„Exmatricularea este o măsură de ultimă instanță, dar trebuie menținută pentru că altfel erodează masiv, substanțial autoritatea școlii și a profesorilor. Renunțându-se la această măsură, comunicăm că rămâi în spațiul școlar indiferent ce faci”, a declarat profesorul Mircea Miclea, într-un interviu pentru RFI România, în contextul discuțiilor despre exmatricularea elevilor ca posibilă sancțiune atunci când au loc violențe în școli.
„Trebuie pornit de la recredibilizarea școlii și profesorilor, e un demers esențial pentru sănătatea socială a întregii societăți”, adaugă Mircea Miclea. „Dacă școala și profesorii sunt decredibilizați sistematic, bineînțeles că elevii își pot permite să ignore autoritatea acestei instituții.
Dacă un elev are probleme, întâi trebuie încercate măsuri de consiliere, apoi măsuri remediale, de genul unui profesor de suport. Și abia ulterior poate fi lăsat să repete anul. Și după aceea să se intervină din nou cu măsuri remediale.
Însă, sunt situații în care, de exemplu, un copil înjunghie un profesor la școală, nu mi se pare corect să nu aplicăm o măsură severă pentru a comunica un mesaj. Nu orice este posibil în spațiul școlar. Altfel, renunțându-se la această măsură, comunicăm că rămâi în spațiul școlar indiferent ce faci”, spune Mircea Miclea.
Întrebat cum pot fi violențele din mediul școlar combătute și descurajate, Mircea Miclea a declarat ca există cel puțin două căi prin care poți să reduci din aceste comportamente: mai mulți consilieri școlari alocați școlilor și întărirea autorității școlii.
„Unul, prin faptul că se alocă mai mulți consilieri școlari care pot să identifice și să intervină preventiv pentru cazuri specifice. Din păcate, după cum știm, raportul dintre elevi și consilierii școlari este unul extrem de nefavorabil.
În momentul de față, după cum știm, încă revin aproximativ 1.300 de elevi la un consilier școlar. Este complet ineficient din punct de vedere al intervenției de consiliere. Aceasta ar fi una dintre măsuri. În felul aceasta s-ar putea preveni foarte multe lucruri sau s-ar putea interveni la firul ierbii, exact la cazul care trebuie.
În al doilea rând, prin întărirea autorității școlii. Acest lucru este un demers complex. Asta înseamnă nu numai că școala trebuie să aducă la cunoștință părinților și să semneze părinții regulamentul de ordine interioară cu reguli mai severe. În paranteză fie spus, noi ne uităm la televizor cum oameni foarte bogați din străinătate își dau copiii la liceele sau la școlile unde regulile sunt laxe? Nu, dimpotrivă, îi dau la liceele sau la colegiile unde regulile sunt extrem de severe și unde, după cum vedem și în filme, copiii sunt exmatriculați dacă încalcă regulile. Am închis paranteza. Cred că trebuie un regulament școlar cu reguli clare, cu penalizări clare, care să fie semnat de către părinți și adus la cunoștința părinților. Dar, pe de altă parte, trebuie să și recredibilizăm profesorii prin faptul că ei obțin un salariu mai mare, prin faptul că ei sunt evaluați social mai bine. O recredibilizare a școlii și a profesorilor. Dacă școala și profesorii sunt decredibilizați sistematic, bineînțeles că elevii își pot permite să ignore autoritatea acestei instituții.
E un proces complex, lung, dar trebuie pornit de la a recredibiliza instituția școlară.
Acolo e locul unde se dezvoltă respectul față de reguli, care apoi va fi extrem de relevant pentru ce se întâmplă în viața de adult. Dacă nu dobândești la vârsta școlară respectul față de reguli, atunci e greu să îl dobândești ulterior. Această investiție de a recredibiliza școala cu regulile ei e un demers esențial pentru sănătatea socială a întregii societăți”.