Florentina Sâmihăian, profesoară la Facultatea de Litere de la Universitatea București atrage atenția că programa propusă nu se adresează elevului real, iar lipsa educației media și a analizei discursului public reprezintă un pericol pentru elevi, care rămân astfel „vulnerabili la manipulare și dezinformare”. Într-un editorial pentru Vocativ.ro, Florentina Sâmihăian analizează noua programă de clasa a IX-a pentru limba și literatura română care este pusă în transparență publică zilele acestea de Ministerul Educației.
- Amintim că Ministerul Educației și Cercetării a publicat în dezbatere publică, până pe 12 decembrie 2025, noua programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, prima actualizare curriculară majoră la nivel de liceu, după mai bine de două decenii. Documentul marchează trecerea de la modelul tematic, introdus în anii 2000, la un model diacronic, centrat pe evoluția istorică a limbii și literaturii române cu texte de cronicari, din 1600. Vezi aici ce propune programa
- Într-un interviu acordat recent, profesoara universitară Oana Fotache Dubălaru a anunțat că organizarea cronologică a literaturii pentru clasa a IX-a nu a fost decisă în grupul de lucru de la Ministerul Educației și Cercetării, pe care l-a coordonat științific, ci în discuții cu 30 de profesori de liceu organizate de ea anul trecut la Facultatea de Litere.
Florentina Sâmihăian, profesor la Facultatea de Litere de la Universitatea București a analizat programa propusă la liceu pentru clasa a IX-a și aduce critici legate de modul în care a fost gândită. „Elevul real este absent din această programă. În ciuda încercării de îmblânzire a viziunii diacronice, accentul rămâne pe acumularea unor cunoștințe de istorie literară și de limbă, cu impact limitat asupra dezvoltării personale și a gândirii critice”.
Ea atrage atenția că unul dintre cele mai mari riscuri îl reprezintă eliminarea textelor nonliterare, deși ele fac parte din viețile elevilor.
„Ceea ce mi se pare cu adevărat riscant este excluderea textelor nonliterare din programa clasei a IX-a. Elevii, ca noi toți, de altfel, citim tot felul de alte texte: știri, articole, bloguri, ascultăm podcasturi, vedem reclame, ne uităm la programe de știri, la filme etc. Școala ar trebui să-i pregătească pentru această realitate, să-i învețe cum să proceseze informația, cum să se ferească de manipulare, cum să distingă între fapt și opinie, cum să înțeleagă mesajele care îi asaltează pe diverse canale, cum să interpreteze imaginile sau textele care combină text și imagine, într-un cuvânt – cum să citească și să înțeleagă lumea în care trăiesc.
Nu cred că există (cel puțin, eu nu am văzut) o programă actuală de limbă maternă în Europa sau oriunde în lume care să nu fi deschis disciplina către diversitatea de moduri în care se construiesc azi mesajele. A ignora comunicarea din lumea reală înseamnă a-i trimite într-o lume plină de capcane informaționale și fără niciun instrument de orientare. Fără educație media, fără exerciții de analiză critică a discursului public, elevii rămân vulnerabili la manipulare și dezinformare”.
Profesoara Florentina Sâmihăian numește programa drept „anacronică” pentru că „ignoră schimbările de viziune din educație, perspectivele critice moderne privind istoria literaturii române și, mai ales, felul în care această disciplină și-a reconfigurat domeniile, începând cu sfârșitul secolului XX”.
„Perspectiva din care voi face comentariile următoare se bazează pe experiențele pe care le-am avut de-a lungul timpului în domeniul curriculumului, al scrierii de manuale și al pregătirii profesorilor. Am colaborat, ani la rând, cu Institutul de Științe ale Educației și am făcut parte din grupurile de lucru care au conceput programele de gimnaziu și de liceu pentru limba și literatura română, programe care sunt astăzi aplicate în școli. Am scris manuale, în colaborare cu profesori de gimnaziu sau colegi din facultate”, scrie profesoara Sâmihăian.
Ea atrage atenția și asupra viziunii diacronice a predării literaturii și asupra riscului ca elevii să nu citească de plăcere.
„La nivelul liceului, unde nu cred că ne propunem să formăm specialiști în domeniul literaturii, elevii ar trebui îndrumați să-și deschidă mintea spre sensurile textelor, spre cunoașterea diverselor ipostaze și atitudini umane, spre teme care au preocupat și preocupă oamenii din toate timpurile. Iar asta nu cred că se poate face eliminând răspunsul personal dintre modalitățile de abordare a literaturii. Desigur, dacă ne propunem să formăm cititori de cursă lungă, cititori care să găsească bucurie și sens în lectură. Iar formarea unui astfel de cititor se bazează pe un demers riguros de receptare, în care strategiile de abordare (răspuns personal, analiză, interpretare, contextualizare) se completează.
O astfel de abordare nu este deloc simplă, așa cum cred apărătorii principiului diacronic, ea cere efort din partea elevilor și o bună ghidare a profesorului spre aspectele relevante ale textului și ale contextului. Și mai e ceva. Cât loc vor avea scriitorii contemporani într-o astfel de programă? Dacă nu reușim să le deschidem gustul și pentru literatura atât de diversă care se scrie astăzi, cum să-i convingem că literatura e un fenomen viu, autentic, divers, care îi poate oferi oricărui cititor un motiv de bucurie și de reflecție?”
Renunțarea la lista autorilor canonici trebuie salutată
Florentina Sâmihăian vede renunțarea la autorii canonici ca pe un lucru benefic însă modelul propus, acela de a învăța evoluția limbii române, este un „model istoric și rigid”.
„E adevărat că această programă a câștigat ceva important: renunțarea la lista autorilor canonici, care trebuie salutată. Apar însă noi limite, impuse de criteriul diacronic, care țin, pe de o parte, de alegerea unei perspective «cuminți», tradiționale despre începuturile culturii române, alegere care a devenit deja subiect de dezbatere în reacțiile la programă.
Pe de altă parte, modelul istoric este unul rigid, ceea ce se vede clar în tabelul de conținuturi pentru domeniul literatură. Totuși, trebuie spus că există o încercare de flexibilizare a abordării diacronice, prin sugestiile metodologice oferite, care ar putea duce la o abordare mai prietenoasă a istoriei literaturii prin conexiuni cu texte sau cu alte reprezentări artistice din epoci diverse, prin realizarea de proiecte sau portofolii, hărți conceptuale sau de jurnale imersive.
Doar că, în acest caz, autorii programei se bazează exclusiv pe creativitatea profesorilor și a autorilor de manuale. Sunt sigură că există profesori și autori de manuale care pot găsi soluții ingenioase, dar mi-e teamă, având în vedere și reacțiile care critică programa și care s-au concentrat pe abordarea cronologică, că mulți vor urma strict conținuturile (din tabelul de la p. 8) din programă. Mă întreb dacă un manual care propune în fiecare unitate de învățare astfel de conexiuni va fi aprobat la concurs. Dar, mai ales, cum ar putea fi valorificat tot ce se studiază în clasa IX-a într-un subiect de la bacalaureat?
Membră în grupul de lucru al programelor de limba română din gimnaziu, Florentina Sâmihăian atrage atenția și asupra faptului că programa de liceu nu are o continuitate cu ce învață elevii la gimnaziu și că „ar fi trebuit o corelare la nivelul grupurilor de lucru desemnate ceea ce ar fi permis creeare de legături între discipline„.
Profesoara mai spune că ar fi trebuit să existe o viziune de ansamblu pentru cei 4 ani de liceu, (n. red a fost publicată doar programa de clasa a IX-a) și explică de ce perspectiva centrată pe evoluția istorică a limbii și literaturii române nu este una care să se adreseze elevilor de clasa a IX-a.
Înainte de a vorbi despre programa pentru clasa a IX-a, nu pot să nu remarc câteva lucruri care țin de felul în care a fost gândit procesul de elaborare a noilor programe.
„Timpul alocat pentru acest proces mi se pare insuficient. Să ne amintim că pentru planurile-cadru a fost nevoie de aproape trei ani, ceea ce poate fi justificat prin complexitatea acestui proiect, prin nevoia de a lăsa timp pentru consultări, dezbateri și pentru a decide, apoi, varianta finală. De ce oare se consideră că un proiect curricular pentru o disciplină se poate face în trei-patru luni? Poate măcar jumătate din timpul dedicat planurilor-cadru este necesar pentru a obține o programă cu adevărat valoroasă.
Pentru că realizarea unei programe trebuie să se bazeze pe studii, pe analize privind ceea ce funcționează sau nu funcționează în sistemul actual de educație, pe documentare solidă (privind direcțiile politicilor educaționale actuale, felul în care au fost concepute programele de limbă maternă în timp – pentru ce s-a întâmplat la noi, avem studiul excelent realizat de Alina Pamfil și de Ioana Tămâian –, dar și identificarea direcțiilor prezente în programele actuale din alte țări).
Timpul alocat pentru acest proces mi se pare insuficient. Să ne amintim că pentru planurile-cadru a fost nevoie de aproape trei ani, ceea ce poate fi justificat prin complexitatea acestui proiect, prin nevoia de a lăsa timp pentru consultări, dezbateri și pentru a decide, apoi, varianta finală. De ce oare se consideră că un proiect curricular pentru o disciplină se poate face în trei-patru luni? Poate măcar jumătate din timpul dedicat planurilor-cadru este necesar pentru a obține o programă cu adevărat valoroasă.
În schimb, Ministerul Educației a fost nevoit ca, la începutul fiecărui an școlar, să publice niște recomandări pentru a-i ajuta pe profesori să facă tranziția între cele două cicluri. Iar acum, după 16 ani de la aplicarea în școală a programelor de liceu (programa de clasa a IX-a a intrat în uz în 2009), ne grăbim să facem o programă în trei luni”.
Profesoara Sâmihăian mai spune că o altă problemă o reprezintă numărul prea mare de membri din grupul de lucru: „Alt aspect problematic este numărul mare de membri care compun grupurile de lucru. Este foarte dificil să construiești ceva coerent lucrând într-un grup atât de mare, pentru că e foarte probabil ca părerile, experiențele, modelele, opțiunile lor să fie diferite. Este mult mai eficient să fie un grup mic, de 3-5 profesori care să propună un proiect, pe care apoi să-l supună dezbaterii în întâlniri cu profesori care lucrează în medii diferite (urban/rural), în școli diferite (școli considerate foarte bune, dar și școli din medii defavorizate), în licee cu profiluri sau filiere diferite. Grupul care a inițiat proiectul va putea să facă, pornind de la aceste dezbateri, ajustările necesare, astfel încât să nu se piardă coerența întregului”.
- De precizat, din grupul de lucru care a realizat programa au făcut parte 30 de profesori preuniversitari și universitari, coordonați de decana Facultății de Litere, Oana Fotache. Aceasta a anunțat într-un interviu că organizarea cronologică a literaturii pentru clasa a IX-a nu a fost decisă în grupul de lucru de la Ministerul Educației și Cercetării, pe care l-a coordonat științific, ci în discuții cu 30 de profesori de liceu organizate de ea anul trecut la Facultatea de Litere. Daniel Georgescu, reprezentant al Ministerului Educației, a spus că „s-a avut în vedere ideea de responsabilitate, în special morală și o armonizare a perspectivelor, astfel încât să nu reprezinte punctul de vedere al unei singure persoane, nici al unui duo sau al unui „grupuleț” și să ajungem la cel mai bun produs curricular”.
„Dar cel mai important pas, cel puțin în cazul disciplinei Limba și literatura română, ar fi fost o discuție, promisă dar mereu amânată, despre tipul de Bacalaureat pe care îl vor da elevii care parcurg diverse filiere (teoretică, tehnologică sau vocațională). Este firesc ca toți acești elevi, cu interese și abilități atât de diverse, să studieze (cu mici excepții impuse prin curriculumul diferențiat) aceleași lucruri și să fie examinați prin același tip de probă la Bacalaureat?
Era, poate, un moment bun pentru ca o astfel de discuție, bazată pe analiza rezultatelor de la Bacalaureat ale elevilor de la filiere diferite, pe chestionare adresate profesorilor din țară, să fie făcută și să se ia o decizie. Chiar în lipsa unor discuții pe această temă, era firesc, știind care este impactul pe care evaluările naționale le au asupra practicilor didactice (se predă, în mare măsură, ceea ce se cere la examen), să se plece de la cum ar trebui să arate proba de la Bacalaureat.
Ce vom evalua la finalul absolvirii liceului? Care este modelul de evaluare pe care îl avem în vedere, raportându-ne la Competențele-cheie pentru învățarea permanentă (documentul european din 2018) sau la Profilul absolventului (din 2023)?”, mai spune profesoara Florentina Sâmihăian.
„În concluzie, aș spune că programa de Limba și literatura pentru clasa a IX-a, deși aduce câștiguri binevenite (renunțarea la lista de autori canonici în domeniul literaturii și accentul pus pe coerență și coeziune în domeniul limbii), nu oferă un parcurs potrivit pentru nevoile actuale ale societății românești și, cu atât mai puțin, unul stimulativ pentru elevi și profesori. Elevul real este absent din această programă.
În ciuda încercării de îmblânzire a viziunii diacronice, accentul rămâne pe acumularea unor cunoștințe de istorie literară și de limbă, cu impact limitat asupra dezvoltării personale și a gândirii critice. Speranța rămâne, inevitabil, în priceperea și efortul profesorilor care vor reuși să găsească portițele lăsate deschise de programă, astfel încât să construiască o învățare cu sens pentru elevii lor. Asta poate însemna însă perpetuarea clivajelor dintre practicile didactice și evaluare, pentru că e foarte posibil ca un bacalaureat construit pe modelul diacronic să continue să mizeze pe memorare și pe interpretări standardizate. Este oare aceasta direcția pe care ne-o dorim pentru absolvenții noștri de liceu?”, se întreabă profesoara Florentina Sâmihăian.
Informații de context
Noua programă de Limba și literatura română ar trebui să fie aplicată în licee începând cu anul școlar 2026-2027. Documentul include două variante distincte: programa pentru Trunchiul Comun (TC), obligatorie pentru toate specializările, și programa pentru Curriculum de Specialitate (CS) destinată filierei teoretice, profil umanist, precum și profilului pedagogic din filiera vocațională.
Recomandările și modul de abordare a programei pentru clasa a IX-a au stârnit critici din partea unor profesori și scriitori.
Liviu Papadima, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, a declarat că „scopul predării literaturii române în liceu nu este să formăm viitori studenți la Litere. Cred că ar trebui făcută o distincție între modul în care pregătim viitorii specialiști, profesori și cercetători și modul în care predăm literatura română în liceu ca element de cultură generală, care e cu totul și cu totul altceva”.
Profesorul a recomandat Ministerului Educației și Cercetării „refacerea componentei de literatură, din păcate integral”. „Îmi amintește foarte clar de programa pe care am învățat eu ca licean, acum 50 de ani”.
Pornind de la analiza lui Liviu Papadima, care a afirmat că noua programă de Limba și literatura română înseamnă „un salt spectaculos de 30 de ani înapoi”, Radu Szekely, consilier al ministrului Daniel David, a declarat că ceea ce trebuia să fie o reformă reală „se împotmolește” și că „din Raportul QX se alege praful și pulberea”.
Profesorul de Limba și literatura română Emil Munteanu, co-fondator Alecart apreciază că: o programă de Română care transformă literatura în muzeu riscă să îndepărteze adolescenții. Clasa a IX-a ar trebui să fie despre descoperire, identitate și sens personal.
Dana Papadima, profesor, editor de manuale, specialist în educație și director educațional al Avenor College, scrie într-o postare publică pe Facebook, despre „bubuiala” provocată de proiect și avertizează că documentul riscă să îndepărteze elevii de literatura română, să reactiveze reflexe naționaliste și să ignore complet competențele europene și nevoile reale ale adolescentului din 2025.
Scriitorul Radu Vancu atrage atenția asupra recomandărilor din programa de liceu de la Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, pusă în transparență pe 25 noiembrie: „Dacă vrem să-i dezgustăm pe copiii noștri de literatură, cronicarii și literatura veche sunt rețeta perfectă”, spune scriitorul într-o postare pe pagina de Facebook.
Filologul Liviu Papadima recomandă Ministerului Educației să refacă „integral” componenta de literatură din noua programă școlară pentru liceu de Limba și literatura română, pe care instituția a pus-o în dezbatere săptămâna aceasta. „E vorba de o programă care vrea să meargă 4 ani pe cronologie, pe istorie literară, ceea ce, iertat să-mi fie paradoxul, este cred anacronic în momentul de față”, a declarat Papadima pentru TVR Info.
Profesorul Ștefan Baghiu a adus critici dure față de noua programă de Limba și literstura română pentru clasa a IX-a: Este mai învechită decât cea din anii 1990. Și la facultate e arid să faci doar asta, la clasa a IX-a e somn direct / Ministrul Educației chiar a ieșit zilele trecute să ne anunțe că cine intră după reforma lui la liceu va merge rachetă.
Președintele Academiei Române sare însă în apărarea variantei de programă de Literatura română propusă de Ministerul Educației, cu cronicarii la clasa a IX-a, și îi numește „toboșari ai vremurilor noi” pe profesorii critici: La liceu nu se pot face experimente de creativitate cu elevii decât în limite rezonabile, mai ales la cenaclurile literare.
Ce spun membri ai grupului de lucru pentru programa de clasa a IX-a
Oana Fotache Dubălaru, profesor coordonator pentru programa de Limba și literatura română: „Propunem să începem studiul literaturii în clasa a IX-a printr-o punere în temă a fenomenului literar, prezentată ca o călătorie în timp. Profesorul poate alege anumiți autori, mai vechi, mai noi, care să trezească curiozitatea pentru apariția literaturii ca fenomen”.
Alexandru Nicolae, membru al grupului de lucru pentru programa de Limba și literatura Română spune că „profesorul este fundamental în cunoașterea elevilor săi, pentru că stă relativ mult cu elevii săi în sala de clasă. Dascălii buni se îndepărtează de manual și propun selecții proprii în antrenarea elevilor”.
Oana Fotache Dubălaru a fost întrebată la prezentarea oficială a programei, dacă s-a ținut cont de faptul că aceste conținuturi ar trebui să fie atractive sau programa ar trebui să fie atractivă pentru elevi, pentru profesori: „Una din vechile definiții ale literaturii este îmbinarea utilului cu plăcutului. Nu putem avea numai plăcere în viață”, a răspuns profesoara în cadrul prezentării oficiale a programei din partea Ministerului Educației, joi, 27 noiembrie.
Profesoara Oana Fotache Dubălaru a anunțat că organizarea cronologică a literaturii pentru clasa a IX-a nu a fost decisă în grupul de lucru de la Ministerul Educației și Cercetării, pe care l-a coordonat științific, ci în discuții cu 30 de profesori de liceu organizate de ea anul trecut la Facultatea de Litere.