În mod obiectiv, olimpiadele școlare nu se puteau organiza în acest an în formatul clasic, iar anul trecut ne-a prins nepregătiți: nu am avut olimpiada de chimie. Intrate de mai bine de 50 de ani în viața scolii și în conștiința publică, ele, olimpiadele, au stimulat și sprijinit pasiunea elevilor pentru o anumită disciplină. Dorite de elevi, organizarea lor într-o altă formă (respectiv online) era necesară. Solicitările insistente ale elevilor ne-au bucurat și ne-au arătat că interesul pentru Chimie a supraviețuit. A trebuit să adaptăm și, mai ales, să dezvoltăm experiența ultimului an în ceea ce privește examinarea simultană a unui mare număr de elevi. A trebuit să schimbăm, pentru prima etapă, întreaga gândire a elaborării subiectelor. A trebuit să facem un efort organizatoric pentru care experiența anilor anteriori ne-a folosit doar în mică măsură. A trebuit să renunțăm, pentru ultima etapă, la proba practică, prin a cărei pregătire elevii se apropiau de adevărata chimie și descopereau bucuria lucrului în laborator. A trebuit să ne adaptăm din mers și să găsim soluții pentru probleme diverse și neașteptate.
Când vorbim sau scriem despre olimpiade, ne referim, cel mai adesea exclusiv, la elevi și la rezultatele lor, ei fiind, desigur, actorii principali. În acest text vreau să vorbesc însă despre altceva și anume despre devotamentul excepțional al profesorilor de chimie – pentru elevi, pentru școală, pentru disciplina pe care o slujesc. Devotamentul celor care a făcut posibilă această olimpiadă.
Am constatat cu tristețe că, la întoarcerea în țară a elevilor medaliați la olimpiadele internaționale, profesorii de la clasă, adevărații lor descoperitori, sunt amintiți în treacăt sau deloc. Toți profesorii, indiferent de disciplina predată, au această datorie, de a descoperi și stimula elevii, datorie care nu trebuie însă confundată cu acțiunea agresivă de racolare a oricărui elev bun pentru orice disciplină. Un adevărat profesor trebuie să scoată la lumină și să stimuleze înclinația unui elev pentru Chimie (sau orice altceva), dacă ea există, să îl îndrume pe drumul frumos al cunoașterii. Să îi transforme interesul și talentul latent în pasiune. Mai târziu, elevul va trebui să își croiască, sub îndrumarea altor maeștri, drumul spre creația științifică (sau artistică).
O olimpiadă nu se poate organiza decât cu dragoste față de elevi. Și cu profesori devotați! Am avut bucuria să (re)descopăr în acest an o echipa formidabilă de profesori din învățământul preuniversitar, mobilizați și motivați exemplar de profesoara Daniela Bogdan de la Colegiul Național „Sf. Sava”. O orchestră de peste 100 de profesori care a funcționat perfect. Acestora li s-au adăugat colegii de la Universitățile din București, Cluj-Napoca, Timișoara și „Politehnica” (București): Lect. Dr. Mihaela Matache (București), care a investit un efort uriaș și extrem de eficient în toate compartimentele organizării, Conf. Dr. Niculina Hădade (Cluj), Prof. Dr. Ion Grosu, membru corespondent al Academiei Romane (Cluj), Conf. Dr. Vlad Chiriac (Timișoara), Conf. Dr. Bogdan Jurca (București) Prof. Dr. Ion Ion (București), Lect. Dr. Lucian Pop (Cluj). Profesorul Marian Preda, Rectorul Universității din București, a înțeles și sprijinit demersul nostru și îi mulțumim!
Au fost zile (și nopți) de lucru intens: liste cu participanți, alocarea de conturi și parole de acces pentru 927 elevi, elaborare de subiecte (pe care le-am dorit originale și interesante), încărcare subiectelor pe platforma și adaptarea acesteia pentru scopul nostru, împărțirea pe „săli” a elevilor si supravegherea lor, simularea concursului cu o zi înainte. Ajutorul primit din partea informaticienilor a fost hotărâtor și recunoștința noastră este nesfârșită: Prof. Dr. Radu Gramatovici, Drd. Rareș Cristea si Drd. Adrian Apostol (Universitatea din București, cel din urmă fiind chimist si doctorandul meu) și, din nou, conferențiarii Vlad Chiriac și Bogdan Jurca. Învățământul preuniversitar din București s-a îmbogățit cu un tânăr profesor, care, ca elev, a fost medaliat la două olimpiade internaționale; după studii strălucite la Oxford, Alexandru Sava ni s-a alăturat nouă (și profesorului lui din liceu, Costel Gheorghe) în Comisia Centrală.
Sunt coleg în Comisia Centrala a Olimpiadei cu profesori modele de devotament și pasiune pentru profesie, pe care îi iubesc și îi respect. Pe unii îi cunosc, de 10, 15, 20, 25 ani (într-o ordine oarecare: Anița Luncan, Costel Gheorghe, Cristina Constantin, Vasile Sorohan, Rodica Băruță, Irina Popescu, Mihaela Morcovescu, Mariana Pop, Lavinia Mureșan, Angela Sîrbu, Liliana Lupșa, Iuliana Costeniuc, Daniela Tudor, Georgiana Leontescu, Alina Măiereanu și încă mulți alții). Fără ei, și fără ceilalți 100, Olimpiada de Chimie din acest an nu ar fi fost posibilă (och2021.unibuc.ro). Și ar mai fi ceva: îmi plac profesorii care sunt calzi cu participanții la concursuri (credeți-mă, este mare lucru!).
Rareori am fost impresionat de devotamentul pentru o cauză al atâtor profesori! Vă mulțumesc! Ne așteaptă etapa a 2-a și barajul pentru olimpiada internațională. Sperăm ca totul să meargă, în continuare, bine.
P. S. 1. Observați că nu am insistat mai sus asupra măsurilor luate pentru a evita frauda, chiar dacă le-am luat; am pornit de la ideea că elevii sunt mânați în acest demers de pasiunea lor, și atât. Bucuria prilejuită de participarea la un concurs nu trebuie umbrită insistent de suspiciuni!
P. S. 2. Am să ies din cadrul Olimpiadei de Chimie pentru a aduce același omagiu colegilor de la celelalte discipline care au organizat olimpiade în acest an.
P. S. 3. Ne este dor de olimpiadele „de altădată”.
P. S. 4. Am constatat că, în ultima vreme, îmi place să adaug P.S.-uri. textelor mele…
Acad. Marius Andruh
____
Despre autor:
Marius Andruh este academician, profesor de Chimie anorganică la Universitatea din București și președintele Secției de Științe Chimie a Academiei Române. Este membru al Academiei Europaea, membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere, membru al European Academy of Sciences și este implicat, de peste 30 de ani, în organizarea olimpiadelor de chimie și în pregătirea echipelor care au reprezentat România la olimpiadele internaționale.