Începând din luna septembrie a acestui an, colegii, profesori de istorie vor avea de urmărit un obiectiv important în activitatea didactică – să lectureze, în primul rând, programa de istorie pentru clasa a IX-a și apoi, noile manuale de istorie corespunzătoare. Va fi ușor? Va fi dificil? Vom vedea!
La un moment în care părea că situația la nivelul conducerii centralizate a educației în România e din ce în ce mai greu de descifrat, a răsunat știrea că România a înregistrat, conform datelor EUROSTAT, nivelul cel mai ridicat la abandonului școlar la nivelul blocului comunitar din care facem parte. Mai apoi, s-au pus în transparență decizională noile documente curriculare pentru nivelul liceal, la clasele a X-a – a XII-a.
MEC își face o datorie de cinste grăbind procesul transparenței decizionale, la un moment în care se află în dezbatere și noua metodologie privind organizarea examenului de bacalaureat în care disciplina Istorie pare să piardă cursa, fiind la alegere, ceea ce înseamnă un adevărat recul în comparație cu situația prezentă. Foarte salutară inițiativa Facultății de Istorie din București de a reda Istoriei locul cuvenit în evaluarea de la examenul național de bacalaureat!
Într-un atare context, noile programe de istorie vin să completeze pe cea de clasa a IX-a, deja aprobată și care va intra în uz din anul școlar 2026-2027. A fost atâta discuție la unele discipline în jurul noilor programe de liceu – conținuturi, autori, validare și multe multe altele.
Disciplina Istorie a scăpat, să zicem. Dar, foarte curând cea pentru clasa a IX-a va intra în uzul didactic, vor fi disponibile noile manuale, elaborate pe baza sa și va fi nevoie de multă muncă cu colegii, cadre didactice, pentru implementarea sa eficientă.
Fostul ministru Daniel David a anvizajat și fluturat anul trecut ideea unei noi concepții asupra istoriei – în cadrul unei noi paradigme educaționale și, mai ales, necesitatea formării cadrelor didactice de specialitate. De ceva vreme bună, personal, nu am mai auzit nimic despre cele două deziderate. Dar, cine știe ?! Vom vedea !
Cred că este necesar să ne aruncăm ochii asupra noilor documente curriculare la disciplina istorie din clasele X-XII, nu cu scopul de critica, de a anatemiza, ci de a dezvălui aspectele pozitive, punctele slabe și, de ce nu, pentru a formula eventuale deziderate de urmat.
De la început, trebuie, menționată o notă personală – rândurile de mai jos îmi aparțin în totalitate și mi le asum total.
Puncte tari
Noile programe de istorie abordează istoria din perspectiva criteriului cronologic pe nivele, în funcție de evoluția umanității – clasele IX si X – Istoria Universală, respectiv, clasele XI și XII – Istoria Românilor.
Este benefic și faptul că acestea au fost structurate în funcție de numărul de ore alocat în Planurile-Cadru pentru liceu și respectiv, profile și specialități – Trunchi-Comun, Științe Sociale, Filologie.
Programele urmează matricea deja cunoscută. Este remarcabil efortul unui grup de lucru absolut imens – preuniversitar și universitar – de a se pune la o masă și de a discuta, a negocia, a aborda o nouă concepție asupra istoriei, în care rolul principal îl joacă formarea de competențe specifice, pornind de la cele generale.
Și ca să spunem încă un aspect – formarea de competențe nu este deloc ușoară!
Astfel, istoria își joacă în liceu rolul său de pregăti pe tineri pentru viață. Și încă un detaliu – participarea efectivă și foarte benefică a colegilor din universitar a conferit plusvaloare muncii din cadrul grupului.
O mențiune deosebită trebuie pentru varietatea de studii de caz la toate profilurile și specialitățile
Puncte sensibile
Cred că la o primă vedere poate fi remarcată cantitatea mare de conținuturi – istorie ce surprinde personalități, evenimente, etc., uneori în dauna analizei de procese și fapte istorice. Este evidentă uneori deschiderea cam mare către istoria descriptivă.
Trebuie să avem în vedere și întinderea Notei de Prezentare, care își poate găsi uneori justificarea în urma analizei profunde, dar, mai ales a Sugestiilor Metodologice, care merită două cuvinte.
Vorbim despre o abundență de informații, care pot fi folositoare, dar cu o condiție fundamentală – colegul profesor să știe ce să aleagă, cum să le aplice, mai ales, că nu există trimiteri simple, măcar cu indicarea site-urilor cu detaliile necesare pentru metodele didactice propuse.
Neavând mereu în vedere criteriul accesibilității și, respectiv, a respectării nivelului de cunoștințe și de înțelegere a elevilor de liceu, unele conținuturi au fost îmbrăcate în formulări, precum Guernica – strigătul unui oraș în flăcări (clasa X). Nu lipsesc unele formulări, ce par ceva ambigue – Codificarea Diplomației Moderne (clasa x), Nomadismul paleolitic (clasa XI) sau apariția unui termen Unio Trium Fraternum!!! (foarte probabil Unio Trium Nationum).
Perspective
Noile programe de istorie constituie o invitație deschisă pentru colegii profesori de istorie către abordarea demersului didactic de pe pozițiile modernității și inovării.
Credem că este absolut obligatorie lectura programelor de către cadrele didactice, familiarizarea cu metodele propuse în paginile privind Sugestiile Metodologice, ca și cu cele menționate în Activitățile de învățare.
Este foarte important ca la nivelul fiecărui județ să aibă loc, pe măsura intrării în uz, în fiecare an, a unor sesiuni de formare, a unor dezbateri și schimburi de bune practici – ex. credem că lecțiile deschise pot să joace din nou un rol important.
Noi, toți colegii profesori de istorie, va trebui să ne focusăm mai mult pe analiza, înțelegerea și decodificarea activităților de învățare, să acordăm mai multă atenție identificării acelor metode învățare, apropiate specificului claselor cu care lucrăm.
Plasarea elevului în poziția de interlocutor în cadrul demersului didactic îl poate face să își pună la contribuție gândirea critică și astfel, grăbindu-se accesul către interdisciplinaritate.
PS:
Activitatea în acest grup de lucru – ultimul al carierei mele, care se apropie vertiginos de punctul terminus, m-a făcut, scriind aceste câteva rânduri, să reflectez. Este foarte greu să vezi cu ochii tăi, cum este, la final de carieră, să fi tratat ca un paria, să fi ținta atâtor și atâtor invective, dispreț. De la dorința din vara anului 2025 de a fi eliminat din grupul de lucru pentru programe, la aprecieri de tipul am adus deservicii disciplinei istorie de 45 de ani, la eliminarea din comisii sau proiecte interne şi internaționale, doar că nu mai plac cuiva, m-au întărit. Îmi exprim gratitudinea față de autorii faptelor! Nu mă plâng deloc, ci doar consemnez, precum cronicarul!
Rămân dascăl de istorie, în ciuda opoziției unora şi nu mă dezic!
______________
Mihai Manea este profesor de istorie, doctor în istoria relațiilor internaționale si studii europene, autor de lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio).
Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.