Subiectele primite de elevi la proba scrisă de Limba română la Evaluarea Națională 2022, desfășurată marți, reprezintă “o adecvare (…) la testele PISA, la testele internaționale care verifică în primul rând capacitatea elevilor de a înțelege corect informația dintr-un text și de a o folosi (…)”, apreciază Radu Vancu, poet, eseist, prozator, conferențiar la Litere în cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu. El a pus în balanță, pentru Edupedu.ro, ce se pierde și ce se câștigă prin abordarea folosită acum la Evaluarea Națională.
“Ca scriitor”, spune el, “regret că subiectele se simplifică, dar ca părinte, ca om interesat de felul în care copiii se vor descurca în textul infinit al lumii, eu cred că este, totuși, o alegere utilă”.
- Radu Vancu este conferențiar la Facultatea de Litere și Arte a Universității Lucian Blaga, este autorul mai multor volume de poezie și semnatarul unor volume de eseuri, autor de proză, președintele asociației PEN România.
El a comentat pe marginea probei de Limba română la EN 2022, ce a inclus referințe bazate pe două texte din “Toate pânzele sus” (Radu Tudoran) și “Frânturi din viața lui Delavrancea” (Cella Delavrancea) Elevii au avut inclusiv libertatea de a face asocieri cu lecturi suplimentare. Subiectele la Limba română – EN 2022, detaliat
Radu Vancu pentru Edupedu,ro, despre subiectele la Limba română – Evaluarea Națională 2022:
“Din câte am văzut, e vorba de o adecvare a formulării subiectelor la testele PISA, la testele internaționale care verifică în primul rând capacitatea elevilor de a înțelege corect informația dintr-un text și de a o folosi în concordanță cu experiența lor personală, cu experiența lor biografică.
Dezavantajul unei astfel de abordări este că sacrifică aproape complet literatura, esteticul, partea care ține de frumusețea literaturii. Subiectele pierd în sofisticare și în profunzime. Ceea ce se câștigă faptul că ai garanția că elevul respectiv, eleva respectivă înțelege cu adevărat un text pe care îl citește, are capacitatea să extragă informația din textul respectiv și are, de asemenea, capacitatea de a cupla informația la propria existență, la propria biografie.
Trebuie să ne punem întrebarea aceea pe care o formula Horia Roman Patapievici în subtitlul unei cărți de-ale lui (Omul recent – n.red.), ce se pierde când ceva se câștigă. Cum spun, se pierde complexitatea subiectelor, se pierde sofisticarea lor, se pierde adâncimea propriu-zisă a literaturii, dar se câștigă sau ar trebui să se câștige capacitatea unei minți de a se descurca înr-o lume de texte. Copiii noștri vor trăi într-o lume care e un text tot mai interconectat, tot mai prezent și noi trebuie să știm că ei vor extrage din acest text informația necesară și utilă, pe care vor ști cum să o cupleze la viața lor. Aceasta e logica unor astfel de subiecte.
Ca scriitor, ca om care iubește literatura pentru sofisticarea ei și pentru cantitatea de frumusețe pe care o aduce în viețile noastre, regret că subiectele se simplifică, dar ca părinte, ca om interesat de felul în care copiii se vor descurca în textul infinit al lumii, eu cred că este, totuși, o alegere utilă. Și dacă va avea în timp acest efect, dacă genul acesta de subiecte va reuși să formeze generații care au deprinderea de a citi un text, de a-l înțelege, de a extrage informația din el și de a se conecta la lume, atunci e o decizie corectă.
Subiectele mi se par bine alese. Văd că e un text din “Toate pânzele sus”, despre călătorie, ceva ce ar trebui să intereseze copiii. Ei trăiesc într-o lume în care călătoriile devin tot mai prezente, probabil că pleacă des în vacanțe cu părinții, pot empatiza cu un astfel de text destul de ușor. Mi se pare un lucru bun. Cel cu Delavrancea este tot cu o călătorie, plecarea lui Delavrancea la Constantinopol și Atena cu vaporul. Bănuiesc că de aceea le-au și ales – texte care să prezinte mișcarea cuiva prin lume. Ei (copiii – n.red.) vor trăi la rândul lor într-o lume în care se vor mișca tot mai mult.”