Impunerea pe posturi a pensionarilor până la 70 de ani decisă astăzi de Guvernul Cîțu “arată neînțelegerea profundă de către guvernanți a acestui mediu” academic. Acuzația vine de la președintele Consiliului Național al Rectorilor, Daniel David, care spune, pentru Edupedu.ro, că decizia Executivului “se adaugă altor reglementări deja proaste în domeniu, care prăbușesc universitățile românești în competiția internațională”.
Creșterea vârstei de pensionare până la 70 de ani are loc automat la cererea angajatului, fără acordul angajatorului, prevede proiectul de lege privind unele măsuri pentru continuarea activității de către persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare, adoptat în ședința de Guvern din 9 iunie și trimis Parlamentului. Premierul Florin Cîțu a declarat la briefingul de după ședință că „este un proiect de lege care merge în Parlament în procedură de urgență”.
Într-o reacție la proiectul adoptat de Executiv, Daniel David spune că, până acum, “colegii cu vârsta peste 65 de ani aveau mai multe posibilități să fie implicați în sistem, pe baza interesului lor și a unor criterii de competitivitate și analiză de nevoi din partea angajatorului: (1) cu prelungire înainte de pensionare, ca titulari; (2) cu contract anual de muncă după pensionare, ca asociați; (3) cu contract de muncă la plata cu ora, după pensionare, ca asociați.”
Președintele Consiliului Național al Rectorilor, Daniel David, declarații integrale pentru Edupedu.ro:
“Pornind de la întrebarea dvs, înțeleg că tocmai s-a adoptat reglementarea că, la cerere, fără analize/decizii de oportunitate ale angajatorului, cei care au 65 de ani pot rămâne angajați până la 70 de ani.
Dacă acest demers poate să fie unul justificabil la modul general – deși poate fi ciudat în sine chiar într-o logică liberală -, în mediul academic acesta este detrimental și arată neînțelegerea profundă de către guvernanți a acestui mediu. Mai mult, acum, când astfel de “decizii neinformate” față de mediul academic devin tot mai frecvente, mi se pare chiar un dispreț față de mediul universitar.
Prin prisma “autonomiei universitare” ar fi trebuit să fim lăsați să spunem și noi ceva în acest proces. Prin prisma “competitivității” ar trebui să avem posibilitatea să mai selectăm resursa umană. Aceste două componente sunt fundamentale în universitățile moderne. Această reglementare se adaugă altor reglementări deja proaste în domeniu, care prăbușesc universitățile românești în competiția internațională.
Așa cum sunt acum lucrurile funcționam bine. Astfel, colegii cu vârsta peste 65 de ani aveau mai multe posibilități să fie implicați în sistem, pe baza interesului lor și a unor criterii de competitivitate și analiză de nevoi din partea angajatorului:
- (1) cu prelungire înainte de pensionare, ca titulari;
- (2) cu contract anual de muncă după pensionare, ca asociați;
- (3) cu contract de muncă la plata cu ora, după pensionare, ca asociați.
Dar cine să înțeleagă? Dar cum să înțelegi dacă nu te interesezi?
Rămâne speranța ca Parlamentul țării să corecteze această situație!”