România are, pentru prima dată, o hartă națională a zonelor cu risc de căderi de roci, realizată de cercetători de la Universitatea din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) și Institutul de Geografie al Academiei Române. Studiul, publicat în revista Scientific Reports din portofoliul Nature, arată că aproximativ 1.500 km² sunt expuși unui risc ridicat, iar 97% dintre aceste zone se află în Carpați, conform unui comunicat de presă.
Cercetarea, coordonată de dr. Adriana-Bianca Ovreiu, de la Facultatea de Geografie a Universității din București, oferă primul instrument național de identificare a zonelor în care există risc ridicat de căderi de roci, un fenomen care poate produce victime și pagube importante asupra infrastructurii.
„Până acum, România nu dispunea de niciun instrument la scară națională care să inventarieze locurile cu risc ridicat pentru astfel de căderi de rocă”, a explicat coordonatoarea studiului.
1.743 de căderi de roci analizate și 19 factori de mediu
Pentru realizarea hărții, cercetătorii au pornit de la un inventar cu 1.743 de locații în care s-au produs deja căderi de roci, identificate din literatura de specialitate, hărți geologice și observații de teren.
Modelul statistic a analizat 19 variabile de mediu, printre care:
- panta terenului;
- tipul de rocă;
- vegetația;
- seismicitatea;
- ciclurile de îngheț-dezgheț;
- cantitatea de zăpadă;
- distanța față de văi și drumuri.
În etapa de validare, modelul a avut o acuratețe de 94%, iar rezultatul este o hartă care evidențiază, prin nuanțe de roșu, zonele cele mai expuse.
Prima hartă națională a probabilității căderilor de roci (Figura 10) / Universitatea din București
Vegetația, mai importantă decât panta
Una dintre concluziile surprinzătoare ale studiului este că absența vegetației reprezintă un predictor mai puternic al riscului decât panta terenului.
Potrivit cercetătorilor, acolo unde pădurea acoperă compact versantul, cu o densitate de peste 87%, probabilitatea unei căderi de roci scade sub 2,2%.
Căderile de roci sunt singurele alunecări de teren care au provocat pierderi de vieți omenești în România
Conf. univ. dr. Mihai Niculiță, de la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, coautor al studiului, atrage atenția că acest tip de hazard este diferit de alunecările clasice de teren.
„Căderile de pietre sunt singurele alunecări de teren care au generat pierderi de vieți omenești în România, din cauza vitezei și forței pe care le dezvoltă. Chiar și roci de dimensiuni relativ mici pot crea probleme mari din cauza energiei pe care o acumulează în cădere, iar locurile turistice extrem de spectaculoase, respectiv cheile, stâncile și văile cu pereți verticali, au și un risc ridicat de cădere de rocă”, a declarat acesta.
Harta poate fi folosită pentru drumuri, căi ferate și investiții
Autorii studiului spun că noul instrument poate fi utilizat de autorități în planificarea investițiilor și reducerea riscurilor naturale.
„Harta astfel rezultată poate ghida studiile de fezabilitate pentru infrastructura montană și poate orienta prioritizarea investițiilor în versanții adiacenți drumurilor și căilor ferate. Autoritățile cu responsabilități în gestionarea riscurilor naturale (…) pot folosi datele în planificarea teritorială și în fundamentarea strategiilor de reducere a riscurilor”, a explicat dr. Adriana-Bianca Ovreiu.
Conf. univ. dr. Mihai Niculiță subliniază că vegetația rămâne unul dintre cei mai importanți factori de protecție, iar infrastructura construită în zone montane trebuie monitorizată permanent.
„Drumurile naționale, căile ferate și proiectele de infrastructură care traversează Carpații pot destabiliza versanții. Zonele respective trebuie urmărite constant, iar acum avem un instrument care să arate unde ar trebui să fie prioritatea”, a spus cercetătorul.
Studiul este publicat în revista Scientific Reports
Cercetarea a fost realizată de specialiști de la Universitatea din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Institutul de Geografie al Academiei Române, fiind finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în cadrul proiectului „Complex modelling of multiple land degradation processes in Europe”.
Din partea UAIC, conf. univ. dr. Mihai Niculiță a contribuit la metodologia studiului și interpretarea factorilor de risc, iar dr. Nicușor Necula a asigurat integrarea datelor de înaltă rezoluție prin teledetecție și analiză spațială.
Studiul este publicat în regim open access în revista Scientific Reports, din portofoliul Nature, și poate fi consultat gratuit de cercetători, autorități și publicul interesat.