Ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian, afirmă că în cele cinci luni de mandat „s-au acumulat 1.000 de ordine de ministru”, într-un mesaj publicat pe Facebook pe care îl prezintă drept un bilanț al activității sale. El spune că acest număr reflectă complexitatea celui mai mare sistem public din România și admite că nu poate rezolva toate problemele și nici răspunde tuturor solicitărilor.
„S-au acumulat 1.000 de ordine de ministru în cele 5 luni de mandat. Dincolo de semnificația simbolică a acestui număr, el reflectă complexitatea celui mai mare sistem public din România: aproximativ 3,5 milioane de elevi și studenți, peste 300.000 de angajați în educație și cercetare și mai mult de 6.000 de ordonatori de credite – aproximativ jumătate din totalul ordonatorilor de credite din întregul sistem public”, a scris ministrul.
Potrivit acestuia, activitatea ministerului continuă în perioada următoare cu organizarea examenului național pentru definitivare în învățământ, concursului de titularizare, sesiunii de toamnă a examenului de bacalaureat și concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de directori și directori adjuncți ai unităților de învățământ. Dimian spune că „cea mai mare provocare” rămâne finalizarea investițiilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru educație și cercetare.
În același mesaj, ministrul scrie despre limitele funcției pe care o ocupă.
„Îmi pare rău că nu pot rezolva fiecare problemă și nici răspunde tuturor așa cum mi-aș dori. Într-un sistem atât de mare, acest lucru nu este întotdeauna posibil. Încerc însă, în fiecare zi și în limita puterilor mele, să iau decizii corecte, să ascult cât mai multe voci și să fac lucrurile puțin mai bune decât le-am găsit”, afirmă Mihai Dimian.
Mesajul se încheie cu afirmația: „Iubesc educația, chiar și atunci când ea nu este perfectă”.
Mesajul de bilanț vine însă după cinci luni în care ministerul nu a anunțat nicio modificare a principalelor măsuri de reducere a cheltuielilor din educație adoptate de Guvernul Bolojan în urmă cu un an. Până în prezent, niciuna dintre schimbările contestate de profesori și sindicate nu a fost corectată, modificată sau reversată de Ministerul Educației.
Singura delimitare publică explicită a ministrului față de măsurile discutate în cadrul pachetului de lege a salarizării a vizat propunerea de reducere a indemnizației de dirigenție. Mihai Dimian a declarat recent că „nici ministerul, nici sindicatele nu au acceptat reducerea indemnizației de dirigenție” și a spus că aceasta a fost o propunere formulată de „oameni care nu au legătură cu domeniul educației”.
Totodată, numărul de 1.000 de ordine de ministru în doar cinci luni evidențiază și gradul ridicat de reglementare al sistemului de învățământ. Dacă pentru ministru numărul reprezintă dovada volumului de activitate administrativă, sau o justificare a cât de bună sau de intensă a fost activitatea demnitarului, pentru școli și universități fiecare ordin înseamnă un act normativ care stabilește sau modifică reguli, metodologii, calendare, proceduri ori obligații administrative.
Criticile privind suprareglementarea și centralizarea sistemului de educație sunt recurente în ultimii ani. Directori de școli, profesori și organizații din domeniu au semnalat în repetate rânduri că numărul mare de ordine de ministru, metodologii și proceduri birocratice obligă unitățile de învățământ să urmărească permanent schimbările legislative și să aloce resurse importante pentru conformare, în detrimentul activității didactice. Cu toate acestea Dimian nu a atatcat deloc problema birocrației excesive din sistem, de cele mai multe ori creată chiar de minister și de inspectorate.
Mesajul integral al ministrului:
„S-au acumulat 1000 de ordine de ministru în cele 5 luni de mandat.
Dincolo de semnificația simbolică a acestui număr, el reflectă complexitatea celui mai mare sistem public din România: aproximativ 3,5 milioane de elevi și studenți, peste 300.000 de angajați în educație și cercetare și mai mult de 6.000 de ordonatori de credite – aproximativ jumătate din totalul ordonatorilor de credite din întregul sistem public.
Iar activitatea continuă: urmează examenul național pentru definitivare în învățământ, concursul de titularizare, sesiunea din august a examenului de bacalaureat și concursurile pentru ocuparea funcțiilor de directori și directori adjuncți ai unităților de învățământ, precum și cea mai mare provocare: finalizarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru educație și cercetare.
Îmi pare rău că nu pot rezolva fiecare problemă și nici răspunde tuturor așa cum mi-aș dori. Într-un sistem atât de mare, acest lucru nu este întotdeauna posibil. Încerc însă, în fiecare zi și în limita puterilor mele, să iau decizii corecte, să ascult cât mai multe voci și să fac lucrurile puțin mai bune decât le-am găsit.
P.S. Iubesc educația, chiar și atunci când ea nu este perfectă 
