Rezultatele testelor PISA validează constatările empirice: guvernele PSD și miniștrii lor catastrofali din ultimii 7 ani au distrus practic educația. Reacția noului ministru, Monica Anisie, șochează însă prin decuplarea de la realitate: ”Nu trebuie să ne îngrijorăm”. Ba da. România e cangrenată de emigrație, de analfabetism funcțional și de o criză majoră a forței de muncă. Fix acum trebuie să ne îngrijorăm. Dar nu sterp, ci producând rapid o mutare majoră într-un sistem controlat de mafii, sindicate, mediocri, semi-interlopi scăpătați și mici sateliți ai serviciilor de informații.
Monica Anisie, noul ministru al Educației, s-a remarcat rapid cu câteva decizii îngrijorătoare. Iar încrederea că ea poate rezolva problemele reale s-a zdruncinat total după declarația de azi: greu de întâlnit o gafă mai mare, o neadecvare mai profundă decât reacția sa la cald în fața dezastrului măsurat cu șublerul OECD.
Anisie l-a luat consilier pe Bogdan Steriopol, fost jurnalist sportiv dat afară pentru că a sifonat informații din redacție (Sursa). A devenit impresar de jucători și fin al familiei Reghecampf, ambele ipostaze plasându-l la marginea onorabilității. A devenit și masterand la Academia Națională de Informații “Mihai Viteazul” a SRI, potrivit Edupedu.ro. Dumnezeu știe cum a ajuns straniul personaj în anturajul ministrului Educației.
A urmat un alt consilier cu relații sus-puse, dar cu expertiză mediocră: Daniela Vișoianu, fondatoare de ONG care derulează chiar acum un contract cu Ministerul Educației și cu Alexandru Cumpănașu. Promovată de consilierul prezidențial Ligia Deca, dar și de legăturile subterane ale soțului cu băieții deștepți din energie și cei din zona Sibiului, după cum a dezvăluit Edupedu.ro, Vișoianu a fost rapid decorată de președintele Iohannis.
A urmat o măsură cu adevărat de neînțeles: desființarea de facto a Institutului de Științe ale Educației – o instituție cu un grad relativ mare de independență, prin comasarea cu o structură din Minister.
Pe scurt, vedem cum noua echipă de la Ministerul Educației e capturată de sistemul bolnav care supraviețuiește și prosperă în apele tulburi ale mediocrității. Un sistem care nu are nimic ocult, totul e la vedere: rectori corupți, sindicate care joacă politic, profesori mediocri, plagiatori, ONGiști – afaceriști și politicieni care depind de baronii locali.
Cu consilieri precum Steriopol ori Vișoianu la minister, cu proiecte vagi precum România Educată al președintelui Iohannis, educația nu va fi niciodată pusă pe drumul cel bun. Vom vedea, maximum, câteva ameliorări punctuale, niște mici povești de succes datorate unor profesori și elevi care sparg cercul vicios al mediocrității. Și cam atât. Decuplarea educației de realitate va continua să se accelereze.
- Și cel mai bun indicator al dezastrului ni-l oferă tot Diaspora: vorbiți cu prietenii, rudele, foștii colegi care s-au mutat afară și veți vedea că unul dintre motivele principale pentru plecare e calitatea actului de educație pentru copii.
Rețeta schimbării e relativ ușor de enunțat și are câteva ingrediente clare.
1. Intrat cu aruncătorul de flăcări (metaforic, desigur) în universități și curățată din temelii mizeria plagiatelor și a proiectelor devalizate de rectori și decanii corupți
2. Investiții masive în educarea profesorilor și învățătorilor, veriga cea mai slabă din tot lanțul educațional.
3. Introducerea criteriilor de evaluare la cadrele didactice.
Dar reforma reală e infinit mai greu de făcut decât de enunțat. În 30 de ani, sistemul care ține educația subdezvoltată a fost zdruncinat o singură dată, de echipa Funeriu – Miclea. Reacția mafiilor a fost însă atât de puternică, încât din reforma de atunci n-a mai rămas piatră peste piatră. Principiile reformiste ale celor doi au rămas valide și acum, iar soliditatea lor se vede în rezultatele obținute de țări precum Estonia.
Or, cât timp în proximitatea noii Puteri de la București stau fix oamenii care în 2012 – 2015 au dat primele lovituri de tun în reforma din 2011, e greu de crezut că ne așteaptă vreo minune. Între timp, piața forței de muncă se sufocă în lipsa angajaților, din urmă vin generații tot mai afectate de slaba pregătire a profesorilor, marea revoluție digitală ne prinde cu o educație cam cum a lăsat-o Spiru Haret.