Roxana Mînzatu, la Summitul European pentru Educație: Nimic din noul pachet european pentru educație nu se poate face fără profesori respectați, bine plătiți, formați și mentorați / Comisarul cere ca sindicatele profesorilor să fie consultate în fiecare stat membru

Foto: CE - Service audiovisuel

Vicepreședinta executivă a Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, a declarat vineri, 20 noiembrie, la deschiderea Summitului European pentru Educație și Competențe 2026 de la Bruxelles, că profesorii sunt condiția de care depinde întregul Pachet pentru educație și competențe, prezentat de Comisie pe 5 noiembrie. Nimic din ce își propune Comisia pentru competențele de bază, STEM, inteligența artificială sau învățământul profesional nu poate fi realizat fără profesori suficienți, respectați, bine plătiți, formați și sprijiniți prin mentorat, a spus aceasta. Mînzatu a cerut ca organizațiile și sindicatele profesorilor să fie consultate în fiecare stat membru în tot procesul de elaborare a politicilor, nu doar la negocierile salariale.

„Absolut nimic din ce vrem să facem în materie de competențe de bază, de STEM, de lucru cu IA, de formare profesională nu poate fi făcut fără profesori suficienți, profesori respectați, profesori bine plătiți, profesori formați, profesori mentorați”, a spus Roxana Mînzatu.

Din cei patru piloni ai pachetului, comisarul a spus că pledează în mod special pentru cel dedicat profesorilor. Profesorii au nevoie de sprijin pentru munca pedagogică de la clasă, dar și pentru problemele pe care elevii le aduc din afara școlii, pentru relația cu părinții și pentru lucrul cu tehnologia, a explicat ea.

„Profesorii au existat înaintea condeiului, înaintea hârtiei, înaintea cărților, înaintea textelor. Poate s-au născut odată cu poveștile, cu povestitul. Cine știe? Sunt absolut convinsă că profesia de profesor nu va fi niciodată amenințată sau diminuată, dar are o șansă, o șansă uriașă ca profesie, să ne amplifice cu adevărat umanitatea”, a declarat Roxana Mînzatu.

Sindicatele, la masa discuțiilor de la Bruxelles

Din Agenda UE pentru profesori, Roxana Mînzatu a scos în evidență două măsuri. Prima privește vocea organizațiilor profesionale, asociațiilor și sindicatelor din educație.

„Trebuie să vorbim cu ele, cu sindicatele lor. Eu vorbesc cu ele, desigur, cu partenerii noștri europeni. Acest lucru trebuie să se întâmple în fiecare stat membru. (…) Ei trebuie să simtă că au putere de decizie, că fac parte din elaborarea politicilor, din transformare, din disrupție”, a spus comisarul.

Roxana Mînzatu a precizat că nu se referă doar la negocierile salariale: „Nu vorbesc doar despre stabilirea salariilor, este vorba despre întregul proces. De aceea am invitat și Consiliul să îi includă în discuțiile la nivel înalt de aici, de la nivel european, pentru că este foarte important să îi avem la masă.”

Mentoratul, răspunsul la deficitul de profesori

A doua măsură este o versiune revizuită a Academiilor pentru profesori, pe care Roxana Mînzatu a numit-o „2.0” și care se concentrează pe profesorii debutanți.

„Avem deficite de profesori în toată Europa. Cum facem ca mai mulți tineri talentați, femei și bărbați, să aleagă această profesie și să rămână în ea? Iar și iar a venit un singur răspuns: mentoratul. Nu era vorba atât de formare”, a explicat Roxana Mînzatu.

Noile academii prevăd mai multe resurse pentru mentoratul tinerilor profesori, „iar asta depinde de noi, de noi toți”, a adăugat ea.

Bugetul: protestele elevilor și cadrul financiar 2028-2034

Discursul a început cu o temă de buget. Discuțiile despre școala viitorului trebuie să plece de la realitatea de azi din clase, a spus Roxana Mînzatu, iar poveștile care vin din toată Europa „nu sunt întotdeauna povești bune”.

„Vedem în protestele din toată Europa elevi care cer mai multe resurse, mai mult buget pentru infrastructura școlilor sau mai multe resurse pentru mai mulți profesori la clasă. Acestea sunt întrebări strâns legate de priorități economice mai mari, de bugetul de astăzi, de cadrul financiar multianual pentru perioada 2028-2034. Acestea sunt întrebări politice. Nu sunt doar pentru noi. Sunt pentru guvernele noastre, pentru miniștrii de finanțe, pentru prim-miniștri”, a spus comisarul.

„Indiferent de celelalte constrângeri pe care le avem, și avem și alte provocări, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere caracterul central al educației în tot ceea ce facem”, a adăugat Roxana Mînzatu. Ea a precizat că mesajul nu era pentru sală, ci pentru liderii politici.

„Singurul răspuns ușor îl primești când dai un prompt lui Claude, OpenAI sau Gemini”

Despre inteligența artificială, subiect discutat și cu o zi înainte în Consiliul miniștrilor educației, Roxana Mînzatu a spus că nu există un răspuns ușor la întrebarea dacă tehnologia îi ajută pe profesori și pe elevi sau le afectează dezvoltarea cognitivă și rezultatele școlare.

„Nu există un răspuns ușor. Singurul răspuns ușor pe care îl primești mereu este, desigur, atunci când dai un prompt lui Claude, OpenAI sau Gemini. Acolo vei primi mereu răspunsuri ușoare și rapide. Dar provocarea noastră nu sunt răspunsurile. Provocarea este să punem întrebările potrivite”, a spus Roxana Mînzatu.

Comisarul a vorbit și despre experiența ei de elevă în România: „Eu, ca româncă, nu vin neapărat dintr-un mediu educațional, ca să spun așa, foarte socratic. Eram învățați să dăm răspunsuri, în primar, în gimnaziu, în liceu. Totuși, cumva, într-o lume foarte dificilă, dar și activă, obiceiul de a pune întrebări și de a pune la îndoială răspunsurile ne-a fost oferit ca o competență.”

Riscul de acum, a explicat ea, este ca, având atât de multă tehnologie, „pentru că este comodă, tentantă, economisește timp și este eficientă, să renunțăm cumva, pas cu pas, printr-o anumită tendință invizibilă, la acest reflex pe care îl avem ca homo sapiens, de a pune întrebări și de a pune la îndoială răspunsurile”.

Competențele de bază și alianțele școlare europene

Roxana Mînzatu le-a cerut statelor membre să dea prioritate competențelor de bază: „Vă rog, miniștri ai educației, guverne, autorități regionale, prioritizați competențele de bază în tot ceea ce faceți cu școlile. Numărul de ore pe care îl alocați profesorilor, profesorii pe care îi selectați și pe care îi formați, profesorii de matematică, sunt atât de importanți.” Comisarul a cerut și ca fondurile europene să fie investite în curriculumul pentru competențele de bază.

Ca instrument, Roxana Mînzatu a prezentat alianțele școlare europene, finanțate prin Erasmus+. Potrivit descrierii ei, școli din trei țări, împreună cu autoritățile lor școlare, pot alege o competență de bază la care au rezultate slabe și pot construi un plan comun, bazat pe tutorat, mobilități, învățare reciprocă și metodologii comune.

„Aceasta este valoarea adăugată a alianțelor școlare: un parteneriat stabil, nu doar o colaborare sau o mobilitate punctuală, ci o colaborare complexă, care ar putea deveni un model pentru statele membre sau pentru regiuni, dacă doresc, pentru a extinde ce a fost conceput acolo”, a explicat comisarul.

Învățământul profesional: prestigiu și microcredențiale pe sectoare industriale

Despre învățământul profesional și tehnic, Roxana Mînzatu a spus că deficitul de competențe din economia europeană ține direct de acest tip de educație, dar că în multe țări elevii și părinții încă nu îl aleg.

„Trebuie să facem învățământul profesional atractiv, să fie educație de calitate peste tot, cât mai internaționalizat, pentru că și asta ține de calitate. Prestigiul învățământului profesional are și el nevoie de un impuls, în ochii părinților și ai societăților”, a spus ea.

Ca semnal, comisarul a anunțat că instituțiile europene vor primi stagiari din învățământul profesional începând din martie anul viitor. Roxana Mînzatu a prezentat și acceleratoarele sectoriale pentru microcredențiale, gândite ca o continuare mai țintită a Centrelor de excelență profesională. Împreună cu industrii precum construcțiile, semiconductorii sau pompele de căldură, școlile profesionale vor putea dezvolta module scurte de învățare. Acestea „nu pot fi impuse în curriculumul statelor membre”, a precizat Roxana Mînzatu, dar școlile participante le vor putea folosi „în predare, în pregătirea practică, în ucenicie”.

IA europeană pentru școli, care „nu va fi niciodată oprită”

Roxana Mînzatu a revenit la final la inteligența artificială, cu un argument de suveranitate.

„Vedem că, folosind tehnologii IA care nu sunt din Europa, depindem de bunăvoința acelor furnizori sau a marilor companii de a oferi modelele sau de a le opri ori de câte ori se întâmplă ceva. Pentru școli, acest lucru este extrem de sensibil”, a spus comisarul.

Comisia vrea un sector european de edtech care să ofere școlilor instrumente „sigure, mereu disponibile, care nu vor fi niciodată oprite și care pot fi folosite cu încredere de profesori și de elevi peste tot pe continentul nostru”, a spus Roxana Mînzatu. Tehnologia pentru clase trebuie să protejeze datele, să fie ancorată în valorile europene, să fie gratuită în fiecare școală și să nu creeze dependențe, a adăugat ea.

Comisarul a enumerat statele cu inițiative de alfabetizare în domeniul IA: Estonia, cu programul AI Leap, Slovacia, Irlanda, România și Spania. „Dar, în general, avem nevoie de un salt european către alfabetizarea IA”, a spus ea. Roxana Mînzatu le-a cerut participanților să urmărească Certificatul de alfabetizare IA, pe care Comisia vrea să îl testeze cu elevii de 15 ani.

Discursul s-a încheiat tot cu profesorii. „Dacă reușim să investim inteligent în profesori, cred că fraza cu care închei poate deveni realitate: cu cât implementăm și consumăm mai multă tehnologie, cu atât ar trebui să ne cultivăm și ne vom cultiva mai mult umanitatea. Aceasta este singura cale prin care școala de mâine va forma generații de cetățeni europeni puternici”, a spus Roxana Mînzatu.

Discursul integral al Roxanei Mînzatu la deschiderea Summitului European pentru Educație și Competențe 2026, tradus în limba română:

„Bună dimineața. Bine ați venit. Mă bucur foarte, foarte mult să fiu cu dumneavoastră în acest loc, aș spune, foarte inspirațional. Îmi pare rău că nu voi fi cu dumneavoastră toată ziua. Planul meu era ca această zi de vineri să fie ziua în care ne cufundăm cu adevărat în școlile viitorului, așa cum este tema summitului nostru. Dar va trebui să trec la un alt subiect peste câteva ore. Oricum, vreau să încep prin a vă invita să vă bucurați din plin de discuții, de dezbateri, de expoziția de afară, pe care am vizitat-o pe scurt. Cred că este destul de inspirațională, cum spuneam.

Cred că astfel de evenimente și întâlniri, și formatul pe care minunații mei colegi, inclusiv cei de la DG EAC, cu Pia, cu toți colegii, l-au pregătit aici pentru noi, sunt extrem de utile, inspiraționale, cum spuneam, și un cadru bun pentru conversații dificile, deși orientate spre viitor, aș spune. Trebuie să vă energizez și voi încerca. Așa mi-au spus colegii: să energizez sala, e dimineață devreme și trebuie să faci ceva ca să deschizi întâlnirea într-un fel care să le dea participanților intensitate. Dar trebuie să încep și prin a vă spune că, atunci când reflectăm la viitorul educației noastre, așa cum face pachetul pentru educație și competențe pe care tocmai l-am prezentat pentru Uniunea Europeană, trebuie să fim foarte ancorați în realitățile de astăzi.

Trebuie să fim conștienți de școli, de sălile de clasă, de profesori, de poveștile pe care le cunoaștem și pe care le auzim din toate colțurile Europei. Și nu sunt întotdeauna povești bune. Și vedem provocările. Vreau să ne gândim și la faptul că, în timp ce reflectăm la ce poate aduce tehnologia în clasă, la ce adaptări și modernizări trebuie să facem, ce reforme, cum să investim banii mai inteligent, oamenii, elevii, părinții, profesorii, directorii de școli, autoritățile locale se așteaptă de la noi să putem răspunde și la întrebări despre prezent, despre modernizarea sălilor de clasă. Vedem în protestele din toată Europa elevi care cer mai multe resurse, mai mult buget pentru infrastructura școlilor sau mai multe resurse pentru mai mulți profesori la clasă. Acestea sunt întrebări strâns legate de priorități economice mai mari, de bugetul de astăzi, de cadrul financiar multianual pentru perioada 2028-2034.

Acestea sunt întrebări politice. Nu sunt doar pentru noi. Sunt pentru guvernele noastre, pentru miniștrii de finanțe, pentru prim-miniștri. Nu voi rata niciodată ocazia de a spune că educația este fundamentală pentru viitorul Europei, și nu doar pentru viitor, cred. Investiția în educație, resursele suficiente, prioritizarea educației și a competențelor și integrarea lor în toate politicile și liniile noastre de buget sunt esențiale pentru noile generații. Și indiferent de celelalte constrângeri pe care le avem, și avem și alte provocări, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere caracterul central al educației în tot ceea ce facem. Poate că acesta nu este un mesaj pentru dumneavoastră, ci pentru, să spunem, lumea largă, pentru liderii noștri politici, care sunt și ei implicați direct. Dar să revin la summitul nostru pentru educație și competențe, axat pe viitor. O mare parte din discuțiile noastre, inclusiv ieri, în Consiliul miniștrilor educației, s-a purtat despre inteligența artificială, despre acest instrument sau această specie uimitoare care este tot mai mult printre noi. Despre cum poate crea oportunități în clasă și în minți, dar cum poate în același timp să producă riscuri și prejudicii, cum poate afecta dezvoltarea cognitivă, cum îl ajută pe profesor, cum îl împuternicește pe elev sau cum ne poate, într-un fel, amorți ori afecta negativ performanțele școlare ale adolescenților noștri. Nu există un răspuns ușor. Singurul răspuns ușor pe care îl primești mereu este, desigur, atunci când dai un prompt lui Claude, OpenAI sau Gemini. Acolo vei primi mereu răspunsuri ușoare și rapide. Dar provocarea noastră nu sunt răspunsurile.

Provocarea este să punem întrebările potrivite. Este să ne asigurăm că, prin politici, prin bani, prin oamenii care lucrează în educație, continuăm să sprijinim tânăra generație și adulții într-un parcurs educațional care să le permită să pună întrebări și să pună la îndoială răspunsurile. Eu, ca româncă, nu vin neapărat dintr-un mediu educațional, ca să spun așa, foarte socratic. Eram învățați să dăm răspunsuri, în primar, în gimnaziu, în liceu. Totuși, cumva, într-o lume foarte dificilă, dar și activă, obiceiul de a pune întrebări și de a pune la îndoială răspunsurile ne-a fost oferit ca o competență. Iar în unele dintre statele noastre membre a făcut, cu siguranță, întotdeauna parte din sistemele educaționale. Dar există acum pericolul ca, având atât de multă tehnologie, inclusiv în afara clasei, pentru că este comodă, tentantă, economisește timp și este eficientă, să renunțăm cumva, pas cu pas, printr-o anumită tendință invizibilă, la acest reflex pe care îl avem ca homo sapiens, de a pune întrebări și de a pune la îndoială răspunsurile. Iar pachetul pentru competențe și educație, îndrăznesc să spun, urmează cu fidelitate această ambiție. Are patru piloni, toți la fel de importanți, unul la fel de important ca celălalt. Dar dacă ar fi să spun care este direcția pe care o consider esențială și pentru care pledez, și v-o spun dumneavoastră, aceea este cea a profesorilor.

Absolut nimic din ce vrem să facem în materie de competențe de bază, de STEM, de lucru cu IA, de formare profesională nu poate fi făcut fără profesori suficienți, profesori respectați, profesori bine plătiți, profesori formați, profesori mentorați. Profesori sprijiniți în munca lor pedagogică la clasă, dar și în toate provocările pe care trebuie să le gestioneze cu elevii lor, pentru probleme care țin uneori de lumea din afară. Profesori capabili să lucreze cu părinții și cu tehnologia. Agenda pentru profesori, ca direcție politică pe care o stabilim și o propunem pentru Europa, vorbește despre toate aceste teme. Dacă ar fi să subliniez două lucruri din munca noastră pentru această ambiție de a-i împuternici pe profesori, ca profesie pregătită pentru viitor, care a fost întotdeauna pregătită pentru viitor în istoria umanității…

Profesorii, mă gândeam în orele dinainte să vin aici, profesorii au existat înaintea condeiului, înaintea hârtiei, înaintea cărților, înaintea textelor. Poate s-au născut odată cu poveștile, cu povestitul. Cine știe? Sunt absolut convinsă că profesia de profesor nu va fi niciodată amenințată sau diminuată, dar are o șansă, o șansă uriașă ca profesie, să ne amplifice cu adevărat umanitatea. Așadar, v-aș recomanda să urmăriți două lucruri din agenda noastră pentru profesori. În primul rând, voci mult mai puternice pentru organizațiile profesorilor. Trebuie să vorbim cu ele, cu sindicatele lor. Eu vorbesc cu ele, desigur, cu partenerii noștri europeni. Acest lucru trebuie să se întâmple în fiecare stat membru. Vocea organizațiilor profesorilor, a asociațiilor, a partenerilor sociali este importantă. Ei trebuie să simtă că au putere de decizie, că fac parte din elaborarea politicilor, din transformare, din disrupție.

Au nevoie… și nu vorbesc doar despre stabilirea salariilor, este vorba despre întregul proces. De aceea am invitat și Consiliul să îi includă în discuțiile la nivel înalt de aici, de la nivel european, pentru că este foarte important să îi avem la masă. Iar al doilea lucru: academiile pentru profesori 2.0. Le aveam deja. Noul concept, revizuit, se adresează profesorilor debutanți, celor care își încep cariera. Avem deficite de profesori în toată Europa. Cum facem ca mai mulți tineri talentați, femei și bărbați, să aleagă această profesie și să rămână în ea? Iar și iar a venit un singur răspuns: mentoratul. Nu era vorba atât de formare, nu era vorba atât de… pentru că avem situații diferite în Europa în ceea ce privește felul în care profesorii sunt motivați profesional, dar mentoratul a apărut iar și iar.

Veți vedea în aceste noi concepte de academii pentru profesori ideea de a investi cu adevărat mai multe resurse în mentoratul tinerilor profesori, iar asta depinde de noi, de noi toți, desigur. Așadar, cred că a ne gândi la profesori este absolut esențial dacă vrem să reușim cu pachetul pentru educație și competențe și dacă vrem să punem cu adevărat în valoare toată puterea educației pentru o Europă mai puternică. Ne concentrăm și pe competențele de bază. Nu este prima dată când vorbesc despre ele. Veți vedea asta și în expoziție. Ce înseamnă să poți prioritiza predarea competențelor de bază: asta le cer statelor membre, inclusiv în pachet, inclusiv prin Semestrul European. Vă rog, miniștri ai educației, guverne, autorități regionale, prioritizați competențele de bază în tot ceea ce faceți cu școlile. Numărul de ore pe care îl alocați profesorilor, profesorii pe care îi selectați și pe care îi formați, profesorii de matematică, sunt atât de importanți.

Lectura, literatura, atât de importante, profesorii de științe. Avem nevoie de ei și avem nevoie să investiți în ei. Avem nevoie să investiți fonduri europene în curriculumul pentru competențele de bază. Vă propunem și instrumente. Unul ne este foarte, foarte drag nouă, tuturor celor din cabinetul meu și din DG EAC: alianțele școlare europene. Ar putea fi văzute drept încă un proiect de tip Erasmus, dar sunt mai mult de atât. Sunt finanțate prin Erasmus, dar reprezintă o modalitate foarte concentrată și inteligentă de a vă sprijini pe dumneavoastră și școlile dumneavoastră să abordați cu adevărat performanța slabă la competențele de bază pe care o vedem în PISA.

Astfel, școli din trei țări s-ar putea uni, împreună cu autoritățile școlare, pentru a se concentra pe o competență de bază la care au dificultăți. Ar stabili un plan cu obiective, etape majore și metodologie, apoi ar lucra împreună prin tutorat, mobilități, învățare reciprocă și dezvoltarea unor metodologii comune, ca să găsească acel punct optim care să îi ajute să predea mai bine matematica și să obțină rezultate mai bune pentru absolvenții lor. Apoi, autoritățile școlare care fac parte din alianță ar putea replica, extinde, se pot inspira și pot folosi ce a fost dezvoltat în aceste alianțe. Aceasta este valoarea adăugată a alianțelor școlare: un parteneriat stabil, nu doar o colaborare sau o mobilitate punctuală, ci o colaborare complexă, care ar putea deveni un model pentru statele membre sau pentru regiuni, dacă doresc, pentru a extinde ce a fost conceput acolo. Și totul se concentrează pe competențele de bază, cele alese de școli.

Desigur, formarea profesională. Este și ea acolo. Am vorbit despre formarea profesională cu fiecare angajator pe care l-am întâlnit vreodată și cu mulți dintre miniștrii noștri. Deficitele pe care le avem în industrie, în economie, sunt legate de formarea profesională. Vorbim tot timpul despre competitivitate în Europa tocmai pentru că ne confruntăm cu deficite uriașe de competențe și de talente. Și totuși, în multe țări, elevii și părinții nu aleg acest parcurs educațional. Trebuie să facem învățământul profesional atractiv, să fie educație de calitate peste tot, cât mai internaționalizat, pentru că și asta ține de calitate. Prestigiul învățământului profesional are și el nevoie de un impuls, în ochii părinților și ai societăților. Este, evident, mai mult decât un parcurs care asigură un loc de muncă bun, mult mai bine decât învățământul secundar general, și salarii bune.

Oferă statut și prestigiu în societate. De aceea, Comisia Europeană și Parlamentul… avem acei stagiari, îi vom avea începând din martie viitor, pentru a da un semnal clar despre cât de important este acest talent pentru instituțiile europene și pentru orice organizație. Veți vedea acolo o serie de propuneri interesante și importante. Toate se bazează pe ideea unei colaborări strânse între industrie, mediul de afaceri și școlile profesionale. Am realizat deja foarte mult cu CoVE, Centrele de excelență profesională, dar vrem să fim și mai țintiți. De exemplu, prin acceleratoarele sectoriale pentru microcredențiale. Vrem ca, în construcții, în semiconductori sau, știu eu, în pompe de căldură, să le spunem pe nume, în sectoarele în care industria europeană fabrică, produce, inovează și vrea să devină mai mare și mai puternică la nivel global, să le putem ajuta cu talente.

Iar ei spun: vrem ca acești oameni să știe anumite lucruri. Așa că, împreună cu aceste industrii, pe sectoare, și cu școlile profesionale, îi putem sprijini să dezvolte microcredențiale, unități de învățare care, desigur, nu pot fi impuse în curriculumul statelor membre. Dar școlile participante vor fi, cu siguranță, libere să preia acel conținut și să îl folosească în predare, în pregătirea practică, în ucenicie. Doar ca să vă dau un exemplu foarte scurt. Și apoi, pe orizontală, și închei cu IA pentru că am început cu IA, pachetul reflectă importanța inteligenței artificiale în cel puțin două sensuri, să spunem.

În primul rând, avem nevoie în Europa de o tehnologie pentru clase care să fie sigură, în care datele pe care este antrenată să fie protejate, care să fie ancorată în valorile noastre europene, să fie accesibilă gratuit în fiecare școală, în fiecare clasă și care, în final, să nu creeze dependențe pentru școlile noastre. Vedem că, folosind tehnologii IA care nu sunt din Europa, depindem de bunăvoința acelor furnizori sau a marilor companii de a oferi modelele sau de a le opri ori de câte ori se întâmplă ceva. Pentru școli, acest lucru este extrem de sensibil. Nu poți evita să lucrezi cu IA, chiar dacă avem și o viziune protecționistă față de mințile copiilor. Ați văzut [denumire neclară în înregistrare], și asta e o altă discuție, cea cu platformele.

Dar, în scop educațional, vrem un sector european de edtech care să creeze instrumentele potrivite pentru școlile noastre. Instrumente sigure, mereu disponibile, care nu vor fi niciodată oprite și care pot fi folosite cu încredere de profesori și de elevi peste tot pe continentul nostru. Iar pentru asta avem nevoie și de alfabetizare în domeniul IA și de competențe IA. Multe dintre statele noastre membre au făcut deja saltul în această direcție: am văzut Estonia, cu AI Leap, avem Slovacia, avem Irlanda, avem multe exemple interesante, România, Spania. Dar, în general, avem nevoie de un salt european către alfabetizarea IA. Propunem și câteva instrumente. Vă rog să vă uitați la certificatul de alfabetizare IA. Vrem să îl testăm începând de anul viitor pentru elevii noștri de 15 ani. Îl testăm împreună. Cred că avem nevoie de un salt în alfabetizarea IA și trebuie să ne asigurăm că mergem toți cu aceeași viteză, în aceeași direcție, împreună.

Închei spunând că avem nevoie de profesori. Nu știu câți dintre dumneavoastră au fost influențați în viață, pozitiv în mare parte, poate unii și negativ, dar cu siguranță marcați de unul sau mai mulți dintre profesorii lor. Eu știu că am fost și menționez asta tot timpul. Dacă reușim să investim inteligent în profesori, cred că fraza cu care închei poate deveni realitate: cu cât implementăm și consumăm mai multă tehnologie, cu atât ar trebui să ne cultivăm și ne vom cultiva mai mult umanitatea. Aceasta este singura cale prin care școala de mâine va forma generații de cetățeni europeni puternici. Vă las cu acest gând. Sper să vă bucurați de această zi și vă mulțumesc încă o dată pentru prezență”.

Exit mobile version