Rectorul Universității Aurel Vlaicu din Arad, Ramona Lile, a pierdut în primă instanță procesul prin care ea contesta decizia prin care Consiliul Național e Etică a constatat că a plagiat și recomanda retrogradarea ei, proces ce a durat un an și jumătate.
Pe 16 decembrie, în dosarul judecat la Secția Contencios Administrativ, având ca obiect “anulare act”, Curtea de Apel Timișoara a decis respingerea acțiunilor formulate de Ramona Lile și de universitatea pe care aceasta o conduce împotriva Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, Ministerului Educației și Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI), cu privire la decizia CNECSDTI de la începutul anului 2021, ce o viza pe Lile.
- Prin acea decizie, Consiliul constata că rectorul UAV Arad este vinovat de “plagiat masiv de blocuri de texte” într-“unul dintre cele mai grave cazuri de plagiat din cercetarea academică românească de după 1989” și recomanda retrogradarea ei de la gradul de profesor universitar la cel de conferențiar universitar. Edupedu.ro a semnalat, în aprilie 2021, că decizia instanței a fost aplicată printr-un ordin de ministru. În pofida verdictului de plagiat, însă, Ramona Lile a rămas în funcția de rector la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.
Ramona Lile poate face recurs la decizia Curții de Apel Timișoara în termen de 15 zile de la comunicare.
Pe e altă parte, cu 3 zile înaintea verdictului, aceeași instanță admitea o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea prevederilor unor articolelor din Legea Educației Naționale (art. 324 lit. e)), respectiv din Legea privind etica în cercetarea științifică (art. 14 alin. 1 lit. e)) referitoare la posibilitatea retragerii titlurilor universitare sau de retrogradare, ca urmare a abaterilor de la normele e bună conduită.
Decizia instanței a venit la un an și jumătate de la declanșarea procedurilor judiciare, dosarul fiind înregistrat în mai 2021, iar prima ședință – în septembrie 2021. Durata cazului a fost semnalată în octombrie a.c. de Revista 22, care semnala că, între timp, dosarul ajunsese la 2 volume și 367 de file.