Mesaj către părinți și elevi, despre cadourile pe care le primeşte un profesor de Crăciun. “Cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit de la voi sunt din următoarele categorii: o felicitare pe care ați scris doar câteva cuvinte, dar au semnat toți elevii clasei, o floare din hârtie, împletită pe loc (…) și, desigur, acel mic, foarte mic detaliu, care face o foarte mare diferență: felul în care strigați ‘Vine Doamna!’. Nu ‘Profa’. ‘Doamna’”, scrie profesoara Andreea-Olivia Matei, într-un text publicat pe pagina sa de Facebook.
Profesor de Limba și literatura română la Colegiul Economic Virgil Madgearu din București, Andreea-Olivia Matei scrie despre cadourile pe care le primeşte un profesor de Crăciun. “Oricum aş aborda problema, nu e legal, moral, creştinesc etc. să îți accept cadourile, indiferent din ce bune intenții ar proveni ele. Aşa că, dragul meu elev, stimate părinte al dragului meu elev, păstrați-vă banii şi folosiți-i cu cap şi suflet”, transmite profesoara.
Textul integral scris de Andreea-Olivia Matei, profesor de Limba și literatura română la Colegiul Economic Virgil Madgearu din București, pe pagina sa de Facebook:
“Nu beau cafea şi nici ceai verde (hipertensiune, mii de lucrări corectate, mii de rapoarte completate, stresul cotidian etc.). Folosesc doar cremele recomandate de medicul dermatolog. Beau foarte rar vin. Nu mă înnebunesc după cozonac. Bomboanele încerc să le evit, cam e cazul. În general, port bijuteriile pe care mi le-am ales singură sau pe care le-am primit de la membrii familiei (cu mici şi dragi excepții). Dacă îmi aduci un deodorant sau un gel de duş, mă întreb dacă nu cumva miros urât.
Îngeraşii, zânele, ursuleții din plastic, puf, textile, ceramică, rămurele uscate, dovezi ale unui kitsch perfect, ajung inevitabil la gunoi. La fel, coronițele din plastic verde cu fundițe roşii.
Oricum aş aborda problema, nu e legal, moral, creştinesc etc. să îți accept cadourile, indiferent din ce bune intenții ar proveni ele. Aşa că, dragul meu elev, stimate părinte al dragului meu elev, păstrați-vă banii şi folosiți-i cu cap şi suflet. Fie îi investiți în educația copilului, fie îi direcționați către o cauză nobilă, caritabilă.
Sunt o mulțime de oameni care au nevoie de noi, nu doar acum, când vine Crăciunul, dar e drept că în aceste zile îi vedem mai bine, ne sunt mai aproape. Duceți-vă şi ajutați-i, mă veți face fericită instantaneu.
Cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit de la voi sunt din următoarele categorii: o felicitare pe care ați scris doar câteva cuvinte, dar au semnat toți elevii clasei, o floare din hârtie, împletită pe loc, prin metoda origami, atunci când ați aflat că era ziua mea, fotografii cu noi toți, momentul în care o clasă întreagă s-a ridicat în picioare, după câteva clipe de tăcere mormântală, şi a început să cânte ‘La mulți ani!’, felul în care ați început să plângeți la balul de la finalul clasei a XII-a, clipele în care mi-ați spus ‘Mă simt bine la orele dumneavoastră, Doamna!’. Şi, desigur, acel mic, foarte mic detaliu, care face o foarte mare diferență: felul în care strigați ‘Vine Doamna!’. Nu ‘Profa’. ‘Doamna’.
Atât.”
Redacția
G4Media.ro
Mihai Peticilă
Raluca Pantazi
Diana Ghimiși
1 comment
Cel mai urat cadou de la elevi a fost un card de cumpăraturi de 200 de lei pe care l-am dat inapoi de cum l-am văzut. Cel mai urat moment a fost acela in care am aflat ca toti colegii mei primisera unul la fel si ca acei copii asa făceau dintr-a cincea…Cel mai oribil moment a fost când s-a mușamalizat totul, când am fost jignită de colegi că le-am tulburat pacea lăuntrică, iar cei din minister mi-au găsit tot mie că greșisem data de la o notă în catalog și apărea corectată…Cel mai frumos cadou a fost când elevii mei mi-au mulțumit după un timp pentru că nu i-am acuzat nicio clipă, pentru că toată supărarea mea a fost față de cei care acceptaseră și chiar îi manipulaseră să facă astfel de lucruri și așa începusem, în sfârșit, să pricep cum terminaseră unii elevi clasa a VII-a cu media 10….La materia mea nu au luat numai 10, dar atunci când au luat 10 au fost mândri de ei. Eu nu sunt un exemplu pt nimeni, ci doar un simplu profesor, iată, cu amintiri date în dar de către elevi.