Finanțarea universităților din Franța a devenit un subiect de conflict deschis între conducerea instituțiilor de învățământ superior și Guvern, pe fondul unui deficit de resurse pe care rectorii îl consideră tot mai grav, după cum notează publicația Le Monde. Primele dezbateri naționale dedicate acestui subiect („assises du financement”) au început în această săptămână într-un climat tensionat, cu poziții divergente privind starea reală a sistemului.
De luni de zile, președinții universităților atrag atenția că finanțarea publică nu mai acoperă nevoile reale și că există riscuri pentru calitatea actului educațional. În schimb, Ministerul Învățământului Superior susține că situația nu este atât de critică și insistă asupra necesității unor economii, în contextul constrângerilor bugetare. „Este necesar să ieșim din războiul cifrelor și să răspundem colectiv nevoilor universităților”, a declarat ministrul delegat Philippe Baptiste la deschiderea sesiunii plenare din 26 martie.
- Datele prezentate în cadrul dezbaterilor arată o creștere a bugetului universităților de la 15 la 20 de miliarde de euro între 2018 și 2024, potrivit sursei citate.
- Totuși, o mare parte din această creștere este relativă: aproximativ jumătate a fost anulată de inflație, iar restul provine din finanțări punctuale, direcționate, precum programul „France 2030”. În același timp, universitățile se confruntă cu o creștere semnificativă a cheltuielilor, inclusiv +29% pentru costurile salariale și +60% pentru energie din 2018 încoace.
Presiunea financiară este accentuată de evoluția numărului de studenți: efectivele au crescut puternic în ultimele decenii, fiind de 7,5 ori mai mari decât în 1960, iar între 2010 și 2020 au crescut cu încă 20%. Deși ritmul de creștere a încetinit, sistemul rămâne sub presiune. În prezent, peste jumătate dintre universități au bugete pe deficit, iar capacitatea de autofinanțare a scăzut cu 60% între 2021 și 2025, potrivit reprezentanților instituțiilor, mai scrie Le Monde.
Un alt punct sensibil este creșterea dependenței de finanțări competitive și proiecte, care favorizează unele universități în detrimentul altora. Veniturile din proiecte au crescut cu peste 100% în ultimii ani, iar cele din fonduri europene și formare profesională au crescut semnificativ, ceea ce a dus la o competiție accentuată și la o concentrare a resurselor în jurul unor universități considerate „de elită”. Reprezentanții sistemului avertizează că acest model creează inegalități structurale între instituții.
În acest context, scenariile discutate includ măsuri sensibile, precum reducerea ofertei de programe de studiu, fuziuni între universități, transferul unor activități către alți actori sau creșterea taxelor de studiu – subiect descris chiar de participanți drept „elefantul din cameră”. Deși autoritățile vor prezenta concluziile dezbaterilor în luna mai, consensul este departe, iar direcția reformei rămâne incertă, conform aceleiași surse.