Rectorul Universității din Suceava, Mihai Dimian, „nu înțelege ce înseamnă integritatea academică, nici măcar după atâția ani de discuții și dezbateri publice”. Avertismentul este lansat de jurnalista Emilia Șercan, care într-o declarație pentru Edupedu.ro subliniază că „domnul Dimian nu este pur și simplu familiarizat cu o serie de reguli extrem de simple despre ceea ce înseamnă respectarea normelor de etică și de integritate în spațiul academic”, dumnealui fiind „profesor universitar care pretinde că și-a făcut studiile în niște universități serioase din străinătate”.
Reacția jurnalistei Emilia Șercan vine după ce Dimian a parat acuzațiile de autoplagiat aduse fostului său rector acuzându-l voalat de lipsă de integritate pe scriitorul Cărtărescu. Prestigiosul scriitor a listat însă public transparent revistele în care și-a publicat eseurile, pe când articolul cosemnat de Mihai Dimian alături de Valentin Popa și analizat de Emilia Șercan sub suspciunea de autoplagiat nu „precizează nicăieri că nu este vorba despre un text original”.
Contactată de Edupedu.ro, jurnalista Emilia Șercan, lector universitar la Departamentul de Jurnalism al Universității din București, a declarat că „sistemul universitar a suferit enorm în acești 35-36 de ani de tranziție, este sistemul cel mai văduvit de reforme”.
„Practic, prin numirea unei persoane care nu are anvergură nici politică, nici academică, nici intelectuală, nici socială, ca prim-ministru nu poți să transmiți societății mesajul că acea persoană este capabilă să facă o reformă atât de necesară. De fapt, clasa politică a înțeles de-a lungul timpului că e nevoie de reformă în justiție pentru a face lucrurile să meargă. Ai nevoie de investiții și de reformă în sistemul sanitar ca să poți să asiguri cetățenilor servicii medicale de calitate. Și au fost investiți bani în salarii: și în salariile magistraților, și în salariile medicilor. Ce s-ar întâmpla dacă profesorii ar intra într-o grevă? Atunci ar trebui să generezi o serie de reforme, chiar plecând poate de la salariile foarte mici care sunt în sistemul de învățământ. Dar niciodată salariile nu vor putea să fie suficiente dacă nu vii și cu o infrastructură și nu vii cu o viziune care să ajute la restructurarea completă a infrastructurii academice din România și a infrastructurii învățământului preuniversitar, pentru că de acolo, de fapt, ar trebui să plece reforma, înainte de toate. Nu putem să facem lucrurile acestea cu o persoană care nu arată că e capabilă să facă așa ceva și nu se bucură de respectul comunității”, a declarat Emilia Șercan, pentru Edupedu.ro.
Rep: Care este opinia ta cu privire la faptul că premierul îl susține la funcția de ministru al Educației, potrivit surselor noastre, pe actualul rector al Universității din Suceava, fost prorector în timpul conducerii asigurate de social-democratul Valentin Popa, coautor al unui articol pe care analiza ta l-a identificat drept „autoplagiat” spălat ulterior de comisia de etică?
Emilia Șercan: În primul rând, ce constatăm este o caznă teribilă să fie găsit un ministru al educației, portofoliul care numără cei mai mulți miniștri după 1990. În primul rând, domnul Dimian nu are anvergură nici măcar la nivelul comunității, este o persoană absolut ștearsă. Numele său este mai degrabă cunoscut în contextul unor controverse apărute în spațiul public. Iar o persoană care să reformeze acest minister și sistemul de educație – cred că este un consens general că este nevoie de reformă la nivelul Ministerului Educației – ar trebui să aibă pe de o parte și o susținere politică consistentă, dar ar trebui să fie și o persoană cu anvergură științifică, intelectuală, o persoană care să imprime, în primul rând, respect, nu o persoană care să stârnească mai degrabă semne de întrebare legate de declarațiile sale publice sau chiar legat de controversele prin asociere care l-au adus în povestea fostului ministru al educației, Valentin Popa, care îi era superior domnului Dimian.
Rep: Ce mesaj ar transmite societății numirea în funcția de ministru al educației a unei persoane care definește auto-plagiatul astfel: „AUTOplagiatul reprezintă o deviere de la anumite reguli profesionale, pentru că nu îţi poţi fura propriile idei. Mie mi-a plăcut cartea domnului prof.univ.dr. Mircea Cărtărescu «De ce iubim femeile», deşi era o colecţie de eseuri publicate anterior în revistele Elle, Dilema şi altele”.
Emilia Șercan: Domnul Dimian cred că nu înțelege ce înseamnă integritatea academică, nici măcar după atâția ani de discuții și dezbateri publice. Nu înțelege pur și simplu importanța respectării regulilor, importanța integrității academice în spațiul universitar, nu înțelege de ce este atât de necesară integritatea academică. Dacă domnul Dimian spune că i-a plăcut acea carte, probabil că a și constatat că în dreptul fiecărui articol care fusese publicat anterior domnul Cărtărescu a menționat public proveniența. Autoplagiatul înseamnă, de fapt, să nu menționezi unde ai publicat anterior. Declarația asta arată că, de fapt, domnul Dimian nu este pur și simplu familiarizat cu o serie de reguli extrem de simple despre ceea ce înseamnă respectarea normelor de etică și de integritate în spațiul academic.
Rep: Dumnealui fiind profesor universitar.
Emilia Șercan: Profesor universitar care pretinde că și-a făcut studiile în niște universități serioase din străinătate.
Rep: La reacția premierului Bolojan de a-l apăra cu argumente controversate pe ministrul Marinescu, ați spus așa: „Funcția de ministru al Justiției presupune, cu atât mai mult, cinste și corectitudine, pentru că este interfața publică a ideii de justiție. […] Cum poate, atunci, tolera domnul Bolojan ideea ca tocmai ministrul Justiției să fi furat, din dubla sa calitate de premier și de ministru al Educației?” Ce presupune funcția de ministru al educației, în perspectiva ta, și care ar fi semnalul transmis societății de premier, dacă rămâne la o astfel de propunere?
Emilia Șercan: Poziția de ministru al educației în primul rând trebuie să imprime respect întregii comunități academice din România. Ar trebui să fie o persoană care să fie respectată prin realizările pe care le are, nu doar prin faptul că are o susținere politică din partea unui grup politic sau a unei alianțe.
Cred că sistemul universitar a suferit enorm în acești 35-36 de ani de tranziție, este sistemul cel mai văduvit de reforme. Deși în vechea lege a educației a fost scris faptul că trebuie alocat 6% din PIB-ul României educației, niciodată nu am ajuns măcar în apropierea acestei sume. Deci este un domeniu subfinanțat. Practic, prin numirea unei persoane care nu are anvergură nici politică, nici academică, nici intelectuală, nici socială, ca prim-ministru nu poți să transmiți societății mesajul că acea persoană este capabilă să facă o reformă atât de necesară.
De fapt, clasa politică a înțeles de-a lungul timpului că e nevoie de reformă în justiție pentru a face lucrurile să meargă. Ai nevoie de investiții și de reformă în sistemul sanitar ca să poți să asiguri cetățenilor servicii medicale de calitate. Și au fost investiți bani în salarii: și în salariile magistraților, și în salariile medicilor.
Ce s-ar întâmpla dacă profesorii ar intra într-o grevă? Atunci ar trebui să generezi o serie de reforme, chiar plecând poate de la salariile foarte mici care sunt în sistemul de învățământ. Dar niciodată salariile nu vor putea să fie suficiente dacă nu vii și cu o infrastructură și nu vii cu o viziune care să ajute la restructurarea completă a infrastructurii academice din România și a infrastructurii învățământului preuniversitar, pentru că de acolo, de fapt, ar trebui să plece reforma, înainte de toate. Nu putem să facem lucrurile acestea cu o persoană care nu arată că e capabilă să facă așa ceva și nu se bucură de respectul comunității.