Majorarea normei didactice de predare cu două ore pe săptămână, decisă prin Legea 141/2025 și aplicată din toamna acestui an școlar, a fost prezentată drept o măsură de austeritate în educație. Întrebați dacă existau alte variante, secretarul de stat în ministerul Educației și Cercetării Sorin Ion, Radu Szekely, consilier onorific al ministrului Educației si Bogdan Cristescu, consilier onorific al ministrului și director al Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare (CNCE) au justificat creșterea normei didactice cu două ore in cadrul unei emisiuni la Metropola TV, pe 5 august.
Aceștia au spus, aproape la unison, că variantele erau să fie dați oameni afară sau să fie mișcorate salariile. În niciunul dintre răspunsuri nu a fost folosită ca argument vreo analiză făcută la nivelul cheltuielilor bugetare ale Ministerului Educației și Cercetării sau vreo referință la date ori la studii. Toți trei au precizat că sunt măsuri luate în lipsă de bani, măsuri de austeritate.
- Ministerul Educației și Cercetării nu a prezentat nicio analiză a fundamentării măsurilor din legea 141/2025, în afara declarațiilor făcute de ministrul Daniel David în ieșirile sale publice. În schimb, analiza solicitată Institutului de Științe ale Educației de Edupedu.ro a fost cenzurată de ministrul David sub pretextul unui peer review pentru că îi contrazicea cu date și studii argumentele folosite.
Sorin Ion a subliniat că bugetul educației este dominat de cheltuielile de personal. „Avem un sistem cu circa 300.000 de oameni și orice economie reală se poate face doar prin intervenții în zona de personal”, a explicat acesta.
Problema nu constă neapărat în cele două ore în plus, ci în termenul extrem de scurt în care măsura trebuie implementată a susținut Sorin Ion: „ Problema principală nu este creșterea cu 2 ore în sine a normei didactice, ci mai degrabă disconfortul de a face acest lucru într-o perioadă foarte scurtă, disconfort care este în egală măsură și pentru noi, cei care gestionăm sistemul, la fel ca și pentru profesori.”
Radu Szekely a susținut că alternativa reală ar fi fost o reducere a salariilor cu 10-15% – o măsură aplicată și în urmă cu 15 ani, care a generat ample proteste. În opinia sa, o asumare transparentă a situației de către Guvern ar fi putut atenua tensiunile: „Dacă premierul ar fi spus public că nu mai sunt bani, poate că reacția ar fi fost diferită.”
Bogdan Cristescu a spus nu este vorba de o reformă, ci de o măsură de austeritate: „Nu sunt bani. Reforma se face la nivel de curriculum sau evaluare, nu prin această lege. Puteau fi date afară persoane, micșorate salariile sau mărită norma. S-a ales această variantă.”
El a adăugat că și alte categorii de bugetari vor fi afectate în etapele următoare și că timpul rămas pentru organizarea noului an școlar este extrem de scurt: „Dacă ar fi fost amânate și mai mult, așteptam un an întreg”.
Radu Gologan, președintele Societății de Științe Matematice din România, a exprimat o perspectivă diferită: „Sunt variante legate de genul de curbă de sacrificiu, a renunța la o parte din salariu, ceea ce ar fi posibil ca idee, dar prezentată frumos și patriotic. Ar fi și alte lucruri: se pot amâna puțin măsurile care provoacă explozii și neconcordanțe în sistemul de învățământ. Comasarea școlilor și mărirea normelor poate că nu strica să fie amânate, să fie făcute treptat”.
Declarațiile integrale:
Moderatoare: Se puteau lua alte măsuri care să nu dea peste cap viața în școală?
Sorin Ion: Nu există măsuri cu impact financiar care să nu aibă impact și asupra activității profesorilor.
Nu văd alte măsuri. Repet, atunci când vorbim de impact bugetar, acestea trebuie să fie cu impact pe cheltuielile personal, pentru că din bugetul ministerului, raportul între cheltuielile, de exemplu, pe bunuri și servicii și cheltuielile pe salarii sunt total disproporționate în favoarea celor cu salarii. La noi marea majoritate a cheltuielilor sunt pe salarii. Gândiți-vă că avem un sistem cu circa 300.000 de oameni și orice măsură care îți dorești să aibă un impact financiar care să se cunoască, trebuie să se ducă cumva către zona de de personal. Acestea au fost argumentele pentru care s-a optat pentru creșterea normei didactice.
Și un lucru important, eu cred că de fapt problema principală nu este creșterea cu 2 ore în sine a normei didactice, ci mai degrabă disconfortul de a face acest lucru într-o perioadă foarte scurtă, disconfort care este în egală măsură și pentru noi, cei care gestionăm sistemul, la fel ca și pentru profesori. Noi încercăm în această perioadă, avem o lege, e în vigoare, nu mai putem discuta, din punctul nostru de vedere al ministerului, dacă legea se aplică sau nu, ea este în vigoare, este asumată de o coaliție de guvernare. Noi trebuie să o punem în aplicare
Radu Szekely: „Asta vă spuneam și eu puțin mai devreme. Cred că singura soluție alternativă ar fi fost reducerea salariilor tuturor din sistemul de învățământ cu 10-15%. Soluția aceasta s-a mai încercat acum 15 ani, au fost oameni în stradă și atunci, deci, nu știu dacă ar fi fost mult mai bine primită decât actuala soluție, doar că, poate într-un exces de onestitate, dacă Guvernul ar fi ieșit, ar fi spus chiar nu mai sunt bani și situația este foarte critică, nu doar pe surse, ci să iasă premierul sa spună că nu sunt bani”.
Bogdan Cristescu: „Dacă este să fim foarte sinceri, aceasta este o lege asumată de coaliția de guvernare și votată în Parlament. Unul dintre reproșurile pe care le-am văzut de la colegii profesori a fost de ce au început cu noi? După cum vedeți, există și pachetul doi, pachetul trei, care îi afectează și pe ceilalți.
Referitor la profesori, ideea este cumva foarte simplă: nu sunt bani acum, deci nu vorbim despre măsuri de reformă, vorbim despre austeritate. Reforma este în alte domenii, evaluare cu curriculum, dacă vreți, putem vorbi. Acestea sunt măsuri de austeritate. Puteau să dispară posturi, să fie dați oameni afară, puteau să se micșoreze salariile sau putea să crească această normă didactică de predare la 20 ore. A fost o decizie luată. Ideea este că oricum timpul este scurt pentru organizarea următorului an școlar. Dacă ar fi fost amânate și mai mult, așteptam un an întreg”.
Radu Gologan: „Eu nu sunt în situația de a face așa ceva, dar din discuțiile pe care le am cu colegii mei profesori, aceștia spun că există și alte variante. Sunt variante legate de genul de curbă de sacrificiu, a renunța la o parte din salariu, ceea ce ar fi posibil ca idee, dar prezentată frumos și patriotic. Ar fi și alte lucruri: se pot amâna puțin măsurile care provoacă explozii și neconcordanțe în sistemul de învățământ. Comasarea școlilor și mărirea normelor poate că nu strica să fie amânate, să fie făcute treptat, într-un anumit fel.
Părerea pe care am avut-o de la început este că s-a încercat să fie comunitatea indusă în eroare într-o perioadă de vacanță, să facem repede sau așa cum nu-mi place să spun, dar văd că s-a încetățenit acest termen „pe repede înainte”, într-o perioadă în care reacția comunității nu putea să fie majoră”.
