România se află în situația „alarmantă” în care se poziționează la extreme, în rândul țărilor membre UE, din punct de vedere al participării tinerilor la piața muncii, conform mai multor indicatori, potrivit unei analize publicate de grupul românesc de analiză Consilium Policy Advisors Group, referitoare la tranziția tinerilor de la sistemul de educație la piața muncii. Cercetarea, bazată pe date Eurostat, OCDE sau rezultate din sondaje naționale, arată că cele mai afectate, în acest domeniu, sunt câteva categorii de tineri, în special cei care nu-și finalizează studiile, cei din mediul rural și fetele.
Potrivit analizei citate, România este țara membră UE cu cea mai ridicată rată NEET – tineri de 15-29 de ani care nu participă nici la piața muncii, nici la educație și formare – lucru semnalat și de Edupedu.ro pe baza datelor europene și OCDE. Această rată este de 19,4% în România, aproape dublu față de media UE de 11%, arată cercetarea citată.
- În același timp, potrivit acesteia, rata studenților care participă simultan și la educație, și la piața muncii, adică muncesc pe perioada de desfășurare a studiilor, este de doar 1,2%, ceea ce plasează România pe ultimul loc în UE la acest capitol, cu o rată de aproape 10 ori mai mică decât media europeană (11,6%). Medie care este depășită mult de țări precum Olanda (36,4%), Danemarca (28,1%) sau Finlanda (25,4%).
Iar 97% dintre tinerii înscriși în programe formale de educație nu au niciun fel de participare la piața muncii, mult peste media europeană de 71,4%. „Analiza relevă o separare clară, în România, între educație și experiența în câmpul muncii”, concluzionează autorii, potrivit cărora „această segmentare are consecințe profunde în tranziția către angajare și pentru acumularea de capital uman, competențe practice și experiență profesională înainte de finalizarea studiilor”.
Situația este clar în defavoarea unor categorii demografice, potrivit analizei citate:
„Decalajul de gen este acut: rata NEET în rândul fetelor este de 25,2%, comparativ cu 14% în cazul băieților”, pe când la nivelul UE diferența medie este de doar 2 puncte procentuale. „Femeile reprezintă 63% din totalul tinerilor NEET”
Mediul rural este dezavantajat masiv, lucru care se simte mai ales în rândul persoanelor de sex feminin: „rata de angajare a fetelor în zonele rurale este de 44%, comparativ cu media UE de 65%. Rata NEET pentru fetele din mediul rural se apropie de 34,8% – de două ori și jumătate mai mult decât media UE de 14,2% – și nu a scăzut deloc din 2016”.
Școlarizarea are iarăși impact puternic, în special prin prisma părăsirii timpurii a școlii: „24% dintre tinerii NEET nu au finalizat studiile liceale (față de o medie OCDE de 13%). În cazul fetelor cu educație redusă, rata NEET a crescut de la 28,8% la 44,1% între 2016 și 2024, împotriva tendințelor înregistrate în UE”.
Se fac simțite disparități puternice între regiunile țării: ratele NEET în rândul fetelor ating recorduri de 37,7% în Sud-Est și 32,7% în Centru (Notă: vezi și situația părăsirii timpurii a școlii, unde aceleași două regiuni revendică recorduri negative la nivel european, conform datelor Eurostat). Comparațiile între regiuni „sugerează că tinerii aleg carea migrării în loc să găsească o îmbunătățire pe piața muncii” la nivel local.
„Odată ieșiți din sistem, tinerii rareori se întorc”
Autorii analizei CPAG apreciază că se face simțită o „separare rigidă” între educație și piața muncii: „Sistemul de educație și piața muncii din România operează ca două sfere aproape complet separate”, iar cei care ies din „sistem” nu se întorc aproape niciodată. Potrivit concluziilor raportului:
- Mulți dintre care nu muncesc sunt pur și simplu inactivi, nu doar șomeri: 14% dintre NEET sunt inactivi și doar 5,4% caută în mod activ de muncă, pentru că cei mai mulți „au încetat să mai caute”.
- Doar 1 din 100 tineri inactivi găsesc un loc de muncă în fiecare trimestru
- Principala barieră pentru intrarea pe piața muncii este nemulțumirea față de nivelul veniturilor: „44% invocă salariul mic drept principal obstacol. Doar 27,5% consideră că salariile sunt adecvate”
- 66% dintre tineri consideră că munca în străinătate este o cale spre standarde de viață mai bună, iar 27,6% intenționează să plece din țară în următoarele 12 luni.
- Diferențele între locul unde-și duc viața tinerii reprezintă „o barieră structurală”: România se apropie de mediile UE în marile orașe, dar se distanțează mult în orașele mici și la sate.
Potrivit CPAG:
- „Fenomenul NEET din România nu este o problemă punctuală sau conjuncturală, ci o formă de excluziune structurală. Profilul dominant al vulnerabilității este clar: femei tinere, persoane cu nivel redus de educație, tineri din mediul rural, din orașe mici sau din regiuni cu oportunități limitate. În multe cazuri, problema nu este doar dificultatea de a găsi un loc de muncă, ci ieșirea treptată din orice traseu funcțional de educație, muncă și formare.”
- „Răspunsul de politică publică trebuie să depășească măsurile punctuale și să urmărească o abordare coerentă, care să lege mai bine educația, experiența profesională timpurie și intrarea pe piața muncii.”
Direcții strategice de intervenție propuse în analiză:
- flexibilizarea sistemului educațional și dezvoltarea unor trasee de tip learn–work;
- stimularea cererii de muncă pentru elevi și studenți prin stagii,
- ucenicie și poziții entry-level;
- creșterea flexibilității cadrului legislativ pentru forme de muncă compatibile cu parcursul educațional;
- intervenții țintite și diferențiate pentru tinerii NEET, în funcție de profilul și distanța lor față de piața muncii;
- introducerea unei orientări în carieră structurate și obligatorii, care să înceapă mai devreme și să sprijine dezvoltarea competențelor transferabile, a flexibilității profesionale și a adaptabilității pe termen lung.