„Au fost tatonați mai mulți oameni” pentru a prelua conducerea Ministerului Educației și Cercetării „și nu s-a dat răspunsul pozitiv”, a declarat pentru Edupedu.ro consilierul prezidențial pentru educație, Sorin Costreie. Întrebat dacă nimeni nu vrea să fie ministru al Educației nici la aproximativ 3 săptămâni de la demisia lui Daniel David, consilierul președintelui Nicușor Dan a răspuns: „nu se înghesuie nimeni. Și nu se înghesuie nimeni pentru că suntem într-un context în care primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung benefic în educație și cercetare”.
„Știu că au fost tatonați mai mulți oameni și nu s-a dat răspunsul pozitiv. Dar dincolo de asta, cineva trebuie să-și asume și aici cred că premierul are prerogativul și obligația principală de a veni cu un ministru al educației”, a declarat Sorin Costreie pentru Edupedu.ro.
Consilierul președintelui Nicușor Dan pe educație și cercetare a atras atenția, însă, că lipsa unui ministru pe acest portofoliu sensibil coincide cu perioada importantă a negocierii bugetului pe 2026. „Dacă [la cercetare] rămânem cu bugetul blocat în limita celui anului precedent, atunci vom avea mari probleme la cercetare, în sensul în care vom pierde bani. Trebuie să înțelegem că pare la prima vedere benefic să spunem: înghețăm bugetul ca să nu creștem cheltuielile, îl înghețăm la nivelul anului 2025. Dar în cercetare cel puțin, posibil și în alte zone, noi avem diverse angajamente cu PNRR-ul, cu alte proiecte europene și dacă nu angajăm oameni, dacă nu dăm drumul la aceste proiecte, noi, de fapt, nu vom îndeplini niște criterii și va trebui să dăm bani”, a declarat Costreie.
În ceea ce privește profilul viitorului ministru al educației și cercetării, consilierul prezidențial pe educație a subliniat că „e nevoie de un ministru cu prestanță, un ministru care să nu fie contestat și un ministru care să fie ascultat. Asta înseamnă, inevitabil, o figură din sistem, fie că din universitar sau preuniversitar, dar care are soliditate academică, pentru că suntem într-o întreagă conjunctură în care ne trebuie și modele. Și cred că educația cu atât mai mult are nevoie de modele din acestea educative, chiar pe linia administrativă”.
- Necesitatea solidității academice indicate de consilierul prezidențial pentru viitorul ministru al Educației vine după ce numele aflat în pole-position pentru preluarea portofoliului, Marilen Pirtea, a fost acuzat de plagiat într-o anchetă semnată în Pressone.ro de Emilia Șercan. Aceasta reclama plagiat în mai multe articole științifice semnate în perioada 2008-2015. În 2021, Pirtea declara într-un interviu pentru Revista 22 că două dintre articolele suspecte „au ieșit din sfera plagiatului” în urma unei analize de specialitate, iar în alte două lucrări problemele ar fi aparținut unor colaboratori. Detalii aici
- Iar în urmă cu doar o zi ministrul Justiției, Radu Marinescu, a fost acuzat de plagiat masiv în teza sa de doctorat, potrivit unei investigații publicate luni de PressOne, semnată de Emilia Șercan. Contactat de PressOne, Radu Marinescu a respins acuzațiile de plagiat.
Interviul integral acordat de consilierul prezidențial Sorin Costreie pentru Edupedu.ro astăzi, 13 ianuarie 2026:
Rep: De aproape 3 săptămâni, Ministerul care este cel mai mare angajator din România este fără ministru nou, după demisia lui Daniel David. Ce s-a întâmplat, care e motivul blocajului?
Sorin Costreie: Sigur au jucat și sărbătorile, să spunem, un rol, dar eu cred cu tărie că trebuie avut un ministru sau doi miniștri – și o să explic cât de repede de ce. Să nu uităm în ce context și cum și-a dat demisia ministrul Daniel David. Aș spune eu, cu onestitate a spus că se retrage ca să lase noului ministru posibilitatea de a participa la facerea bugetului. Deci, un prim argument de ce trebuie și e mare nevoie să avem ministru cât mai curând este: ca să avem ordonatorul de credite acolo când se împart banii la Guvern, în funcție de prioritățile pe care le stabilește împreună cu premierul și cu ceilalți colegi din guvern, că sunt lucruri care trebuie stabilite împreună.
De ce se întârzie? Nu știu exact. Știu că au fost tatonați mai mulți oameni și nu s-a dat răspunsul pozitiv. Dar dincolo de asta, cineva trebuie să-și asume și aici cred că premierul are prerogativul și obligația principală de a veni cu un ministru al educației.
Rep: Când ați spus că „au fost tatonați mai mulți oameni și nu s-a dat răspunsul pozitiv”, ei au fost tatonați și de către președinție, și de către premier?
Sorin Costreie: Nu, de președinție nu. Sau din ce știu eu, că eu nu vorbesc decât despre ceea ce știu. Eu știu că au fost întrebați în zona guvernamentală.
Rep: Au început discuțiile pe buget?
Sorin Costreie: Nu sunt sigur, dar cel mai probabil în ministere lumea se agită pe această temă, că altfel intrăm într-un blocaj. Dar nu știu de la firul ierbii.
Rep: Revenind la faptul că au fost tatonați mai mulți, dar nu au vrut, asta înseamnă că până la această oră nu vrea nimeni să fie ministru al educației?
Sorin Costreie: Haideți să spunem că nu se înghesuie nimeni. Și nu se înghesuie nimeni pentru că suntem într-un context în care primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung benefic în educație și cercetare. Și revin la buget. De exemplu, sunt discuții pe partea de cercetare că dacă rămânem cu bugetul blocat în limita celui anului precedent, atunci vom avea mari probleme la cercetare, în sensul în care vom pierde bani. Trebuie să înțelegem că pare la prima vedere benefic să spunem: înghețăm bugetul ca să nu creștem cheltuielile, îl înghețăm la nivelul anului 2025. Dar în cercetare cel puțin, posibil și în alte zone, noi avem diverse angajamente cu PNRR-ul, cu alte proiecte europene și dacă nu angajăm oameni, dacă nu dăm drumul la aceste proiecte, noi, de fapt, nu vom îndeplini niște criterii și va trebui să dăm bani. Deci, aici jocul mi se pare mai subtil, în sensul că trebuie să dau drumul la un buget mai mare un pic ca să câștig mai mulți bani, pentru că altfel voi pierde.
Rep: Când spuneți că „primează tăierile și reducerile”, aici vorbiți despre tăieri și reduceri care să afecteze universitarul sau preuniversitarul?
Sorin Costreie: Acum, din ce am văzut, anul 2025 a fost unul de restriște. Vedem și acum creșterea taxelor și a întregului context, aș spune mai degrabă financiar, și nu economic. Și am văzut că în 2025 a fost afectat cu precădere preuniversitarul. Din ce știu, urmează 2026 mai degrabă focalizat pe universitar, din punct de vedere al educației. Și aceasta poate să fie o explicație de ce nu se înghesuie mulți să accepte această ofertă de a fi ministrul educației.
Rep: Urmează comasări de universități sau în ce zonă sunt reducerile care ar urma să fie operate de următorul ministru al educației?
Sorin Costreie: Nu știu dacă chiar comansări de universități. Asta ar fi o reformă reală care, dacă este bine făcută, este chiar benefică. Pentru că dacă ne uităm și la peisajul românesc și la anumiți indicatori, noi avem și față de media europeană și față de media internațională mult mai multe universități la 1.000 de locuitori sau la milionul de locuitori.
Rep: Concret, România are 52 de universități de stat.
Sorin Costreie: Da, dar de exemplu, dacă ne uităm la Polonia, are tot cam așa. Acolo s-au făcut niște reforme reale și pe 10-12 ani au fost identificate niște universități în care nu am avut aceeași finanțare – pentru că noi suntem pe un model destul de comunist de finanțare, adică dăm cam la fel tuturor și atunci ce nu obținem este performanța. Adică la întrebarea noastră «de ce nu mai avem universități în topul Shanghai în primele 500?» răspunsul este că fiecare universitate, în raport cu performanțele ei, se menține cam tot acolo, că suntem pe o finanțare de subzistență, dar pentru că finanțările universităților și performanțele universităților în special ale celor din Asia se îmbunătățesc incredibil de la an la an, ele ne împing în jos. Deci noi față de noi în șine suntem cam la fel, dar pentru că în contextul internațional alții sunt mai competitivi, noi scădem.
Franța a făcut aceste comasări exact pentru că li se întâmpla acest fenomen și se întrebau: dar stați puțin, marile noastre universități unde sunt?
O boală a învățământului și a cercetării românești este fragmentarea. Noi am avut mai multe misiuni de scanare a sistemului și toate ne-au spus asta la unison.
Rep: Și deci o următoare reformă a universităților, pe principiile pe care ni le spuneți, ar urma să fie făcută după evaluare?
Sorin Costreie: Acest proces de scanare al sistemului l-am avut și la nivelul institutelor de cercetare și așteptăm rezultatele, dar și la nivelul universităților. Deci lucrurile astea s-au întâmplat chiar în 2025. Avem universități cu impact regional, universități cu impact național și universități cu impact internațional. Acuma este și o chestie de onestitate, adică dacă ai o o universitate care își propune să aibă doar impact regional și are un impact regional autentic, mie mi se pare că e ceva foarte bun, benefic și onest. Problemele sunt când universitatea aceea este cu impact regional și poate cel mult național, dar se crede un jucător internațional. Atunci se creează niște discrepanțe și probleme în întreg sistemul. Adică haideți să dăm Cezarului ce e al Cezarului, să identificăm… Și, vă spun, nu e nimic nou aici, polonezii au făcut-o. Am ales Polonia pentru că este mai asemănătoare cu noi. Dar putem să mergem și pe modelul francez. Au făcut lucrul ăsta, au identificat un set de universități în care realmente au pompat bani și dacă ne uităm în aceste ranking-uri internaționale, vom vedea universități din Polonia.
Rep: Vă referiți la definirea universităților ca universități de educație, universități de cercetare și universități de cercetare avansată.
Sorin Costreie: Exact, adică cele de educație sunt cele care sunt pentru a face licență. Cele de cercetare, în care, teoretic ar trebui să faci și master, și cercetare avansată în care ai și doctorat. Dar, dacă ne uităm, cam toate fac toate lucrurile acestea. Adică trebuie făcut un balans între ce vă spuneam, cu impactul de ce tip este. Nu este nimic rău să spui: am universitate care are impact doar regional sau doar național. Doar să nu spui invers: să fie universitate care are impact național și tu să spui: eu joc internațional în marea ligă.
Rep: Dacă ideile acestea sunt clare și modelele internaționale la fel, sunt pe masă, de ce este atât de greu de găsit acum un ministru la educație?
Sorin Costreie: E o întrebare foarte bună. Pentru că, sincer, de exemplu, dacă vine cineva, ca să-și asume toate lucrurile acestea, ar trebui să știe că stă acolo 2-3 ani. Nu zic cum ar trebui: un mandat complet, de 4 ani. Pentru că altfel doar începe niște procese, va fi doar partea de respingere socială – pentru că, normal, va veni cu bisturiul, și nu se vor vedea și efectele benefice. Și atunci lumea spune: „păi, stai puțin, doar să vin să sparg ouăle, dar să nu ajungem să și mâncăm omleta, e cam puțin”. Și asta e o boală a politicii românești. Cu această fragmentare, cât timp ținem un ministru și un premier, după părerea mea este un ciclu foarte scurt, foarte scurt.
Și educația este un tanc petrolier, nu este un iaht. Nu-l poți coti imediat, trebuie să stai să judeci, să vezi unde-i poziționarea și după aceea să dai drumul la tot felul de motoare ca să-i schimbi un pic cursul. E foarte greu de de mișcat.
Rep: Ați vorbit în mai multe rânduri despre înființarea unui minister separat al educației și a altuia, poate delegat, pentru cercetare și învățământ universitar. Estimați însă că este posibilă modificarea structurii guvernului în acest moment? Deci este realist ca premierul Bolojan să meargă din nou în fața Parlamentului pentru vot pentru un nou guvern?
Sorin Costreie: De asta am spus că, să fie două ministere acum, în această conjunctură, nu cred. Și nu neapărat motivele sunt administrative și politice, ci sunt mai ales financiare. Am avea două ministere, deci costuri mai mari, într-un context în care noi reducem cheltuielile bugetare. Nu se justifică. Eu doar spun din 2016, când am fost la minister și de atunci am urmărit îndeaproape această dinamică, eu cred că în contextul României funcționează modelul și nu inventăm roata. Franța, Polonia, Suedia, cam jumătate din țările din Uniunea Europeană au acest model: deci au un Minister al Educației, ceea ce ar fi la noi învățământul preuniversitar, și un Minister al Universitarului și Cercetării. Bun, sunt și exemple extreme, să spunem. Spania are trei ministere: educația preuniversitară, educația universitară și cercetarea. Eu cred că universitarul și cu cercetarea ar trebui să fie împreună. Și asta e o problemă, că am avut configurații guvernamentale în care ele au fost separate și nu cred că au fost bune.
Rep: Se justifică însă înființarea acestor ministere separate, în condițiile în care România este ultima în Uniunea Europeană la finanțarea cercetării?
Sorin Costreie: A avea două ministere nu înseamnă că și bugetul lor crește sau scade, deci sunt două acțiuni diferite. Dar se justifică ca dinamică instituțională: sunt totuși culturi instituționale diferite. Mediile din spațiul academic universitar sunt mult mai apropiate cu cele din cercetare, dar destul de diferite cu practicile din preuniversitar. Și aici e și o chestie de acceptabilitate socială pe care am văzut-o: în clipa în care vine un ministru din universitar, zona din preuniversitar nu-l vede ca pe al lor, să spunem așa, la fel și invers. E un specific al României, pe care eu l-am observat, și eu cred că ar fi benefic: cu costuri minime la nivel național am ajunge la la ceva care ar funcționa mai bine. Și să nu uităm că noi, în 2023, am avut două legi separate pentru același minister. Cum, rațional, putem să spunem lucrurile astea? Mie deja mi se pare că se bat cap în cap. Măcar dacă suntem consistenți să avem un minister, atunci să avem și o singură lege, cum a fost legea din 2011.
Lăsând la o parte că în una din legile actuale chiar din titlu sunt probleme: este „legea învățământului superior”, adică universitarul, și „legea învățământului preuniversitar”. Nu e cu nimic mai superior învățământul universitar decât cel din preuniversitar, este o chestiune de denumire, dar care naște anumite așteptări și hrănește anumite orgolii care nu sunt bune. Este o mare problemă jocul orgoliilor în administrația românească.
Rep: Revenind la situația de criză de acum, mă refer la lipsa unui ministru nou la educație, până la această oră, premierul a venit la președinție cu o propunere de ministru?
Sorin Costreie: Din ce știu eu, nu.
Rep: Dar cu demisia lui Daniel David?
Sorin Costreie: Iarăși, din ce știu eu, nu.
Rep: Din analiza dumneavoastră, ce tip de ministru avem nevoie în acest moment?
Sorin Costreie: E nevoie de un ministru cu prestanță, un ministru care să nu fie contestat și un ministru care să fie ascultat. Asta înseamnă, inevitabil, o figură din sistem, fie că din universitar sau preuniversitar, dar care are soliditate academică, pentru că suntem într-o întreagă conjunctură în care ne trebuie și modele. Și cred că educația cu atât mai mult are nevoie de modele din acestea educative, chiar pe linia administrativă.
Rep: Un ministru de care avem nevoie și care va avea susținere pentru reforme sau pentru tăieri?
Sorin Costreie: Ele nu se exclud. Adică uneori faci reforme tăind, uneori faci reforme, nu neapărat tăind financiar.
Rep: Reformulez: un ministru care va avea susținere pentru reforme sau doar pentru tăieri?
Sorin Costreie: Eu sunt pentru reformă – deși conceptul este perimat, în zona de învățământ lumea este sătulă să tot audă de reforme. Mai degrabă aici ne trebuie perspectiva croitorașului care măsoară de 10 ori și taie o dată. Adică cu o chestie asumată și dezbătută de întreg sistemul. În contextul în care văd acum, nu cred că s-au aliniat planetele pentru a face o o reformă substanțială; cel mult lucruri punctuale care să îndrepte și să ajute legile pe care le avem recent, pentru că n-a trecut mult timp de când au fost promulgate, dar unde avem nevoie de acte subsecvente foarte multe. Deci e greu să faci reformă în urma unei reforme legislative care abia s-a făcut. Dar se pot face lucruri, dacă ai susținerea politică și guvernamentală și socială de rigoare. Și aici văd mai ales partea socială, care este foarte tulbure acuma. Deci trebuie o figură care să nu fie contestată, pentru că altfel va fi foarte ușor de atacat și zona educației iarăși va pica într-o schemă politicianistă. Asta e o problemă, pentru că e o zonă care este destul de pusă la intersecția cu politicul.
Avem mare nevoie acum, în special la facerea bugetului, pentru că se lucrează sau nu la turație maximă prin ministere, este una, dar măcar să știm că are cine să lucreze. Adică dacă e foc în sobă, măcar să știm că e cineva lângă sobă care poate să bage lemnele, pentru că se pierde un moment esențial. Aici înseamnă negocieri, înseamnă și tensiuni, și alianțe, și cineva trebuie să se lupte, să se bată pentru bugetul de la educație.
Și e clar că în contextul în care suntem nu avem un astfel de de personaj. Fie o figură mai proeminentă social, fie cineva cu putere politică. Eu înclin mai degrabă pentru anvergura aceasta academică și socială, dar poate e bine să vină cineva foarte puternic politic. Oameni sunt, dar din păcate eu nu văd nici într-o parte, nici în alta oameni care să aibă șanse reale să ajungă acolo.
Informații de background
Sorin Costreie este din 17 noiembrie 2025 consilier prezidențial pentru educație şi cercetare. Profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, specializat în filosofia matematicii, filosofia limbajului, filosofia logicii și filosofia științei, Costreie a susţinut doctoratul în 2007 la Universitatea din București și a urmat studii doctorale şi la University of Western Ontario, Canada.
Parte a unor proiecte de cercetare, a studiat pentru perioade mai extinse de timp în Canada, Statele Unite ale Americii, Germania, Spania şi Italia. În ultimii ani, interesul său academic s-a canalizat către cogniţie matematică, gândire critică şi integrări umaniste în medicină (medical humanities). Este președintele UNICA – Network of Universities from the Capitals of Europe, una dintre cele mai importante reţele universitare de cooperare academică europeană, și coordonator al alianței universitare CIVIS la nivelul Universității din București.
A avut două mandate de prorector şi a fost prodecan pentru o scurtă perioadă de timp.
A ocupat poziția de consilier de stat pentru educație și cercetare în Guvernul României pentru trei premieri, a fost secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării, anterior, consilier al ministrului, potrivit CV-ului publicat pe site-ul administrației prezidențiale.