Gestionarea comportamentelor dificile ale copiilor, tendința de control, exprimată prin dominarea jocului, urmată de emoții intense, precum furia și frustrarea, consumă cea mai mare parte a energiei educatorilor (79%). În același timp, educația emoțională a copiilor de grădiniță este responsabilitatea familiei, consideră peste 70% dintre părinți și 98% dintre educatori, conform unei cercetări naționale în care se analizează educația socioemoțională și bullyingul în grădinițele din România, alături de evaluarea unui program aplicat direct în grupele de copii, arată ce funcționează și unde sunt cele mai mari nevoi.
- Studiul „Diagnoza educației socioemoționale și a fenomenului de bullying în grădinițele din România” reunește opiniile educatorilor și părinților, date colectate la nivel național de Cult Market Research și ce efecte au programele de prevenție aplicate la clasă pornind de la rezultatele programului „Să fim prieteni – Fără bullying”, derulat în grădinițe cu sprijinul Organizației Salvați Copiii și al Fundației OMV Petrom.
„Se întâmplă rar”: cum se manifestă bullyingul la vârste mici
Manifestările problematice ale preșcolarilor cel mai frecvent întâlnite de cadrele didactice sunt cele ce țin de tendința de control (42%), exprimată prin dominarea jocului, urmată de manifestările emoționale intense, precum furia și frustrarea, și de agresiunea fizică, conform raportului de cercetare, publicat de Organizația Salvați Copiii.
Majoritatea educatorilor consideră că bullyingul apare rar sau uneori, însă efectele observate sunt semnificative: cea mai mare pondere o au manifestările de izolare socială: excluderea din jocuri (42% frecvent/foarte frecvent) sau refuzul participării (34% frecvent/foarte frecvent).
„Excluderea socială ca manifestare pe care cadrele didactice trebuie să o gestioneze la grupă părea să aibă o incidență redusă (10%), dar ea este identificată într-o mai mare măsură ca efect frecvent care apare asupra copiilor vizați de agresiunile repetate ale colegilor (42%).
Aceste rezultate sugerează posibilitatea ca profesorii să observe mai ușor efectele asupra copilului țintă al excluziunii decât acțiunile copilului inițiator sau să lase ca o parte semnificativă a acestor comportamente să fie reglate/ gestionate de copii, fără implicarea directă a cadrului didactic.
Somatizarea este un efect observat mai rar (24%), la fel și refuzul grădiniței (24%), totuși procentele sunt mari în contextul în care acestea se manifestă mai intens/ frecvent acasă, nu la grădiniță, potrivit raportului de cercetare.
„Fără echilibru emoțional nu există performanță”: consens clar în rândul cadrelor didactice
Indiferent de mediul de proveniență, cadrele didactice consideră că echilibrul social și emoțional reprezintă fundamentul performanței academice.
În ierarhia responsabilității pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, profesorii plasează:
- familia (98%),
- grădinița (92%),
- personalul specializat (86%).
Comunitatea și tehnologia sunt considerate factori secundari.
Părinții apreciază educația emoțională, dar nu sunt siguri că este „treaba” grădiniței
Deși părinții consideră abilitățile socioemoționale foarte importante (87% / 84%), 27% afirmă că nu este rolul grădiniței să se ocupe de emoțiile copiilor.
Această ambivalență devine evidentă atunci când părinții sunt puși să definească rolul principal al grădiniței: dezvoltarea socioemoțională este aleasă de 36%, la mică distanță de dezvoltarea cognitivă (32%).
Familia este responsabilă pentru educația emoțională
72% dintre părinți consideră că educația emoțională este în principal responsabilitatea familiei.
Părinții cu nivel mai scăzut de educație formală sunt mai reticenți în a delega acest rol grădiniței, aproape jumătate dintre cei cu studii primare afirmând că emoțiile copiilor nu sunt responsabilitatea instituției.
Ce valori sunt transmise copiilor: respectul domină, toleranța rămâne marginală
Respectul este valoarea cel mai frecvent menționată atât de părinți (65%), cât și de profesori (59%). Urmează încrederea și responsabilitatea.
Valorile asociate incluziunii – toleranța, cooperarea și grija – apar cu frecvențe reduse, ceea ce sugerează că respectul este înțeles mai degrabă ca respectare a regulilor și conformare socială, nu ca deschidere față de diversitate.
Profesorii vor empatie, părinții vor încredere
Empatia este a doua valoare pentru 52% dintre cadrele didactice, dar doar pentru 19% dintre părinți. În schimb, 59% dintre părinți consideră încrederea esențială, față de 37% dintre profesori.
Copilul „pregătit pentru școală”: încrederea în sine contează mai mult decât cunoștințele
Pentru părinți, profilul ideal al copilului la finalul grădiniței este dominat de:
- încrederea în sine și capacitatea de exprimare fără teamă – 71%,
- sociabilitate – 40%,
- cunoștințe de bază pentru școală – 30%.
Bullyingul este recunoscut timpuriu, dar definit incomplet
90% dintre educatori și 79% dintre părinți afirmă că sunt familiarizați cu termenul „bullying”.
71% dintre părinți cred că bullyingul poate apărea încă de la vârsta preșcolară.
Cu toate acestea:
- doar 47% dintre cadrele didactice identifică dimensiunea repetitivității,
- doar 16% dintre părinți recunosc clar acest criteriu esențial.
Profesorii cer sprijin: nevoia de soluții practice și teama de epuizare
Cadrele didactice își exprimă nevoia de instrumente concrete pentru gestionarea situațiilor socioemoționale și a bullyingului.
Rezultatele indică o stare de epuizare emoțională, accentuată de relația intensă și uneori conflictuală cu părinții.
Relația educatori-părinți
Comunicarea este frecventă și directă, dar nestructurată, bazată pe interacțiuni spontane. WhatsApp devine canalul dominant, în timp ce platformele oficiale sunt rar utilizate.
Deși 64% dintre părinți declară o încredere foarte mare în profesori, doar o treime sunt dispuși să discute nemulțumiri, ceea ce indică lipsa unei culturi a dialogului constructiv.
Evaluare: Programul „Să fim prieteni Fără bullying” răspunde direct nevoilor educatorilor și reduce semnificativ comportamentele agresive la preșcolari
Programul „Să fim prieteni – Fără bullying” răspunde unei nevoi sistemice din educația timpurie, gestionarea comportamentelor dificile ale copiilor și sprijinul emoțional al cadrelor didactice, arată evaluarea realizată după câteva luni de implementare. Datele indică îmbunătățiri consistente în bunăstarea emoțională a copiilor, reducerea comportamentelor agresive și o relație mai funcțională între educatori și părinți.
Analiza pornește de la nevoile emoționale ale cadrelor didactice, conturate în studiul de diagnoză. Datele arată că profesorii de învățământ preșcolar consumă cea mai mare parte a energiei pentru:
- gestionarea comportamentelor dificile ale copiilor (79%),
- sarcinile administrative (66%),
- interacțiunile cu părinții (33%).
Prin comparație, activitățile direct legate de procesul didactic sunt percepute ca mai puțin consumatoare de energie: realizarea materialelor didactice (25%) și derularea activităților educaționale (14%). Gestionarea propriei răbdări este rareori percepută ca presiune (4%).
„Încărcarea emoțională” în relația cu copiii, între vocație și risc
80% dintre profesorii de învățământ preșcolar declară că se „încarcă emoțional” în compania copiilor, ceea ce este interpretat ca o validare a vocației profesionale.
În același timp, aproape jumătate dintre cadrele didactice (46%) afirmă că nu adoptă nicio strategie conștientă pentru menținerea stării personale de bine. Mulți profesori tind să respingă expertiza externă pentru auto-educare emoțională (49–53% consideră nepotrivite resurse precum podcasturi, cărți sau materiale video) și preferă autoreglarea prin experiențe cotidiene.
Evaluarea atrage atenția asupra riscului ca, în lipsa sprijinului sistemic, copiii să devină responsabili emoțional pentru starea adulților.
Impact major asupra copiilor: 96% dintre educatori observă îmbunătățiri ale bunăstării emoționale
După implementarea programului, 96,3% dintre educatori declară că observă îmbunătățiri în bunăstarea emoțională a copiilor.
Cele mai vizibile progrese sunt în zona comportamentelor externe, ușor observabile:
- compasiunea față de colegi crește cu 7,6 puncte procentuale (de la 89% la 96%),
- comportamentul de împărțire crește cu 7,3 pp (de la 76% la 84%),
- grija față de copiii mai mici crește cu 4,6 pp (de la 86% la 91%).
Capacitatea de a ține cont de sentimentele celorlalți rămâne stabilă (86%), sugerând că abilitățile socioemoționale mai subtile necesită un timp mai lung de consolidare.
Autoreglarea comportamentală: unele dintre cele mai mari progrese
Cele mai mari îmbunătățiri raportate de cadrele didactice apar în zona autoreglării:
- capacitatea de a se opri și gândi înainte de a acționa: +17,9 pp (de la 45% la 63%),
- capacitatea de a asculta cerințele adulților: +16,1 pp (de la 79% la 95%),
- puterea de concentrare și finalizare a sarcinilor: +11,5 pp (de la 78% la 90%).
Scădere semnificativă a comportamentelor agresive și disruptive
După câteva luni de implementare, majoritatea comportamentelor problematice ajung sub pragul de 10%:
- agitația și hiperactivitatea scad de la 48% la 10%,
- conflictele între copii scad de la 35% la 9%,
- tachinările care rănesc sau exclud scad de la 21% la 6%,
- accesele de furie scad de la 16% la 1,3%.
Evaluarea concluzionează că programul a avut un efect puternic în reducerea comportamentelor cu potențial agresiv și în crearea unui climat educațional mai sigur.
Metodologie cercetare
Ambele studii au folosit o abordare integrată care a combinat:
• O componentă calitativă – focus grupuri cu cadre didactice și părinți pentru înțelegerea experienței directe; interviuri în profunzime cu experți din educație (inspectorate școlare, centre de resurse educaționale, autorități locale) pentru perspectiva sistemică.
• O componentă cantitativă – Chestionare pe eșantioane reprezentative pentru cuantificarea fenomenelor la nivel național:
- Pentru studiul de diagnoză: cercetare descriptivă extinsă pe eșantion reprezentativ național (687 cadre didactice, 784 părinți)
- Pentru evaluarea impactului: Design experimental cu măsurări pre- și post-intervenție pentru izolarea efectelor datorate programului (80 cadre didactice, 171 părinți)
- Complementar, Organizația Salvați Copiii a colectat independent 611 chestionare de la educatori (ante) și 404 (post), precum și 4.845 chestionare de la părinți (ante) și 2.148 (post). Acestea au fost folosite pentru validarea și completarea analizei, potrivit raportului de cercetare.