Programele de detectare a plagiatului ar trebui să aibă un rol limitat investigațiile asupra cazurilor de plagiat și “adevărata metodă constă în compararea textelor asupra cărora planează suspiciuni, iar specialiștii în domeniu sunt singurii care pot face acest lucru”. Așa apreciază Michelle Bergadaà, președintele institutului internațional IRAFPA din Geneva, organizație care se ocupă cu cercetarea plagiatului și fraudei în mediul academic. Edupedu.ro i-a solicitat acesteia un punct de vedere în legătură cu verificările făcute asupra tezei de doctorat a ministrului de Interne, Lucian Bode, în cazul căreia în cazul căreia comisia de etică a Universității Babeș-Bolyai a identificat fragmente plagiate reprezentând 2,95% din total.
- Amintim că, săptămâna aceasta, Comisia de etică a UBB a constat că teza de doctorat a ministrului Bode “include erori de citare” și unele fragmente plagiate”, fragmentele identificate ca fiind plagiat reprezentând 2,95% din total. Modul în care acea comisie a făcut verificările a fost criticat, însă, între altele de către jurnalista Emilia Șercan și profesorul Marian Popescu, expert în etică academică. Printre nemulțumirile acestora – faptul că teza nu a fost verificată în amănunțime integral. Șeful comisiei de etică a UBB, Dacian Dragoș, precum și Universitatea într-un comunicat de presă au indicat faptul că teza a fost verificată integral cu softuri antiplagiat, verificările detaliate concentrându-se doar pe problemele incluse în sesizarea de la care a plecat analiza și pe pasajele detectate de softuri.
Michelle Bergadaà, profesoară în cadrul Școlii de Economie și Management a Universității din Geneva, autoare a peste 150 de articole științifice înainte de a se dedica problemelor dedicate de integritatea academică, este președintele Institutului de Cercetare și Acțiune privind Frauda și Plagiatul în Mediul Academic (IRAFPA), cu sediul în Geneva. Acesta a fost lansat în 2016 ca institut internațional de cercetare, independent, fără afiliere politică și religioasă, menit să medieze discuțiile pe teme de fraudă și plagiat și să desfășoare analize în domeniu.
În această calitate, Edupedu.ro i-a solicitat acesteia un punct de vedere cu privire la metodele recomandate de IRAFPA pentru verificarea unor teze de doctorat precum cea a ministrului Lucian Bode și la folosirea softurilor anti-plagiat în astfel de demersuri. Pe lângă perspectiva punctuală, ea a semnalat și o serie de exemple pe care le-a inclus într-un volum semnat de ea pe tema eticii academice.
“Plagiatul cuvânt cu cuvânt nu e folosit niciodată de către cei care fraudează”
Potrivit lui Michelle Bergadaà, “procentul de plagiat identificat cu ajutorul software-ului nu înseamnă mai nimic. El depinde de modul cum este folosit acel software, care software este folosit și care este scopul exact al folosirii lui”. În acest context, arată ea, un astfel de program “este folosit pentru a indica sursa plagiatului și abia de aici încolo începe adevărata muncă de investigație”.
De ce nu este suficient ceea ce găsește software-ul? “Plagiatul cuvânt cu cuvânt nu e folosit niciodată de către cei care fraudează. Ei compensează acest lucru prin parafrazare”, spune specialista. Drept urmare, “adevărata metodă constă în compararea textelor asupra cărora planează suspiciuni, iar specialiștii în domeniu sunt singurii care pot face acest lucru”, apreciază Michelle Bergadaà.
Experta a făcut trimitere și la un volum pe plagiatului, semnat de ea sub auspiciile IRAFPA, în care, între altele, sunt descrise mai multe cazuri de folosire a software-ului de detectare a fraudelor academice, de la unele care au avut succes la altele care au constat într-un eșec complet. Cazurile sunt prezentate într-o anexă a cărții “Plagiatul academic – Înțelegerea lui în vederea unei acțiuni responsabile” (“Academic Plagiarism – Understanding It to Take Responsible Action”).
Exemple de situații în care softul nu dă rezultate
Autoarea arată, în acel segment, că “există multe prejudecăți cu privire la acest software (de identificare a similitudinilor – n.red.). Cea mai des întâlnită este aceea că, dacă software-ul nu dovedește plagiatul, plagiatorul nu are de ce să se teamă în fața legii. (…) De fapt, rezultatele negative ale software-ului nu înseamnă că nu a fost comis plagiat. Plagiatorii apelează la metode complexe de operare care, în unele circumstanțe, fac imposibilă de detectat frauda cu ajutorul actualelor programelor actuale”. În plus, “chiar dacă astfel de software are un efect de descurajare pentru creșterea masivă a fraudei, nu trebuie să fie considerat un înlocuitor pentru opinia expertă privind plagiatul, în cazul autorilor suspectați. Totuși, acest software e folositor experților deoarece, adesea, oferă o scurtă privire asupra metodei presupusului plagiator”.
Printre exemplele oferite în volumul citat, semnat de Michelle Bergadaà – cazuri de plagiat în care programele de detectare a plagiatului nu au fost pe deplin folositoare (notă: toate cazurile au fost analizate în urmă cu șapte ani):
- Lucrare în domeniul IT, în care software-ul a detectat plagiat: A fost identificat un procent mare de material plagiat, dar nu au fost identificate și imagini sau tabele plagiate
- Lucrare în domeniul dreptului, în care a fost detectat plagiat: Programul a detectat surse plagiate, dar un expert a efectuat o analiză “de mână” ce a constatat că textul era plin de parafraze după surse multiple.
- Lucrare în domeniul economiei – două softuri au fost utilizate, fără rezultate semnificative: textele identificate în cele din urmă a fi plagiate foloseau numeroase metode de a ascunde frauda – texte cu citări ambigue, folosirea parafrazelor și a sinonimelor, schimbarea timpului în cazul verbelor.
- Lucrare în domeniul antropologiei, în care softul nu a detectat probleme: texte au fost plagiate prin parafraza unei traduceri din franceză în engleză.
- Lucrare în domeniul literaturii, în care softul nu a detectat probleme: Cărțile și articolele plagiate nu erau disponibile pe Internet sau erau disponibile contra cost, făcând imposibilă identificarea lor cu ajutorul programelor
- Lucrare în cazul geografiei, în care softul nu a detectat probleme: erau folosite hărți și tabele cu date manipulate, precum și fotografii modificate, care nu erau luate în calcul de soft.
- Lucrare în cazul istoriei, în care programele au detectat plagiat: Softul a identificat citarea neadecvată a unei alte surse, însemnând plagiat, însă un expert în domeniu a analizat lucrarea și a descoperit alte tipuri de fraudă: date inventate, citarea unor studii false etc..