Actualul ministru al Educației “s-a declarat pe față susținător al celor puțini, dar puternici, pe care vrea să-i sprijine cu orice preț” în contextul noilor legi ale educației, afirmă rectorul SNSPA, Remus Pricopie, într-un articolul publicat în revista Cultura. Acesta pune abordarea ministrului Cîmpeanu în contrast cu atitudinea președintelui Klaus Iohannis, inițiatorul programului România Educată, care “a lucrat cu opt premieri și zece miniștri ai educației (…) și cu toate acestea a reușit să urnească, cu încăpățânare, acest proiect”.
Ce spune, între altele, Remus Pricopie, fost ministru al Educației, în articolul “România Educată – Nu numai o lege. O viziune de țară”, despre programul România Educată și felul cum ministrul actual al Educației i-ar susține – fără să fie oferit vreun exemplu – pe “impostori, plagiatori, politruci, posibil chiar oameni de afaceri”:
- “(…) Președintele a semnalat o problemă gravă a României – lipsa unei educații performante și inclusive – și și-a asumat rolul de „patron” al unui demers coerent în această direcție. A lucrat cu opt premieri și zece miniștri ai educației – unii dintre ei nevorbitori ai limbii române, așa cum este ea predată în gimnaziu – și cu toate acestea a reușit să urnească, cu încăpățânare, acest proiect. Viitorul Președinte al României ar trebui să continue acest demers, pentru că România, din păcate, nu va fi cu mult mai educată în decembrie 2024 decât este în acest moment, iar riscurile de țară, inclusiv cele raportate la copii și tineri, vor fi chiar mai mari.
- Azi am ajuns aici, într-o fază intermediară, de transpunere în practică a unor soluții. Unii, în continuare, nu înțeleg încotro ar trebui să ne îndreptăm, în timp ce alții văd o oportunitate (legislativă) să-și mai construiască niște privilegii. În această categorie „confuză” se află inclusiv actualul ministru al educației, care s-a declarat pe față susținător al celor puțini, dar puternici, pe care vrea să-i sprijine cu orice preț (impostori, plagiatori, politruci, posibil chiar oameni de afaceri, cu interese imobiliare în zona educației, dacă ne uităm la modul în care NU prea este protejat patrimoniul școlii în noua lege a învățământului preuniversitar etc.), și nu în slujba binelui public, cu accent pe grupurile vulnerabile. Cei mai mulți, însă, – printre care mă număr și eu – așteaptă nu numai o nouă lege a educației, care să proiecteze cele mai bune soluții pentru copiii care sunt în școală, dar și multe alte pachete legislative, care să redefinească politicile publice prin care putem să-i ținem – sau să-i readucem – pe copii/tineri în școală și să le oferim un viitor.(…) ”
Articolul din revista Cultura, integral.