După publicarea gîndurilor mele în legătură cu cele întîmplate în Olimpiada Națională de Filosofie 2026, au apărut pe EduPedu și pe Facebook mai multe imagini similare. Rețin aici două relatări grave despre organizarea competiției.
Una vine de la Raluca Damian, care spune că au fost auzite discuții pe coridoarele Colegiului Național Iași, locul de derulare a competiției, unde era vorba că persoanele care corectau lucrările la filosofie căutau pe internet numele unor gînditori despre care scriseseră elevii. Dincolo de faptul că e un lucru grav în sine (că nu mă gîndesc că erau nume inventate la acest nivel de prezență a elevilor), ceea ce e și mai deranjant e că nici după ce au căutat numele, lucrările nu cred că au fost punctate corespunzător calității. Ceea ce înseamnă că oricum nu au înțeles, dacă au citit ceva online. Un detaliu pe care alaltăieri nu l-am adăugat (fiindcă nu voiam să pun o presiune formală pe elevi) e că am discutat cu unii dintre ei pentru a vedea ce au scris. De aceea spuneam că ierarhia pare oricum, dar nu oglinda valorii lucrărilor acestora.
A doua situație revoltătoare e povestită de profesorul Alin Alexe din Turnu Măgurele. Cazul este documentat pe EduPedu. Una dintre elevele sale, locul cinci la Olimpiada de Psihologie, a depus contestație, cu vizualizarea lucrării în prealabil. La nota 9.20. Mi-a povestit că eleva a fost și anul trecut pe locul cinci și că progresul său de atunci este semnificativ. Acum dorea să vadă unde a pierdut cele 80 de sutimi. Organizatorii au întîmpinat-o cu o replică amețitoare: „Citește-ți încă o dată lucrarea, să vezi ce aberații ai scris!” Să spui așa ceva unui elev dacă a luat nota 5 e descalificant, să spui așa ceva unui elev cu nota 9.20 e dificil de calificat. Acest tip de abuz emoțional ar trebui pur și simplu pedepsit!
Sistemul românesc de învățămînt nu știe să încurajeze, pare că motivarea pozitivă a elevilor este excepția, care duce la calificarea cadrului didactic drept profesor „cu har”. Pare că e nevoie de o oază divină pentru apariția acestei calități fără de care educația nu are sens. Scopul învățămîntului e să cultive abilitățile elevului pînă obține un om mai bun din acesta, la nivel de cunoaștere și prezență comunitară. Asta nu se face cu biciul, cu insulta, cu presiunea psihică, încă atît de prezente în clase. Traumatizarea elevului nu este educație!
În cazul acestei Olimpiade sînt vizibile două dintre cele mai întunecate aspecte ale sistemului: incompetența (corectura) și impertinența umilitoare (vorbele aruncate unuia dintre cei mai buni elevi din țară). Dacă ele sînt reprezentate la cel mai înalt nivel de organizare și celebrare a sistemului (că Olimpiada nu e altceva decît un ritual dedicat reușitei de sistem, o proiecție a Excelenței sistemului orchestrată prin elevi), înseamnă că sistemul are ceva putred în ADN-ul său. Și dacă elevii cei mai buni sînt doar o masă de circuit de imagine pentru sistem, elevii care nu ajung acolo, simbolic, sînt pur și simplu inexistenți. Așa ceva e inacceptabil!
________________
Despre autor: Lucian Maier este profesor de filosofie și director adjunct al Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” din Hunedoara. Este Doctor în Filosofie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Teza sa de doctorat, „Timp și conștiință în cinema”, este publicată la Editura Eikon (București, 2019). Este autorul cărții „2005-2019. Imagini din cinema” (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016). A publicat studii despre cinema și artă contemporană în volume colective și reviste de specialitate, precum și numeroase articole de critică de film în publicații culturale din România. În ultimele zile, a semnalat public problemele apărute la Olimpiada Națională de Filosofie desfășurată la Iași, cerând Ministerului Educației transparență în evaluare, inclusiv publicarea lucrărilor elevilor în format anonimizat și a numelor evaluatorilor, după ce a reclamat discrepanțe majore între notele obținute de elevi la etapa județeană și cele de la etapa națională, precum și respingerea tuturor contestațiilor
Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să semnaleze problemele sau abuzurile, să propună soluții și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
