“Mi se rupe sufletul când îmi scriu copiii că au profesori care-și evaluează elevii pe lecții care încă nu au fost predate de ei, ca ‘să-i învețe minte’ pentru comportamentul neadecvat… și le pun 3 în catalog. Sau că pornesc o avalanșă de jigniri la adresa elevilor pentru că ‘au îndrăznit să bea apă fără să spună’, ori pentru că ‘nu au cerut voie să arunce la coșul de gunoi’”. Mărturia vine de la Mina Gălii, profesor care predă în școli din medii defavorizate, în cadrul programului Teach for Romania.
Absolventă a Facultății de Cibernetică, astăzi profesor din vocație, Mina Gălii scrie pe contul său de Facebook despre situația din școlile în care a predat și despre mesajele pe care le primește de la foștii săi elevi.
“Se face că am fost înlocuită în școlile în care am predat (abia după vreo lună de la începerea școlii, apropo, fiindcă cine vrea normă în învățământ împărțită pe 3 materii ori pe o materie și 4-5 școli? Domnule ministru, ă, ă? Stai, că n-avem nici de-ăsta) de oameni de care eram sigură că ar fi avut parte în locul meu, anul trecut.
Profesori de informatică ce nu își duc copiii niciodată în laborator ‘fiindcă-l strică’, care dictează pagini întregi despre tastaturi, mouși ș.a.m.d. și care se împiedică de vechituri, fiindcă nu le scrie la manual despre filmulețe pe YouTube, vloguri sau alte lucruri din lumea prezentă a tehnologiei și care fac fascinația puștilor. (…motiv pentru care eu mi-am permis să țopăi prin programă, să ating cam tot ce era de atins și să fac muuulte alte lucruri pe lângă, precum vlogging, discuții despre viitor, inteligență artificială, realitate augmentată ș.a.m.d.)”, relatează Mina Gălii.
“Subiectul care face, însă, tema postării, este moartea pasiunii. Mi se rupe sufletul când îmi scriu copiii că au profesori care-și evaluează elevii pe lecții care încă nu au fost predate de ei, ca ‘să-i învețe minte’ pentru comportamentul neadecvat… și le pun 3 în catalog. Sau că pornesc o avalanșă de jigniri la adresa elevilor pentru că „au îndrăznit să bea apă fără să spună”, ori pentru că ‘nu au cerut voie să arunce la coșul de gunoi’”, notează profesoara.
Aceasta adaugă că știe “bine că profesorii aceștia vor fi subiect de conversație, râs și amintire peste vreo câțiva ani pentru elevii lor dar, până atunci, se produc efecte mult mai dureroase, atât macro, dar și (mai ales) micro. Ce copil întreg la cap o să-și mai dorească să învețe despre calculatoare, să vrea să desfacă unul ori să învețe să scrie cod când are în față niște oameni care știu toate astea (sau unele), dar asemenea cărora nu vrea să fie nicicând, nici prin cea mai fină asociere?”
“Mi-am învățat elevii să se organizeze în mai multe clase și să protesteze pentru practicile astea aberante în fața direcțiunii. Dacă-s consecvenți, se poate să se rezolve problema evaluării sau a orei în laborator, însă cum rămâne cu mentalitățile? Cum rămâne cu ele, cu onoarea de a te retrage când știi că un loc nu e despre tine (de profesori zic) și cu pasiunea copiilor pentru învățare?“, încheie Mina Gălii.