“Câteva cărămizi care se puseseră la fragila încercare de democratizare a României – zboară zilele astea, una câte una, șutate de bocancii unor golani mafioți”, scrie Oana Moraru, consultant educațional și fondator al unei școli private, pe pagina sa de Facebook. “Avem la cârma statului român un băiețel greoi, speriat, înlemnit într-un corp mare și înalt – lipsit aproape total de contact cu propriile emoții”, notează Moraru.
“Omu’ ăsta cu zâmbet cinematografic atât poate. Nu poate să joace. Îi e teamă de confruntări, amână decizii la nesfârșit, se refugiază în reflexe funcționărești și tabieturi protocolare, gândește lent, vorbește fără nuanțe, cu tonalități fabricate și forțate – toate cu mare consum energetic, unul care îl devitalizează și îl îngheață într-o rușinoasă inactivitate”, scrie Oana Moraru.
Citește mai jos textul integral scris de Oana Moraru, pe pagina sa de Facebook:
“Câteva cărămizi care se puseseră la fragila încercare de democratizare a României – zboară zilele astea, una câte una, șutate de bocancii unor golani mafioți – ei, de altfel, fiind mai vechi și mai “tradiționali” decât orice început de speranță europeană și de modernizare în țara asta.
Toate reușitele lor din ultimii doi ani mă fac să cred că vor ajunge la un moment dat să sărbătorească pe bune. Când noi toți vom fi învinși – unii dintre noi, chiar vânați.
În peisajul ăsta trist și grotesc, avem la cârma statului român un băiețel greoi, speriat, înlemnit într-un corp mare și înalt – lipsit aproape total de contact cu propriile emoții.
Îl blamați cu toții zilele astea, dar nu cred că poți avea altceva decât milă și disperare pentru situația în care, involuntar, a lăsat să fiarbă țara, ca broasca aia în apa clocotită.
Nu știu cum de ne putem păcali așa ușor asupra oamenilor – probabil pentru că mulți avem de-ale noastre cu sutele, încă neconștientizate. Dar omu’ ăsta cu zâmbet cinematografic atât poate. Nu poate să joace. Îi e teamă de confruntări, amână decizii la nesfârșit, se refugiază în reflexe funcționărești și tabieturi protocolare, gândește lent, vorbește fără nuanțe, cu tonalități fabricate și forțate – toate cu mare consum energetic, unul care îl devitalizează și îl îngheață într-o rușinoasă inactivitate.
Ce blestem o fi pe țara asta să rămână suptă de secole de șmenari și învârtitori plini de vitalitate și încredere și condusă de bărbați rupți de sine, împietriți într-o masculinitate infantilă și plină de frici și neputințe?”
Sursa foto: Facebook Oana Moraru