Profesorul anonim: În mod normal, dacă ai luat peste 9,40 la titularizare, n-ar fi trebuit să ai emoții în privința încadrării într-o profesie pe care o practici cu pasiune și devotament

Foto: © Opolja | Dreamstime.com

Mâine va avea loc repartizarea candidaților pentru posturile titularizabile (profesori angajați pe perioadă nedeterminată într-o unitate de învățământ).

Conform Ministerului Educației, 1 din 2 candidați au luat peste 7. În teorie, asta înseamnă că peste 12 mii de persoane se puteau titulariza (având prioritate cei 9% dintre cei peste 24 de mii de candidați care au obținut o notă mai mare de 9).

În practică, lucrurile stau complet diferit. Sunt puțin peste 5 mii de posturi titularizabile în învățământul preuniversitar, iar marea majoritate sunt pentru învățământul primar și preșcolar.

Să analizăm situația dintr-o perspectivă inductivă.

Cazul meu. Profesor care susține titularizarea, din nou, deși a absolvit și anul trecut același examen.

Atât titularizarea, cât și definitivatul au fost promovate cu note mari. 

În mod normal, dacă ai luat peste 9.40 la titularizare, n-ar fi trebuit să ai emoții în privința încadrării într-o profesie pe care o practici cu pasiune și devotament, în pofida provocărilor inerente și a unor reglementări nedrepte promovate de actorii decizionali din învățământul preuniversitar.

Totuși, realitatea este diferită față de ceea ce clamăm noi (sau o bună parte din societate) a fi normalitate, bun-simț și meritocrație.

Realitatea este că eu, chiar dacă predau o disciplină în care am nevoie de 18 clase săptămânal (pentru că petrec doar o oră cu același colectiv de elevi pe săptămână), sunt pus în postura de a analiza cu atenție dacă pot rămâne în învățământ pe normă întreagă și dacă mă pot titulariza (probabil în anul școlar următor).

Pare că este o nedreptate, nu? Nu pare, ci este.

Va fi această nedreptate îndreptată? 

În teorie da, din septembrie 2023, situația se va schimba deoarece cadrele didactice se pot titulariza și pe 9 ore (în cazul în care acest articol din legea învățământului preuniversitar va rămâne neschimbat), ceea ce constituie un avantaj și un lucru de bun-simț, mai ales pentru profesorii care erau în 2, 3 sau chiar 4 școli, multe dintre acestea fiind la zeci de kilometri una față de alta și la alți zeci de kilometri față de propria locuință.

Pare un compromis important, mai ales dacă ești tânăr și ai o familie ce depinde de tine, ai aspirații, idealuri, angajamente profesionale, dar vrei totodată să fii și un facilitator, mentor, exemplu pentru elevii tăi. Vrei să realizezi aceste lucruri chiar dacă un an mai târziu rămâi în aceleași școli sau o iei de la capăt în altă parte, trecând din nou prin examene, griji, emoții.

Iar după aceea, dacă ești în alte școli, e musai să cunoști cât mai repede elevii, să te acomodezi cu ei și ei cu tine, să înveți ce și cum le place, când pot învăța mai mult și când au nevoie de alte activități pentru a dezvolta competențe specifice, iar după ce ai reușit asta, să nu le poți garanta că din toamnă vei rămâne, mai ales că în sistem se întâmplă lucruri, uneori la limita sau dincolo de lege (nu mai vorbim de etică, morală sau interesul superior al copilului).

Aceste probleme și provocări sunt de ani de zile. Mulți profesori pasionați rezistă, deși pare că sistemul dorește ca aceștia să clacheze. Dar poate la fel de mulți se întreabă dacă merită și răspunsul este, cel puțin în cazul meu, că sigur merită să lupți pentru a învăța de la noua generație și a-i învăța pe elevi că există și momente când viața pare nedreaptă, dar dacă ești integru, competent, cinstit, cu siguranță vei reuși. Dacă nu unde îți propui, cu siguranță în altă parte. Dacă nu acum, cu siguranță la un moment dat.

Speranța și încrederea sunt sentimente importante, chiar și în educație.

Revenind la ziua de mâine. Mâine (vineri, 29 iulie a.c.) are loc repartizarea candidaților pe catedre pe perioadă nedeterminată în toate județele României. Aveam dreptul să merg, dar nu pot participa din pricina faptului că în cele 2 județe unde mi-am depus dosarul nu există nici măcar un post titularizabil. Nici măcar unul.

Poate de la anul legea se va schimba, dar până la anul, ani la rând, oameni competenți, onești și dedicați n-au avut parte de predictibilitate și au renunțat, la un moment dat, la a preda în învățământ (săturându-se și de mișcări de trupe ce sfidau legea 1/2011 sau aroganțe din partea directorilor), deși își prețuiau meseria și copiii îi iubeau.

Pe ei cine îi aduce înapoi?

Foto: © Opolja | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Exit mobile version