Focarul de hantavirus raportat pe nava de croazieră MV Hondius a stârnit întrebări și îngrijorare, mai ales pentru că tulpina implicată, Andes, este una rară care poate, în anumite condiții, să se transmită și de la om la om. Institutul Național de Sănătate Publică transmitea săptămâna trecută că riscul pentru populația generală din Europa este foarte scăzut. La Radio România Cultural, profesoara de virusologie Simona Ruță și biologul Luis Popa au explicat ce sunt hantavirusurile, cum ajung de la rozătoare la oameni și de ce acest focar nu trebuie comparat direct cu pandemia COVID-19.
Focarul de hantavirus asociat navei de croazieră MV Hondius este urmărit de autoritățile sanitare internaționale, dar evaluarea actuală rămâne una de risc foarte scăzut pentru populația generală.
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor raporta, la 12 mai 2026, 11 cazuri asociate focarului de pe MV Hondius, dintre care 9 confirmate și 2 probabile, cu 3 decese. Nava, sub pavilion olandez, avea pasageri și membri ai echipajului din 23 de țări, iar debarcarea și repatrierea au fost finalizate în Tenerife pe 11 mai. ECDC estimează riscul pentru populația generală din UE/SEE ca fiind „foarte scăzut”.
În România, Institutul Național de Sănătate Publică a transmis, într-un comunicat publicat pe 6 mai, că infecția cu hantavirus este o zoonoză, adică o boală care se transmite de la animale la oameni, în principal prin expunerea la excrețiile rozătoarelor infectate. INSP precizează că riscul pentru populația generală din Europa este considerat foarte scăzut.
Pentru profesori, situația poate deveni un bun punct de plecare pentru a explica elevilor trei noțiuni importante: zoonoză, rezervor animal și transmitere accidentală la om.
Prof. univ. dr. Simona Ruță, prorector pentru cercetare științifică și inovare la UMF „Carol Davila” din București, profesor universitar și șef al disciplinei de Virusologie, a explicat la Radio România Cultural că hantavirusurile nu sunt virusuri noi.
„Este o familie de virusuri cunoscută de prin anii ’50. Sunt multe hantavirusuri și sunt două tipuri mari: unele care există și circulă de foarte mulți ani în Europa și Asia – inclusiv în zona balcanică și în teritoriul adiacent României – și altele care circulă în America, atât în America de Nord, cât și în America de Sud. Cele care circulă pe continentul american sunt mai recent descoperite și determină această boală numită sindrom pulmonar asociat hantavirusurilor, un sindrom sever, cu mortalitate foarte ridicată, care poate să depășească 40%. Din aceste hantavirusuri de pe continentul american, o tulpină, Andes, este raportată ca putând să aibă și transmitere interumană,” a spus profesoara.
Această distincție este esențială. Hantavirusurile care circulă în Europa și Asia sunt asociate mai ales cu afectare renală și febră hemoragică, în timp ce unele hantavirusuri din Americi pot produce o boală pulmonară severă. Organizația Mondială a Sănătății arată că transmiterea hantavirusurilor la om apare în principal prin contact cu urina, fecalele sau saliva rozătoarelor infectate, iar transmiterea între oameni a fost documentată doar pentru virusul Andes și rămâne neobișnuită.
Cum se transmite, de fapt, hantavirusul?
În comunicatul INSP, calea principală de transmitere este explicată prin expunerea la excrețiile rozătoarelor infectate: omul se poate contamina prin inhalarea aerosolilor din excremente uscate, prin contact cu mucoasele, prin leziuni ale pielii sau prin mușcătura rozătoarelor.
Simona Ruță a explicat același lucru în interviu, subliniind că populația generală nu este, în mod obișnuit, expusă unui risc important: „Altfel, hantavirusurile nu se transmit interuman și din acest motiv nu trebuie să ne îngrijorăm, pentru că transmiterea este limitată la contactul cu rozătoare infectate. Majoritatea cazurilor se transmit prin inhalarea aerosolilor contaminați cu urină, materii fecale, salivă de la rozătoare și prin mușcături sau zgârieturi de la aceste rozătoare infectate. Deci există câteva grupe de risc importante, populația generală nefiind expusă riscului de infecție cu hantavirusuri. Însă în cazul acestui virus Andes există câteva instanțe în care s-au raportat focare de transmitere interumană.”
Explicația simplă ar fi aceasta: virusul nu „apare” în oameni, ci are un rezervor natural în rozătoare. În anumite condiții, omul intră accidental în contact cu particule virale eliminate de aceste animale. De aceea, prevenția nu înseamnă teamă de oameni, ci reducerea contactului cu rozătoarele și cu spațiile contaminate de acestea.
Biologul Luis Popa, cercetător științific și director general al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, a explicat tot în emisiunea Știința 360 de la Radio România Cultural de ce un virus adaptat rozătoarelor poate ajunge, accidental, să infecteze omul.
„Este un virus ARN care are o durată de câteva milioane bune de ani de co-evoluție cu rozătoarele. La rozătoare, s-a crezut până acum că există doar la rozătoare; recent s-a descoperit și la specii de insectivore, gen cârtiță, chițcan, liliac. Analizând date retrospectiv, se constată că aceste virusuri au produs patologii mai grave sau mai puțin grave la specia umană dintotdeauna. Motivul este destul de simplu: există o omologie de structură a unei proteine membranare la om și la rozătoare, care face ca virusul adaptat la rozătoare să poată pătrunde accidental în celule umane,” a spus biologul.
Altfel spus, virusul nu este „făcut pentru om”, dar poate folosi accidental anumite asemănări dintre celulele umane și cele ale animalului în care circulă în mod natural.
De ce se îmbolnăvește grav omul, dacă rozătoarele nu par bolnave?
Aici apare una dintre cele mai utile explicații, utilă și în dialogurile profesorilor cu elevii, pe subiect: uneori, boala nu este produsă doar de virus, ci și de reacția organismului la virus.
Luis Popa explică faptul că, la rozătoare, infecția este de regulă bine tolerată, pentru că virusul și gazda au evoluat împreună. La om, în schimb, sistemul imunitar poate reacționa exagerat.
„Co-evoluția dintre rozătoare și virusuri a făcut ca infecția la rozătoare să fie practic asimptomatică. Virusul acesta nu produce niciun fel de efecte acolo. Problema este că organismul uman recunoaște celulele infectate ca fiind infectate și declanșează un răspuns imun supradimensionat. De fapt, boala despre care se vorbește la oameni este o patologie imunologică,” mai spune acesta.
El compară acest răspuns exagerat cu ceea ce publicul a auzit și în timpul pandemiei: furtuna de citochine.
„În momentul în care se observă boala, este deja declanșat răspunsul imun agresiv, ceea ce se numește furtună de citochine. La SARS-CoV-2, în afară de furtuna de citochine, exista și un efect citopatogen direct al virusului, adică virusul distrugea celule. Aici nu este cazul. Fără acest răspuns imun al gazdei, nu ar exista aceeași problemă,” spune Luis Popa.
Elevilor de liceu, care au parcurs deja elementele de anatomie și fiziologie, această parte le poate fi explicată astfel: sistemul imunitar este necesar pentru apărare, dar dacă reacția este prea puternică, poate produce el însuși leziuni grave.
Se transmite de la om la om?
Răspunsul corect este: în general, hantavirusurile nu se transmit de la om la om; virusul Andes este excepția cunoscută, dar transmiterea rămâne rară și dificilă.
ECDC explică faptul că hantavirusul Andes, implicat în acest focar, poate trece între oameni doar în situații foarte specifice, de contact apropiat și prelungit, și nu are același potențial larg de răspândire ca SARS sau COVID-19. CDC – centrul american pentru controlul bolilor și prevenție – precizează, de asemenea, că persoanele sunt de obicei infecțioase atunci când au simptome, iar transmiterea este asociată cu contact apropiat cu o persoană bolnavă.
Simona Ruță a formulat foarte clar diferența dintre „transmisibil” și „foarte contagios”:
„Contagioasă? Nu, nu este contagioasă. Asta e un lucru important de spus. Cazurile acestea de transmitere interumană care sunt raportate sunt rare și se produc prin contact apropiat, prelungit. Se pare că perioada de transmisibilitate este limitată: o persoană este contagioasă numai în momentul în care este simptomatică și la debutul simptomatologiei, cu încărcătură virală foarte înaltă, cu concentrație mare a virusului. Nu este vorba de o transmitere în perioada asimptomatică, cum era posibil la SARS-CoV-2, și nu este vorba de o transmitere care se întinde pe termen lung.”
Aici profesorii pot sublinia o idee importantă pentru educația științifică: nu toate virusurile care se pot transmite între oameni se transmit la fel de ușor. Unele au nevoie de contact foarte apropiat, altele se transmit eficient prin aerosoli, altele aproape deloc între oameni.
De ce focarul de pe vasul de croazieră a atras atenția?
Navele de croazieră sunt medii speciale pentru că acolo oamenii petrec mult timp împreună, în spații comune, mănâncă împreună, socializează și pot avea contacte apropiate. În acest caz, specialiștii iau în calcul ipoteza ca unele persoane să fi fost infectate înainte de urcarea la bord, în America de Sud, iar simptomele să fi apărut mai târziu, în timpul călătoriei.
ECDC menționează ca ipoteză faptul că cel puțin un pasager ar fi fost expus la virusul Andes în Argentina sau Chile, unde virusul este endemic, înainte de îmbarcare, iar ulterior ar fi putut transmite virusul unor persoane de la bord.
Simona Ruță a descris situația drept una cu circumstanțe excepționale: „Este un eveniment cu niște circumstanțe cu totul excepționale: un număr mare de persoane de diferite naționalități, persoane care stau un timp îndelungat într-un mediu semiînchis, cum este mediul de croazieră, cu foarte multe arii comune de socializare și de trecere, cu oameni care iau masa în comun. Sunt condiții care imită, într-un fel, condițiile dintr-o familie și care predispun la acest contact apropiat.”
Ea a adăugat că tocmai acest context special a făcut ca focarul să fie observat. „Asta a și permis sesizarea cazurilor. Altfel, cred că aceste cazuri ar fi fost izolate și nici nu știu dacă ar fi fost diagnosticate. De altfel, la primul caz nici nu s-a luat în considerare un astfel de diagnostic. Inițial au fost investigate cauze legate de infecții mai comune, inclusiv gripă aviară, Legionella și alte lucruri care pot să apară mai frecvent.”
Luis Popa a făcut aceeași observație: cel mai probabil, nu condițiile de pe vas au generat virusul, ci vasul a creat un context în care infecția deja contractată a devenit vizibilă.
„Din ceea ce am citit pentru acest caz particular, nu cred că este vorba că sunt rozătoare acolo, ci de faptul că vasul a pornit din Argentina. Argentina este locul tipic pentru virusul acela la care este documentată transmiterea de la om la om. Probabil că unii au urcat la bord infectați și acolo s-a dezvoltat infecția, ajungând să infecteze și pe alții,” a spus specialistul.
De ce nu este „un nou COVID”?
Aceasta este probabil întrebarea pe care o vor pune cel mai des elevii. Răspunsul scurt este: pentru că virusul Andes nu se transmite ușor între oameni, nu se transmite eficient de la persoane fără simptome și nu are, în acest moment, condițiile pentru o răspândire comunitară largă în Europa, conform specialiștilor.
ECDC spune explicit că, spre deosebire de COVID-19, hantavirusul Andes nu se transmite ușor între oameni, iar rezervorul natural de rozătoare pentru acest virus nu este prezent în Europa, ceea ce face improbabilă transmiterea susținută în comunitate. CDC formulează aceeași concluzie pentru publicul american: focarul nu este comparabil cu pandemia COVID-19, iar riscul unei pandemii produse de acest focar este extrem de scăzut.
Simona Ruță a explicat diferența într-un mod util pentru clasă: „Ca să apară o epidemie masivă sau o pandemie trebuie să avem un virus nou, un virus pentru care populația umană nu are imunitate, și un virus care se transmite ușor de la o persoană la alta. Altfel, sunt și cazurile de gripă aviară transmise de la păsări, cu mortalitate foarte mare la om, dar care nu au cauzat până acum o epidemie, pentru că se transmit foarte greu de la o persoană la alta. Cazurile umane sunt un fel de fund de sac.”
Ea a continuat comparația cu SARS-CoV-2: „SARS-CoV-2 era un virus complet nou, care pătrundea prima dată în populația umană. Persoanele erau complet naive din punct de vedere imunologic, complet susceptibile. În al doilea rând, era un virus cu contagiozitate foarte mare. Ulterior s-a văzut că se transmite și prin aerosoli emiși de persoanele infectate și că se transmitea și de la persoane asimptomatice. Condițiile acestea nu sunt îndeplinite aici. Avem un virus care se transmite în mod excepțional de la o persoană la alta, pare să aibă contagiozitate foarte limitată și este un virus cunoscut, care nu dă pentru prima dată infecții umane.”
Această explicație poate fi transformată într-o lecție simplă: severitatea unei boli și capacitatea ei de a produce o pandemie sunt lucruri diferite. Un virus poate fi foarte periculos pentru persoana infectată, dar să se transmită greu. Alt virus poate produce forme mai ușoare la mulți oameni, dar să se transmită foarte eficient.
De ce trebuie totuși monitorizat?
Faptul că riscul pentru populația generală este foarte scăzut nu înseamnă că focarul este ignorat. Dimpotrivă: autoritățile monitorizează pasagerii și contacții tocmai pentru că perioada de incubație poate fi lungă. CDC precizează că simptomele infecției cu virusul Andes pot apărea între 4 și 42 de zile după expunere.
Simona Ruță a explicat de ce această incubație lungă complică ancheta epidemiologică:„Perioada de incubație este lungă și asta este o problemă acum pentru cei de pe vasul de croazieră, pentru că incubația ține de la 7 zile până la șase-opt săptămâni. Problema mare care se pune este cât timp vor trebui ei monitorizați sau izolați în așa fel încât să nu dea naștere unor cazuri secundare.”
Totuși, ea a subliniat că persoanele aflate în perioada de incubație nu par să fie cele care transmit virusul: „Din câte știm până acum, acesta nu este transmisibil în perioada de incubație. În perioada în care pacientul este asimptomatic, nu pare să fie transmisibil.”
Ce simptome trebuie cunoscute?
Primele simptome pot semăna cu o viroză sau cu gripa: febră, oboseală, dureri musculare, frisoane, dureri de cap, simptome digestive. În formele severe, boala poate progresa către afectare pulmonară, dificultăți de respirație și șoc. CDC indică pentru virusul Andes simptome precum febră, oboseală, dureri musculare, dureri de cap, amețeli, frisoane și probleme abdominale, iar OMS arată că formele pulmonare pot evolua rapid către tuse, dificultăți de respirație, acumulare de lichid în plămâni și șoc.
Simona Ruță a explicat că severitatea vine din afectarea vaselor de sânge. „Există infecții de severitate diferită. Sunt infecții ușoare care se manifestă cu febră și simptomatologie respiratorie, dar care se remit, și sunt infecții severe care progresează foarte rapid către pneumonie, insuficiență respiratorie acută și șoc. Toate hantavirusurile, și cele care dau afectare renală, și cele care dau afectare pulmonară, determină leziuni endoteliale, leziuni vasculare importante și scăderea numărului de trombocite. Acestea sunt principalele probleme care duc la severitatea sindromului,” a explicat profesoara la Radio România Cultural.
Pentru elevi, explicația poate fi simplificată astfel: virusul și răspunsul imun afectează vasele mici de sânge, iar acest lucru poate duce, în funcție de tulpină, la probleme pulmonare sau renale.
Cum se previne infecția?
Pentru populația generală, prevenția înseamnă în primul rând evitarea contactului cu rozătoarele și cu urmele lăsate de acestea. OMS recomandă reducerea contactului cu rozătoarele, sigilarea spațiilor prin care acestea pot intra în clădiri, păstrarea alimentelor în siguranță și curățarea prudentă a zonelor contaminate, evitând măturarea uscată sau aspirarea excrementelor de rozătoare, care pot ridica particule în aer.
Luis Popa a explicat de ce contaminarea recentă poate fi importantă, chiar dacă virusul nu rezistă la fel de bine ca alte virusuri în mediul exterior.
„Virusul acesta este un virus anvelopat. Virusurile anvelopate sunt foarte fragile, în realitate sunt ca niște mici balonașe de săpun și rezistă puțin timp în mediu, în condiții destul de specifice. Cu cât este mai umed, cu atât rezistă un pic mai mult. Uscăciunea și căldura le distrug imediat. Dar, pentru că există această co-evoluție între rozătoare și virus, în excremente sunt cantități foarte mari de particule virale. Dacă vorbim de o vizită relativ recentă a rozătorului pe acolo, poate exista riscul să ne infectăm,” spune biologul.
Aceasta este o informație utilă pentru școli: dacă există suspiciune de contaminare cu rozătoare într-un spațiu închis – magazie, pod, laborator, depozit – nu se recomandă măturarea uscată, ci curățarea cu precauții și, unde este cazul, cu sprijinul personalului specializat.
Ce ar trebui să rețină elevii?
Hantavirusul nu este un virus nou și nu circulă în populație ca virusurile respiratorii obișnuite. În mod normal, omul se infectează prin contact cu rozătoare infectate sau cu urina, fecalele și saliva acestora. Virusul Andes este o excepție rară, pentru că poate avea transmitere interumană, dar aceasta necesită contact apropiat și prelungit.
Riscul pentru populația generală din Europa este foarte scăzut. Totuși, focarul este important pentru că arată cât de relevante sunt bolile zoonotice într-o lume în care oamenii călătoresc mult, ajung rapid dintr-un continent în altul și intră în contact cu ecosisteme diferite.
Simona Ruță a sintetizat această lecție mai largă: „Toată această mobilitate crescută pe care o avem astăzi, faptul că ne deplasăm pe distanțe mari în perioade foarte scurte de timp, faptul că există locuri cum sunt aeroporturile sau navele de croazieră, în care oameni din foarte multe naționalități se pot întâlni, este un lucru care predispune la apariția unor astfel de epidemii preluate de la animale. Mai sunt și modificările climatice: cum este influențată populația de rozătoare, la fel populația de insecte, de țânțari, de căpușe, care transmit alte arbovirusuri. Sunt influențate foarte multe de ceea ce se întâmplă acum cu mediul.”
Casetă didactică: răspunsuri scurte pentru profesori
Este hantavirusul un virus nou?
Nu. Hantavirusurile sunt cunoscute de zeci de ani. Andes este o tulpină cunoscută din America de Sud.
Se transmite ca gripa sau ca SARS-CoV-2?
Nu. În general, hantavirusurile nu se transmit de la om la om. Andes poate face acest lucru rar, prin contact apropiat și prelungit, mai ales cu o persoană simptomatică.
De ce a apărut pe o navă de croazieră?
Cel mai probabil, expunerea inițială a avut loc înainte de îmbarcare, într-o zonă unde virusul circulă la rozătoare. Nava a oferit apoi un mediu semiînchis, cu multe contacte apropiate.
Există risc pentru elevii din România?
Pentru populația generală, riscul este foarte scăzut. În România există supraveghere regională pentru infecția cu hantavirus, iar INSP a raportat 15 cazuri în perioada 2023–2026, potrivit comunicatului din 6 mai.
Ce măsuri simple pot fi explicate elevilor?
Evitarea contactului cu rozătoarele, curățarea corectă a spațiilor unde pot exista excremente de rozătoare, păstrarea alimentelor în recipiente închise și anunțarea adulților dacă observă urme de rozătoare în spații școlare sau gospodărești.
Care este lecția științifică principală?
O boală poate fi severă fără să fie foarte contagioasă. Iar multe infecții emergente apar la intersecția dintre oameni, animale și mediu – ceea ce se numește abordarea „One Health”.
Foto: ID 455533248 © Buelusa | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.