Profesorii care fac naveta sunt puși de statul român să își caute banii în instanță, în condițiile în care Guvernul amână de ani de zile aplicarea propriei legi care ar fi trebuit să asigure plata transportului din bugetul de stat, tocmai pentru a se asigura că toți elevii au profesorii în clase la timp și constant. Situația este recunoscută explicit de Ministerul Educației într-un răspuns oficial la o întrebare parlamentară, unde se arată că, dacă autoritățile locale nu alocă fonduri pentru navetă, cadrele didactice „se pot adresa instanței de contencios administrativ”.
Legea educației nr. 198/2023 prevede, la articolul 127 litera k), că printre „atribuțiile” autorităților administrației publice locale este și „asigurarea” decontării cheltuielilor de transport pentru personalul didactic care nu are locuință în localitatea unde predă. Însă formularea este una de tip atribuție, nu obligație, iar legea nu prevede nicio sancțiune pentru primăriile care nu o respectă și care nu alocă bani din bugetele locale pentur naveta profesorilor. În lipsa unei constrângeri legale și a unei surse de finanțare dedicate, plata navetei ajunge să depindă de decizia politică a fiecărui consiliu local.
În același timp, Legea 198/2023 introduce naveta profesorilor în finanțarea de bază a sistemului de învățământ. Articolul 139 alineatul (2) litera d) prevede explicit că cheltuielile de transport pentru personalul din învățământul preuniversitar care nu dispune de locuință în unitatea administrativ-teritorială unde are postul trebuie asigurate din bugetul de stat. Exact această prevedere a fost însă prorogată succesiv de Guvern.
Concret, Articolul 139 alin. (2) lit. d) din Legea educației nr. 198/2023 nu a fost aplicat niciodată. Deși legea adoptată pe 5 iulie 2023 de Parlament, a intrat în vigoare pe 3 septembrie, adică la începutul anului școlar 2023–2024, prevederea a rămas neprorogată doar în intervalul septembrie–decembrie 2023. Prima amânare a fost decisă de Guvernul Ciucă prin OUG nr. 115/2023, care a prorogat aplicarea articolului până în anul școlar 2025–2026. A doua prorogare a fost adoptată de Guvernul Ciolacu prin OUG nr. 156/2024, care a extins termenul până în 2026–2027. A treia amânare a fost decisă de Guvernul Bolojan prin Legea nr. 141/2025, care a împins aplicarea articolului până la începutul anului școlar 2027–2028. În total, trei guverne succesive au suspendat aplicarea aceluiași drept, la mai puțin de patru luni de la intrarea lui în vigoare.
În răspunsul transmis Camerei Deputaților, Ministerul Educației susține că, până la intrarea în vigoare a articolului 139, decontarea navetei este reglementată de Hotărârea de Guvern nr. 569/2015 și de Contractul colectiv de muncă din învățământ. Această justificare intră însă în contradicție directă cu Legea educației. Articolul 10 din Legea 198/2023 stabilește explicit că dispozițiile acestei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict se aplică legea, nu hotărârile de guvern sau alte reglementări inferioare.
Cu toate acestea, Ministerul invocă un act normativ din 2015 pentru a acoperi lipsa de finanțare a unei obligații introduse printr-o lege adoptată în 2023.
Mai mult, invocarea Contractului colectiv de muncă este, în sine, lipsită de efect juridic în raport cu autoritățile locale. Contractul prevede la articolul 35 alineatul (1) că personalul din învățământ beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport „conform prevederilor legale în vigoare”. Această formulare nu creează un drept nou și nu instituie o obligație suplimentară, ci trimite exact la cadrul legal existent, adică la legi și acte normative aplicabile. În plus, autoritățile administrației publice locale nu sunt părți semnatare ale contractului colectiv de muncă, astfel că acesta nu le poate impune obligații bugetare. Contractul colectiv este o convenție care confirmă un principiu, dar nu poate forța primăriile să plătească naveta în lipsa unei obligații legale clare și a unei finanțări asigurate de stat. Contractul colectiv este „legea părților” (art. 229 alin. 4 din Codul Muncii), nu lege generală. El nu poate crea obligații pentru terți care nu sunt părți în contract.
Poziția sindicatelor din educație joacă, de asemenea, un rol semnificativ în consolidarea acestei situații. Recent, liderii sindicali au cerut Ministerului Educației să trimită în teritoriu precizări referitoare la dreptul profesorilor la decontarea navetei, fără a cere aplicarea efectivă a articolului din lege prorogat de trei ani sau solicitarea imperativă ca Guvernul să asigure finanțarea navetei din bugetul de stat. Dar solicitări similare, fără nicio urmare concretă, au loc de trei ani încoace pe tema navetei profesorilor.
Situațiile concrete semnalate de educatori și lideri sindicali arată efectele pe teren. Sunt cazuri în care naveta profesorilor nu a fost decontată de mai bine de un an de zile, iar cadrele didactice rămân cu cheltuielile pe cont propriu, într-un context în care veniturile sunt reduse și costurile cu transportul cresc constant. Alte situații documentate arată că primarii refuză de luni de zile să plătească naveta, invocând lipsa banilor în bugetul local și declarând că, fără alocări de la consiliul local, nu pot onora cheltuielile, deși cadrele didactice și-au făcut datoria profesională.
Un exemplu emblematic în acest sens este cel din comuna Țibana, județul Iași, unde primarul refuză de șase luni să deconteze naveta profesorilor, deși aceștia își desfășoară activitatea conform programului și au depus toate documentele necesare. Conducerea unităților de învățământ a semnalat că nu a primit fonduri de la consiliul local, iar angajații sunt nevoiți să suporte din propriile venituri costurile de transport.
„Mi-a fost tăiat bugetul cu 1 milion de lei, de la Consiliul Județean nu am primit niciun ban și rectificare bugetară nu a fost anul ăsta”, spunea primarul din Țibana, Gheorghe Rotaru, pentru Edupedu.ro, în 10 iulie 2025. Întrebat ce se va întâmpla în situația în care unii profesori nu au bani să mai facă naveta și să ajungă la școală ca să le predea elevilor, primarul a răspuns: „Dar n-au luat salariile?”. Apoi, a închis telefonul cu pretextul că „nu se aude bine” convorbirea telefonică.
În răspunsul dat parlamentarului, Ministerul Educației arată cum stau lucrurile la școala din Țibana. În comuna Țibana din județul Iași, școala a solicitat Consiliului Local alocarea a peste 178.000 de lei pentru naveta a 32 de cadre didactice, sumă la care s-au adăugat aproximativ 80.000 de lei pentru alți 20 de profesori, după comasarea unităților de învățământ. Consiliul Local nu a alocat niciun leu. Inspectoratul Școlar a recomandat conducerii școlii să facă analize, să retrimită solicitări și, în final, a transmis explicit că, în lipsa fondurilor, salariații se pot adresa instanței.
„Conform datelor transmise de Inspectoratul Școlar Judetean (ISJ) lași, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la situatia cadrelor didactice navetiste care isi desfășoară activitatea în comuna Tibana, conducerea inspectoratului scolar a solicitat un punct de vedere de la conducerea Școlii Profesionale de Industrie Alimentară Tibana. Ca urmare, pentru fundamentarea bugetului aferent anului 2025, unitatea de învățământ a transmis către Consiliut Local Tibana o adresă prin care a solicitat alocarea sumei de 178.551 lei, suma ce asigură necesarul de fonduri pentru cele 32 de cadrele didactice navetiste. Ulterior, în urma
măsurilor de reorganizare a unităților de învăţământ preuniversitar de stat, Școala Profesională de Industrie Alimentară Tibana a preluat §i Scoala Gimnazială Gârbeşti, la nivelul căreia, necesarut de fonduri pentru cele 20 de cadrele didactice navetiste este de aproximativ 80.000 lei.
Având în vedere că în acest an Consiliului Local Țibana nu a alocat fonduri pentru decontarea cheltuielilor de navetă la i de la locul de muncă a cadrelor didactice care își desfășoară activitatea în unitatile de învățământ din această unitate administrativ-teritorială, ISJ lași a recomandat conducerii unității de învățământ preuniversitar de stat, prin Consiliul de administratie, realizarea unei analize a solicitărilor de decontare a cheltuielilor de transport, prin care să se stabileasca condițiile de eligibilitate si necesarul de fonduri pentru acordarea acestor drepturi si, ulterior, să se adreseze Consiliului Locat Tibana în vedere alocării sumelor necesare pentru plata navetei personalului didactic, luând în considerare și prevederile art. 39 si art. 40 ale Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În eventualitatea în care Consitiul Local Tibana nu va aloca fondurile necesare decontării cheltuielilor pentru naveta la și de la locul de muncă a cadrelor didactice, în conformitate cu prevederile HG nr. 569/2015, salariatii se pot adresa instantei de contencios administrativ, în conditiile legii”, scrie reprezentantul MEC în răspunsul dat Parlamentului.
În loc să remedieze această situație, Ministerul Educației a transmis profesorilor cu naveta nedecontată să sesizeze instituții precum prefectura sau Ministerul Dezvoltării, pentru că, potrivit comunicărilor oficiale, finanțarea cheltuielilor cu naveta cadrelor didactice nu se asigură în prezent de către MEC. Instituția evită să se angajeze direct în aplicarea legii și în asigurarea fondurilor necesare.
Guvernul prin Ministerul Educației pasează responsabilitatea către autoritățile locale fără să le ofere resursele necesare și fără să instituie sancțiuni, iar atunci când primăriile nu plătesc, profesorii sunt îndrumați să deschidă procese. Dreptul la navetă este, în practică, un litigiu individual purtat pe cheltuiala și pe timpul cadrelor didactice.
Iar în instanță experiența recentă arată că nici măcar câștigarea definitivă a unui proces nu mai garantează plata efectivă a sumelor datorate. Anul trecut, Ministerul Educației a confirmat că diferențele salariale câștigate de profesori prin hotărâri judecătorești, scadente în 2025, vor fi plătite abia în 2026, ca urmare a unei ordonanțe de urgență care a amânat executarea acestor obligații.