România este pe cale să oficializeze o nouă politică educațională de stat: să faci mai prost și mai puțin este obligatoriu! “Analizăm posibilitatea, să spunem, eliminării tezelor. Trebuie să aplicăm aceeași regulă pentru toată lumea, nu putem să facem discriminări”. Olimpiadele sunt pe cale să fie anulate, iar conținuturi din programa școlară tăiate. – Toate acestea, anunțate de Ministerul Educației la 7 luni de la debutul pandemiei COVID-19, dintre care 3 de vacanță. Șocant este că măsurile sunt aceleași pe care Guvernul Orban le-a aplicat și în primăvară, când o lume întreagă a fost surprinsă de pandemie.
De neînțeles ce au făcut peste vară ministrul Monica Anisie, întreg Ministerul Educației, precum și Comitetul interministerial anunțat cu pompă de premier, condus de vicepremierul Raluca Turcan și care s-a reunit chiar la Palatul Cotroceni, sub ochii președintelui? Toți au pregătit exclusiv ziua de 14 septembrie și descentralizarea, și atât?
Nicio soluție pentru evaluarea normală la clasă a copiilor? Nicio soluție pentru adaptarea programei școlare la predarea online? După atâtea luni, singurele anunțuri pentru copii și profesori sunt un bis puternic a ceea ce am văzut anul trecut?
În Educație, Guvernul pare blocat în „succesul” organizării examenelor din vară, al închiderii școlilor din primăvară și-al istoricei descentralizări.
Tăierile de teze, de olimpiade, de materie și probabil și de simulări sunt comunicate ca posibile de Guvernul care nu a aplicat nicio măsură pentru recuperarea decalajelor înregistrate de copii din 11 martie și până pe 14 septembrie, cât au stat închise majoritatea școlilor. Culmea, ele au fost rostite de secretarul de stat responsabil cu învățământul preuniversitar, Rodica Barcari, care în premieră în prima săptămână de școală din cel mai imprevizibil an școlar a intrat în concediu pentru a-și face campanie electorală în alegerile locale. Acum s-a întors, deși tot în campanie electorală, de data asta pentru un loc în Parlament.
Zero bani pentru intervenții remediale (adică meditații plătite de stat acolo unde nevoia este mai mare), urechi închise în fața tuturor experților și chiar a ministrului Educației când au cerut deschiderea școlilor cu 2 săptămâni mai devreme, pe 1 septembrie.
Ca să avem tabloul complet, România e pe cale să taie tezele, olimpiadele, materia în condițiile în care, astăzi, pentru jumătate din școlile din țară cursurile ba se țin, ba sunt anulate: 3.493 de școli și grădinițe sunt închise (copiii învață online din cauza pandemiei), 4.956 sunt în scenariul hibrid (copiii se duc la școală doar câte 2 săptămâni pe lună, prin rotație) și 9.207 de unități de învățământ sunt deschise normal (buletinul anunțat de Ministerul Educației pentru 29 octombrie 2020).
Deci să faci mai puțin și mai prost este politică de stat în Guvernul Orban.
Tăierile iminente vin după o serie de examene naționale care au adus recorduri de 10, atât la Bacalaureat, cât și la Evaluarea Națională. De ce să eliminăm tezele școlare, când anul trecut Ministerul a putut organiza examene în pandemie și cu rezultate maxime? De ce, când pare că elevii învață mai bine acasă decât la școală?
Singura explicație plauzibilă este minciuna. Să acoperim neștiința. Să nu cunoaștem acum pierderile. Să nu se vadă câte nu știu copiii ăștia și ce lacune vor rostogoli și înmulți de-acum încolo.
Cum se face acoperirea perfectă a incompetenței? Eliminăm orice competiție, orice evaluare serioasă. Să tăiem deci tezele școlare, simulările, olimpiadele par deja tichie de mărgăritar în peisajul ăsta, și evident programa școlară. Pentru al doilea an la rând.
Și așa vedem cum sub ochii noștri se derulează același film de anul trecut. La indigo, 7 luni mai târziu.
Ce facem acum, anulând teze, olimpiade și simulări? Îi lăsăm pe profesori fără parte din instrumentele prin care stimulează învățarea accelerată, studiul, competența, învățarea de profunzime. Dacă nici teză nu mai am, la ce să-mi mai bat capul atâta?
Iar efectul groaznic al tăierilor intempestive de materie, de testări și al jocului de-a v-ați ascunselea cu copiii și școala este că rostogolim spre viitor copii cu lacune care se vor acumula, cu fiecare an care va trece. Carențele educaționale minore anul trecut se transformă după o vară pierdută și un alt început de an neserios în construcții găunoase și putrede. Previzibil, trunchiurile astea vor fi poleite la examene cu note mari, pe măsura subiectelor ușoare pe care le-am experimentat deja vara trecută.
Ce societate vor produce copiii pe care-i ascundem azi de școală, de teze, de competiții?
- Toți intelectualii erau dați la o parte pe vremea lui Ceaușescu, iar șefi erau cei de nota 7. Ei au făcut o societate pe măsura minții lor. Succesul în viață era să ajungi în nomenclatura comunistă, unde nu trebuia să fii de 10, dar trebuia să fii un foarte bun politruc. Vrem și acum așa ceva? – întreba în urmă cu un an profesorul Mircea Miclea, pe când una dintre dezbaterile care preocupau lumea academică era Cine are cel mai mare succes în viață – tinerii cu note de 10 sau de 7-8? Istoria s-ar putea să ne răspundă din nou, dar de data asta nici măcar nu vom ști că tinerii sunt de fapt de 7-8.
Paradoxal, astăzi avem cele mai curate și dezinfectate școli din istorie, din care avem grijă să ținem, însă, copiii afară. Ministerul Sănătății este instituția care de la începutul pandemiei a venit cu cele mai multe răspunsuri la întrebări nerostite, cu atât de multe reguli sanitare, încât astăzi asistăm la realitatea școlilor închise deși nu sunt focar, după cum au declarat doi miniștri: Nelu Tătaru și Monica Anisie. “Nu în spațiul școlii se îmbolnăvesc copiii, ci pericolul e dincolo de poarta școlii” (sursa).
Și atunci de ce le închidem? De ce îi împingem dincolo de poartă? De ce anulăm tezele? De ce egalizăm întotdeauna în jos, către ce e mai puțin și mai prost? De ce sancționăm profesorii buni?
Scriam în luna mai 2020 despre singurătatea profesorilor buni și cum s-a transformat criza în stimulentul mediocrității. Din păcate, aceiași profesori buni sunt acum din nou sub asediu: sub presiunea de-a nu-i putea stimula pe copii să se pregătească, că n-au pentru ce. Sub presiunea de-a le spune copiilor că i-au învățat degeaba capitole întregi, că Ministerul tocmai le-a scos din programa de examen.
Dacă și anul ăsta singurul obiectiv este obținerea de rezultate record la Evaluarea Națională și BAC, și asta cu prețul încă unui an mincinos, atunci ceea ce ne învățăm copiii în anii aceștia pandemici este nu doar frica paroxistică, dar și minciuna, ca metodă sigură de-a reuși.
Ce se întâmplă, între timp, în lume?
- Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că Franța intră în lockdown începând de vineri. Dar școlile, liceele și creșele rămân deschise, “pentru că niciun copil nu trebuie privat de contactul cu sistemul școlar”
- Cancelarul german Angela Merkel a anunțat restricții dure care vor intra în vigoare începând de luni, 2 noiembrie, pentru a ține sub control pandemia de Covid-19. Însă nu se atinge de școli și grădinițe, care vor rămâne deschise conform deciziilor federale
- Irlanda, prima ţară din UE cu restricții pentru întreaga populaţie timp de 6 săptămâni, lasă școlile şi creșele deschise. Premierul irlandez: “nu ne vom permite ca viitorul copiilor și tinerilor noștri să fie o altă victimă a acestei boli”
P.S.: De remarcat că aceeași Românie care ține ușile școlilor ferecate în fața multora din copiii săi a ales să păstreze deschise toate mall-urile, în timp de pandemie, după o vară în care toate stațiunie au stat de-asemenea deschise, să nu moară turismul. Ce mai contează turistul?