M-am întors de câteva zile de la Forumul Economic Mondial de la Davos, din întâlniri și conversații cu lideri politici, economici și oameni de afaceri din întreaga lume, convinsă mai mult ca niciodată că educația nu este un capitol separat al vieții noastre, ci fundația ei. Fără educație relevantă, conectată la realitate, fără învățare continuă, nu există competitivitate, democrație, prosperitate.
Scriu acest text de Ziua Internațională a Educației nu doar ca vicepreședintă a Comisiei Europene, ci ca om care a trecut prin toate etapele de învățare, fiind în definitiv un produs al școlii românești.
Vă mărturisesc: cred enorm în puterea educației. Mi-a plăcut să învăț toată viața și nu am văzut altă cale de a mă defini ca om decât prin studiu. Și știu că nu sunt un caz singular. Pentru milioane de copii și tineri din România și din Europa, educația rămâne cel mai sigur drum spre demnitate și un trai mai bun.
În același timp, educația nu este doar o investiție în viitorul individual, ci și una în siguranța noastră colectivă. Gândirea critică, alfabetizarea media și educația civică nu sunt simple competențe școlare. Sunt instrumente esențiale pentru protejarea democrației și a valorilor europene într-o lume tot mai instabilă.
La Davos am auzit, poate mai clar ca oriunde, același mesaj: economia se schimbă rapid, iar noile tehnologii facilitează această tranziție. Problema nu este lipsa locurilor de muncă, ci lipsa potrivirii dintre competențe și cerințele pieței. Educația și munca sunt ca două piese dintr-un puzzle care formează un întreg. Uneori se pierd una de cealaltă. Responsabilitatea noastră este să le potrivim din nou, de fiecare dată când lumea se schimbă.
Ce face Europa și care este impactul în România?
Un sistem educațional de succes nu mai poate fi privit ca o etapă care se încheie la absolvire. Într-o lume modelată de digitalizare și inteligență artificială, învățarea pe tot parcursul vieții trebuie să devină normalitate.
Din acest motiv, la nivel european, am lansat Uniunea competențelor, o inițiativă care este un punct de referință al întregului meu mandat. Uniunea competențelor pornește de la lucruri foarte concrete: o școală și o programă școlară mai conectate la viața reală, sprijin pentru cei care trebuie să învețe ceva nou sau să-și schimbe meseria și reguli mai simple, astfel încât o diplomă să conteze oriunde în Europa.
Europa are nevoie de toate talentele ei. Prin inițiativa Girls in STEM, ne-am angajat ca până în 2028 să ajungem la 1 milion de femei și fete în știință, tehnologie, inginerie și matematică. România are un atu real: aproximativ 42% dintre absolvenții STEM sunt fete, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană. Și totuși, doar 29% dintre specialiștii IT sunt femei. La nivel european, femeile ocupă doar 14% dintre locurile de muncă STEM, într-un context de deficit major de competențe. Aici pierdem nu doar echitate, ci și dezvoltare.
La fel de importantă este reabilitarea meseriilor și a învățământului vocațional. Avem nevoie de școli profesionale moderne, de stagii reale, plătite, de respect pentru munca bine calificată. Europa investește în această direcție, iar România este parte a acestui efort.
În actualul cadru de finanțare, România beneficiază de 7,3 miliarde de euro din Fondul Social European Plus, iar o parte esențială din aceste resurse a fost și este investită în educație. Vorbim despre programe precum Primul student din familie, care sprijină tinerii din medii vulnerabile să ajungă și să rămână în școală, despre proiecte precum RECRED și Mecanismele de intervenție pentru combaterea analfabetismului funcțional, care acționează acolo unde lipsurile de bază riscă să blocheze viitorul unui copil. Vorbim despre stagii plătite în învățământul profesional și tehnic, despre programe de formare și consiliere pentru angajați, despre tichete pentru rechizite și îmbrăcăminte pentru copiii din familii vulnerabile și despre sprijin pentru cadrele didactice, inclusiv prin tichete de carieră didactică. Nu sunt idei pe hârtie, ci măsuri care chiar acum îi ajută pe copii să rămână în școală, pe tineri să învețe o meserie și pe profesori să-și poată face munca mai bine.
Educația înseamnă și mobilitate. De aceea, pentru Erasmus+ am cerut un buget mult mai mare, cu un obiectiv simplu și ambițios: să oferim fiecărui copil și fiecărui tânăr, măcar o dată în viață, șansa unei experiențe Erasmus – la studii, practică sau formare. Astăzi, România beneficiază de peste 400 de milioane de euro prin Erasmus+, fonduri care au schimbat deja destine și au deschis orizonturi pentru zeci de mii de tineri, profesori și formatori.
Educația rămâne, conform tratatelor europene, o competență națională. Comisia Europeană nu decide programa școlară și nu se poate substitui guvernelor. Dar, acolo unde putem ajuta, o facem. În ceea ce privește finanțările, cel mai recent exemplu este din luna decembrie, când Comisia Europeană a aprobat utilizarea a aproximativ 60 de milioane de euro din FSE+ pentru finanțarea burselor sociale destinate studenților, în anul universitar 2025–2026, prin Programul Educație și Ocupare.
Sprijinul Comisiei Europene, însă, nu se manifestă doar prin resurse materiale, ci și prin o direcție strategică. Trebuie să ne pregătim pentru ce urmează. Trebuie să fim conectați multidimensional și să înțelegem care sunt nevoile profesionale ale viitorului. La Davos, am avut discuții aplicate cu lideri de mari companii globale care toți spuneau același lucru: ca să rămânem competitivi, ca să mai contăm, trebuie să abordăm pregătirea viitoarelor generații diferit. Aceasta este viziunea actuală.
Privind spre viitor
Ne aflăm într-un moment crucial. Lumea se reinventează pe mai multe planuri: geopolitic, tehnologic, social. Iar educația trebuie să facă parte din acest val profund de schimbare. Vestea bună este că avem resursele și, dacă istoria ne învață ceva, este că educația rămâne pilonul care adaptează societatea. Iar noi, cei care iubim educația, avem responsabilitatea să ne asigurăm că așa se va întâmpla și acum.
Un puzzle este frumos atunci când este întreg. De aceea, reiterez că educația și piața muncii trebuie să se întâlnească, să se potrivească și să se sprijine reciproc. Doar așa fiecare om va avea o șansă reală. Doar așa România și Europa vor avea un viitor solid.
________________
Despre autor: Roxana Mînzatu este vicepreședintă executivă a Comisiei Europene pentru drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și formare profesională.
Nota redacției: Ideile și opiniile exprimate în acest articol nu sunt neapărat și cele ale redacției.