Profesorul Lucian Maier cere Ministerului Educației să publice numele profesorilor evaluatori de la Olimpiada Națională de Filosofie, desfășurată la Iași, pe aprilie. El atrage atenția asupra modului în care s-au corectat lucrările: „Toate cele 21 de contestații din 52 de lucrări au fost respinse. Elevi care au trecut la județ cu peste 9 au ajuns să ia 5 pe subiecte similare ca nivel de dificultate”, a spus profesorul. El cere ministerului să publice numele profesorilor evaluatori și modul în care a fost făcută corectarea lucărilor.
„Mă întorc cu un gust amar de la Olimpiada Națională de discipline Socio Umane de la Iași, unde am avut doi elevi în competiție la Filosofie”, scrie pe pagina sa de Facebook, Lucian Maier, profesor de filosofie și director adjunct al Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” din Hunedoara.
„Elevi care au trecut la județ cu note peste nouă au ajuns să ia cinci, pe subiecte similare ca nivel de dificultate (vorbesc strict de Filosofie)”, spune el.
„Toate cele 21 de contestații au fost respinse. Adevărul e că e greu să fie admise, ar ridica un semn de întrebare asupra derulării procesului de evaluare. Din ce am discutat cu elevii la contestații, din ce știu că am lucrat și au scris elevii mei, impresia e că lucrările cele mai bune au luat notele cele mai slabe și unele lucrări discutabile, poate chiar unele lipsite de o direcție filosofică precisă, poate chiar de încadrări tematice corecte, au fost premiate”, mai spune profesorul.
El cere ministerului publicarea numelor profesorilor evaluatori de la Olimpiada Națională de Filosofie
Ar fi frumos să știm numele profesorilor care au corectat, să vedem CV-urile lor, relația lor cu filosofia contemporană în studii și publicații. Să vedem lucrările de pe primele locuri, anonimizate, cu barem de corectare detaliat lîngă, încît să se vadă relevanța citatelor alese, legătura lor cu tema așteptată și criteriile de evaluare.
Redăm mesajul profesorului Lucian Maier
„Mă întorc cu un gust amar de la Olimpiada Națională de discipline Socio Umane de la Iași, unde am avut doi elevi în competiție la Filosofie. Singurul lucru bun după această excursie e că elevii din țară, la festivitatea de închidere, au avut tăria să îndrepte un cor de huiduieli către organizatorii din minister, cărora le-au și spus printre huiduieli că și-au bătut joc de munca lor prin corectura vizibilă în note și clasament.
Ieri, la afișarea rezultatelor, s-a făcut rapid o coada semnificativă la contestații. La Filosofie au fost 21 de contestații din 52 de lucrări. Avînd în vedere cît de descurajată e această practică, numărul e mare. De exemplu, la plecare spre Iași, semnalele locale erau că orice se petrece în concurs, nu dă bine să depui contestație. La fața locului mai mulți profesori mi-au zis același lucru. Toate cele 21 de contestații au fost respinse. Adevărul e că e greu să fie admise, ar ridica un semn de întrebare asupra derulării procesului de evaluare. Din ce am discutat cu elevii la contestații, din ce știu că am lucrat și au scris elevii mei, impresia e că lucrările cele mai bune au luat notele cele mai slabe și unele lucrări discutabile, poate chiar unele lipsite de o direcție filosofică precisă, poate chiar de încadrări tematice corecte, au fost premiate. Elevi care au trecut la județ cu note peste nouă au ajuns să ia cinci, pe subiecte similare ca nivel de dificultate (vorbesc strict de Filosofie).
E dificil de acceptat că într-un context în care ministerul urmărește excelența, ca parte din imaginea sa de sistem, ca posibilitate de a identifica performanța (și de a o lăsa imediat de izbeliște, că un plan coerent pentru elevii capabili de performanță înaltă, cu traiectorii vegheate în mod consistent și cu locuri de muncă pregătite pentru ei încît să le și dorească la final), e dificil de acceptat, așadar, că într-un astfel de context lucrurile pot fi atît de îndoielnice încît, la Ceremonia de închidere, să ai huiduieli.
Subiectele pleacă de la trei citate din Foucault, Popper și Hannah Arendt și leagă o temă în care urmărim relația individ-colectivitate-Putere, ca pericol totalitar și soluții pentru a nu ajunge acolo. Adică o problematică filosofică actuală ca abordare și discurs (termeni folosiți). Nu poți face corelații și prospecții despre istoricismul lui Platon și Hegel din perspectiva lui Popper, ca să ai o imagine a originii totalitarismului, apoi să vii la Heidegger și să analizezi mesianismul gîndirii sale pentru o imagine modernă a unei posibile alunecări în totalitarism (mai exact în nazism), apoi arăți că în democrație o soluție pentru blocarea acestui drum periculos este educația, pe linie Popper-Arendt; și un final în care descrii mecanisme de ascundere ale Puterii la nivel de limbaj și realitate după Foucault și felul în care lumea simulacrelor disimulează capcane ce pot deschide uși pentru totalitarism (scurtă interpretare pe Baudrillard)… și să iei cinci. Și să vii cu exemple din istorie, să faci legătura cu rețelele de socializare azi, să fii expresiv și pertinent. Și să iei cinci. Și la județ ai luat nouă și treizeci de sutimi pe o altă abordare. Și ai muncit foarte mult. Și tu, ca profesor, alături de elev, în afara orelor de clasă, necontabilizat și total neplătit, pasiune pură pentru o activitate non-formală (că asta e Olimpiada). Și la final să pară că nu știi mai nimic.
Pentru transparență, ar fi frumos să știm numele profesorilor care au corectat, să vedem CV-urile lor, relația lor cu filosofia contemporană în studii și publicații. Să vedem lucrările de pe primele locuri, anonimizate, cu barem de corectare detaliat lîngă, încît să se vadă relevanța citatelor alese, legătura lor cu tema așteptată și criteriile de evaluare.
Sau pur și simplu să facă subiecte comune, legate de epoci filosofice clasice, unde să reproduci informație de manual, nu să încerci să construiești o perspectivă filosofică asupra unor teme atît de semnificative azi. Sau să nu o mai organizezi deloc, odată ce la final arată așa. Odată ce elevii aceștia, printre cei mai buni elevi ai țării, rămîn cu o imagine distorsionată a propriei evoluții culturale și cu o imagine îndoielnică despre competența sau corectitudinea celor care au corectat.