Politica de incluziune a elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) a fost implementată fără ca școlile și profesorii să fie pregătiți și fără resursele necesare, susține ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian. „Mai întâi am dat drepturi și după aceea ne-am întrebat, dar unde sunt instrumentele”, a declarat acesta la PrimaTV pe 22 aprilie.
- ANALIZĂ Edupedu.ro: Colaps al educației pentru elevii cu CES: în școli și grădinițe sunt aproape 100.000 de copii cu cerințe educaționale speciale, dublu față de acum 3 ani. Numărul profesorilor de sprijin e în scădere majoră, iar Ministerul Educației a amânat de 3 ori aplicarea legii, deși a calculat în detaliu impactul reformei promise
Mihai Dimian a mai vorbit despre incluziunea elevilor cu CES și la o întâlnire cu directori de școli la Botoșani pe 5 aprilie, unde a prezentat o posibilă soluție: formarea profesorilor, „un program de formare pentru profesorii care au, sau indiferent că nu au acum, vor avea în viitor elevi cu CES este esențial”, a spus Mihai Dimian, fără a preciza alte detalii.
„Avem nevoie de mai mulți profesori de sprijin, atât cât ne permitem în momentul de față. E ușor să spui „angajează-i”, dar cine plătește pentru asta?”, a spus Mihai Dimian la Botoșani, punând și problema finanțării.
În același timp, ministrul Mihai Dimian a făcut o declarație controversată despre certificatele de orientare școlară și profesională ale elevilor cu cerințe educaționale speciale, sugerând că acestea ar putea fi folosite „ca avantaj pentru copii”.
„Din nou, ține și de onestitatea noastră, adică am constatat că, dintr-o dată, în clasa a VII-a sau a VIII-a facem certificate cu cerințe educaționale speciale. Eu sper că, împreună și cu medicii și părinții, nu vom folosi această cale pentru a fi un avantaj pentru copiii noștri”, a spus ministrul Mihai Dimian la Botoșani.
Ministrul Mihai Dimian sugerează, fără dovezi, că unele certificate CES ar fi obținute „pentru un avantaj”, ceea ce poate stigmatiza elevii care au nevoie reală de sprijin. În plus, mută discuția de la problema reală, lipsa profesorilor de sprijin și a resurselor, către suspiciuni asupra părinților și elevilor. Responsabilitatea pentru corectitudinea acordării certificatelor probleme ține de instituții, nu de beneficiari.
Pentru obținerea certificatului de orientare școlară și profesională, părinții și elevii au nevoie de anumite consultații și documente: scrisoare medicala de la medicul de familie, certificat medical A5 de la medicul specialist, fișa psihopedagogică de la școalaă, evaluare de la psiholog și anchetă socială a DGASPC.
Acte necesare pentru obţinerea certificatului de orientare şcolară şi profesională
Evaluarea se dizabilității și/sau cerințelor educaționale speciale se face conform ordinului comun nr. 5.805 din 23 noiembrie 2016.
„Pentru obţinerea certificatului de orientare şcolară şi profesională, părinţii/reprezentantul legal depun/depune la sediul CJRAE/CMBRAE, la secretarul COSP, cel puţin următoarele documente lizibile:
a) cerere-tip pentru evaluare complexă şi orientare şcolară şi profesională;
b) copie a certificatului de naştere al copilului sau a actului de identitate;
c) copii ale actelor de identitate ale părinţilor/reprezentantului legal;
d) copie a documentului prin care se face dovada că persoana care semnează cererea este reprezentantul legal al copilului, de exemplu, hotărâre a instanţei sau hotărâre a comisiei pentru protecţia copilului;
e) ancheta socială;
f) fişa medicală sintetică;
g) certificatul medical tip A5;
h) fişa de evaluare psihologică;
i) fişa psihopedagogică;
j) copie a foii matricole/adeverinţă care atestă înscrierea copilului în unitatea de învăţământ;
k) copie a ultimului certificat de orientare şcolară şi profesională, la reorientare, conform articolului nr. 44.
Declarațiile ministrului Mihai Dimian la PrimaTV pe 22 aprilie
Reporter: Un exemplu concret, pentru că știm și ne preocupă și am mai avut această discuție cu dumneavoastră și în afara emisiunii: Întâi am dus copiii cu cerințe educaționale speciale în școală, știm, e trist, ne doare pe toți cei preocupați de educație și apoi am constatat că n-avem profesorii pregătiți în acest sens și pe bună dreptate, că nu ai cum să acoperi această zonă de experiență, expertiză cu modul pedagogic.
Nu avem suficienți profesori de sprijin și așa mai departe. În lege avem un anumit număr și din nou legea nu se aplică întocmai. Numărul copiilor cu CES este în creștere, ce se poate rezolva tehnic și dacă putem să corelăm cu această oportunitate numită PNRR sau cum vedeți dumneavoastră?
Mihai Dimian: În primul rând, să știți că efectiv mă doare și pe mine modul în care a fost abordată această politică de incluziune în România. Simt aceste lucruri, nu vorbesc în calitate de ministru al educației. Trebuie să avem răbdare atunci când aplicăm o politică de incluziune. Noi nu am avut. Mai întâi am dat drepturi și după aceea ne-am întrebat. Dar unde sunt instrumentele?
Discut cu profesorii și îmi spun nu am fost pregătiți pentru a avea în clasă această abordare mixtă și profesor și elevi cu cerințe educaționale speciale pe lângă cei cu care lucram până acum. Deci, această tranziție trebuia făcută treptat, în limita posibilităților pe care le avem la un moment dat în această țară, astfel încât mai întâi pregătim profesorii care predau la aceste clase, angajăm profesori de sprijin, vedem cât sunt pregătiți, avem un număr de locuri pe care le putem oferi elevilor cu cerințe educaționale speciale.
Mai mult decât atât, dacă în lege se vorbea de o reducere a efectivelor în clasele care au elevi cu cerințe educaționale speciale, atunci nu mă duc peste 28 de elevi în clasă.
Mihai Dimian, ministrul Educației și Cercetării, la o întâlnire cu directori de școli la Botoșani pe 5 aprilie:
Am dat o lege pentru a sprijini copiii cu cerințe educaționale speciale și, bineînțeles, ne dorim acest lucru ca societate, dar trebuie să o facem în măsura în care putem. Am stat 15 ani în SUA și prietenul meu cel mai bun avea o fată cu autism. Situația e cu totul alta: unu, soția nu mai lucra, avea grijă de copil; doi, fiecare elev cu autism avea la școală un profesor susținător; trei, contractul, exista un preț pentru asta.
Nu știu cum rezolvăm această problemă, dar din punctul meu de vedere această soluție de incluziune trebuia implementată treptat, pentru că acum am creat și dificultăți profesorilor care predau, să spunem, care nu aveau aceste situații. Nu dau mai întâi drepturile și apoi văd că nu am cum să le susțin.
Sigur că te doare să vezi că nu poți să-i oferi condițiile cele mai bune, dar noi trebuie să găsim soluții la probleme și nu să amplificăm problemele. De aceea, un program de formare pentru profesorii care au, sau indiferent că nu au acum, vor avea în viitor elevi cu CES este esențial.
Este nevoie de programe de pregătire, de o anumită limitare, în sensul sprijinirii profesorilor de sprijin. Avem nevoie de mai mulți profesori de sprijin, atât cât ne permitem în momentul de față. E ușor să spui „angajează-i”, dar cine plătește pentru asta?
Din nou, ține și de onestitatea noastră, adică am constatat că, dintr-o dată, în clasa a VII-a sau a VIII-a facem certificate cu cerințe educaționale speciale. Eu sper că, împreună și cu medicii și părinții, nu vom folosi această cale pentru a fi un avantaj pentru copiii noștri.