților regimului. Președintele Klaus Iohannis le-a spus românilor din America, în timpul vizitei din septembrie, că economia României merge bine și că, în ciuda crizelor suprapuse, oamenii se descurcă.
”România merge bine şi economia românească creşte. Este o veste foarte, foarte pozitivă. În ce priveşte crizele cu care ne confruntăm în România, cred că suntem într-o situaţie în care nu am fost demult, este criză, peste criză, peste criză şi totuşi ne descurcăm”, le-a transmis șeful statului românilor de pe coasta de vest a SUA.
Un alt fel de a spune că în România se mănâncă o pâine albă și că vremurile grele au fost, cumva, depășite.