Sorin Ionescu, profesor de istorie și director al Colegiului Național Bănățean din Timișoara, consilier local PSD, fost inspector școlar general adjunct, este propus ministru delegat pentru învățământ preuniversitar în Guvernul premierului desemnat Luca Niculescu, potrivit listei prezentate joi seară, 15 octombrie 2026. Pentru funcția de ministru al Educației și Cercetării este propus Sorin Costreie (independent), consilierul prezidențial pe educație. Postul de ministru delegat pentru preuniversitar este nou în structura Guvernului și intră la cota PSD.
În ultimele luni, Sorin Ionescu a fost invitat în mai multe emisiuni emisiuni ale postului local Tele 8 din Timișoara – le-am urmărit pe cele mai recente: una în iunie și una la sfârșitul lui august. A vorbit acolo pe larg despre aproape toate temele pe care le va gestiona în calitate de ministru delegat pentru preuniversitat, dacă Guvernul Niculescu primește votul Parlamentului: norma didactică, efectivele claselor, rețeaua școlară, Bacalaureatul din 2030, angajarea profesorilor tineri, regulamentele școlare și concursul de directori. Săptămâna trecută a fost și primul invitat al podcastului „CNB Focus”, realizat de elevi ai colegiului pe care îl conduce. Edupedu.ro a analizat declarațiile făcute de acesta în cele trei interviuri pentru a vedea cum se raportează Sorin Ionescu la marile teme din Educație.
Cine este Sorin Ionescu
Sorin Gabriel Ionescu s-a născut în 1977. În podcastul elevilor și-a rezumat astfel parcursul: „Cred că de mic am dobândit această dragoste pentru istorie. N-am fost un elev extraordinar la matematică. Am ajuns în Timișoara în 1985, venit dintr-un mic orășel din prăfuitul Bărăgan. Am terminat și școala gimnazială, și liceul, și universitatea în Timișoara și am avut o mare șansă, în 1999, la sfârșitul facultății, să ajung direct profesor la Colegiul Național Bănățean, ceea ce reprezintă o șansă pe care nu întotdeauna tinerii care vor să intre în sistemul de învățământ o au.”
A povestit că familia îl vedea inginer și că alegerea Facultății de Istorie „a fost o dramă în familie”. Nu este absolvent al colegiului pe care îl conduce. Potrivit propriilor declarații, a urmat patru ani de facultate, doi ani de master și patru ani de doctorat în istorie. A primit titlul în 2010 la Universitatea din Oradea, cu teza „Arhitectura militară medievală din Banat”.
Conduce Colegiul Național Bănățean din 2014. Unitatea are 2.437 de elevi, de la clasa pregătitoare la a XII-a, dintre care 960 la liceu, a spus directorul în august. Este președintele filialei Timișoara a Societății de Științe Istorice, potrivit declarației sale de interese.
Este membru PSD din anul 2000. A fost consilier local al municipiului Timișoara în mandatul 2016-2020 și a obținut un nou mandat la alegerile din 2024. A fost și inspector școlar general adjunct al ISJ Timiș, funcție pe care a deținut-o timp de câteva luni.
În ianuarie 2022 a fost numit subprefect de Timiș, la propunerea PSD. Pe durata mandatului și-a suspendat funcția de director, care i-a fost rezervată. În toamna lui 2023, numele lui apărea printre cei înscriși în competiția internă a PSD pentru candidatura la Primăria Timișoara. În aprilie 2024 a renunțat la funcția de subprefect pentru a deschide lista PSD Timișoara la alegerile pentru Consiliul Local. Ulterior a revenit la conducerea colegiului.
În anul școlar 2025-2026, Colegiul Național Bănățean a introdus un program-pilot în care elevii de clasa a XII-a vin la școală patru zile pe săptămână, iar a cincea zi au activități online.
Cu câteva zile înainte de a fi propus în Guvern, Ionescu le spunea elevelor care l-au intervievat că funcțiile administrative sunt pentru el trecătoare: „Consider că omul Sorin Ionescu este doar profesor. Chestiile astea cu director, inspector, eu știu ce altceva, sunt niște chestiuni temporare. Sunt niște funcții administrative. Reprezintă, de fapt, în anumite momente, o frustrare, pentru că nu poți să faci totdeauna ceea ce îți dorești sau ceea ce-ți place. Aplici niște norme cu care câteodată ești de acord. Dar ceea ce contează într-adevăr este libertatea pe care meseria de profesor ți-o dă, de a fi la clasă și de a crea împreună cu elevii lucruri cât mai frumoase.”
Și-a descris școala drept una conservatoare, invocând teoria „formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu: „Putem să inovăm tot, dar la un moment dat lipsa fundamentului va duce ca acea clădire să se prăbușească. Suntem din această perspectivă o școală conservatoare, dar nu în sensul negativ, ci o școală în care încercăm să împletim tradiția cu modernitatea.”
Despre creșterea normei didactice: „s-a lăsat condus mai mult de contabil decât de psihologi”
Cea mai dură critică a lui Sorin Ionescu vizează creșterea normei didactice de la 18 la 20 de ore, decisă în 2025 de fostul ministru Daniel David. În emisiunea din august, a descris efectele ei astfel: „Din păcate, unul dintre cutremure l-a provocat unul dintre oamenii pe care eu îi respect foarte mult ca profesionist. E vorba de domnul ministru David, care probabil, ajungând la minister, s-a lăsat condus mai mult de contabil decât de psihologi sau de pedagogi. Creșterea normei didactice peste noapte, pentru că așa au făcut-o, din pix, de seara până dimineața, de la 18 ore la 20 de ore. Știți ce a însemnat pentru Colegiul Bănățean? Aveam 146 de profesori și, de seara până dimineața, mai aveam 132.”
„Știți de la cine am luat diferența de ore și cine a trebuit să plece? Tinerii care erau în școală. Și aveam o serie de tineri buni și foarte buni, care erau la început de carieră, dar care n-au avut gradele și statutul celor mai vechi. Și ne-am pomenit cu o resursă umană care seara avea o medie de vârstă de 35-36 de ani, iar dimineața media de vârstă era de vreo 48 de ani.”
Ionescu a spus că nu volumul de muncă al profesorilor îl îngrijorează cel mai mult: „Nu ideea că a crescut volumul de muncă al cadrului didactic, nu ideea că un profesor trebuie să meargă mai mult la clasă mi s-a părut cea mai periculoasă, ci faptul că niște oameni tineri și foarte tineri, pe care datoria noastră ca sistem este să-i creștem, au plecat. Pentru că în 15-20 de ani profesorii actuali, marii profesori de la ora actuală, vor fi pensionari și n-o să avem cu cine să-i înlocuim în timp util.”
A recunoscut totuși că, din postura de director, măsura i-a simplificat munca: „Sigur, ca director mi-e mai ușor și vă spun și de ce: crescând norma didactică, a scăzut foarte mult numărul de suplinitori. Automat lucrez cam cu aceeași echipă de ani de zile și mi-e mai ușor să gestionez situațiile de criză. Deci, pe termen scurt e un câștig, dar pe termen mediu și lung e o pierdere pe care sistemul național de învățământ nu știu cum o va putea recupera în următorii 20 de ani.”
„Un ministru lamentabil” și varianta tăierii salariilor
În emisiunea din iunie, întrebat despre instabilitatea de la vârful ministerului, Ionescu a făcut o evaluare și mai severă a fostului ministru: „Mie profesorul David, fostul ministru al educației, mi-a plăcut foarte mult și îmi place în continuare foarte mult din perspectiva sa de cercetător și de om de știință. I-am citit lucrările, sunt de acord cu foarte multe dintre teoriile sale referitoare la psihologia poporului român și la modul în care acest popor a evoluat în istorie. Din punctul meu de vedere însă, a fost un ministru lamentabil. De ce? Pentru că a pus pe primul plan dorința de a comunica și pe planul secund dorința de a munci. Și spun acest lucru chiar cu riscul să-i supăr pe anumiți prieteni.”
Întrebat cu cine dorea fostul ministru să comunice, a răspuns: „De foarte multe ori se întâmpla ca ministrul să declare câte ceva în fața propriei camere de luat vederi sau în fața camerei din biroul său, iar noi, cei din teritoriu, să ne uităm unii la alții și să spunem: bun, dar cum aplicăm ce a spus ministrul, că nu se poate? Cred că a fost furat de această dorință de a se vedea mereu pe sticlă și lucrul acesta a afectat oarecum sistemul.”
Tot atunci a spus că ar fi preferat ca economiile să fie făcute altfel: „Toată lumea a privit doar chestia asta cu creșterea de la 18 la 20 de ore a normei. Eu vreau să vă spun, și-mi asum ceea ce spun: mai bine era făcută o economie tăind din salarii decât mărind norma didactică. De ce? Pentru că cele, cred, 11.000 de posturi care au dispărut din învățământ, parcă atâtea spuneau sindicatele, să știți că au plecat în general tineri. Cine sunt acești tineri? Cei care trebuiau ca în 10 ani să fie formați ca profesori și să fie maturi.”
Întrebat despre comparația cu Germania, unde norma ajunge în unele landuri la 24 de ore, Ionescu a răspuns: „Perfect de acord. Doar că norma didactică este văzută altfel. Norma didactică nu presupune exclusiv lucru cu copiii la clasă, cu clasa frontală de 30 de copii. Un anumit număr de ore predă în fața întregii clase și un alt număr de ore face laboratoare pe grupe, cu copiii care vor să performeze într-o anumită parte a specializării pe care el o predă. Adică nouă ne place să luăm doar forma. În acele 24 de ore să știți că intră și orele remediale. Adică ce face acel profesor: se întâlnește cu copiii care nu reușesc să aibă licența de promovare la materia lui și îi ajută practic să obțină licența de promovare, adică să ia nota cinci. Noi am luat din acest sistem doar ceea ce ne-a plăcut: domnule, cât au ăia, 24 de ore.”
La fel de critic a fost față de creșterea numărului de elevi în clasă: „Nu prea se mai lucrează nicăieri cu 34 de copii în clasă. În Europa, media claselor e undeva între 17 și 20 de copii. Noi ce am făcut? Prin aceeași măsură arbitrară, făcută din pix, de contabilii de la București, am sporit numărul de elevi din clasă, spunând că dacă un învățător lucra până acum cu 22 de copii, poate să lucreze și cu 24. Dacă până acum lucram cu 26 de copii la gimnaziu și la liceu, putem lucra cu 28, 30 sau 34 fără niciun fel de problemă. Sigur că cei cu părul alb în cap o să spună: și care e problema, noi am fost 40 în clasă. Numai că cei 40 de copii din anii ‘80-‘90 nu mai sunt aceiași cu cei 40 de copii din ziua de astăzi. A crescut foarte mult numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale, numărul copiilor cu probleme de adaptare, numărul copiilor cu o capacitate scăzută de a se concentra. Ceea ce înseamnă că atenția profesorului trebuie distribuită pentru un număr mai mic de elevi, pentru a-l putea pune pe fiecare în centrul atenției și a-l valoriza.”
Despre ministrul Mihai Dimian: „ca orice om venit din sistemul universitar”
În aceeași emisiune din iunie, întrebat ce a reușit ministrul Mihai Dimian, Ionescu a început cu „ce nu a reușit”: „Marea problemă a tuturor miniștrilor educației din ultimii ani este faptul că sunt profesori universitari. Sistemul universitar are cu totul și cu totul altă logică decât sistemul preuniversitar. El se bazează pe o autonomie, se bazează pe granturi oferite profesorilor, se bazează pe forme în care cercetarea academică se împletește cu predarea la catedră. Sistemul preuniversitar este un sistem ultra-centralizat. S-ar putea să spună câțiva dintre inspectorii mai vechi că e chiar mai centralizat decât era în urmă cu vreo 20 de ani. Ora exactă se dă de la București. Programele școlare vin de la București. Planurile-cadru se aplică de la București și titularizarea se dă cu subiecte de la București. Deci, practic, totul este legat de ceea ce se întâmplă în clădirea de pe General Berthelot din Capitală, clădirea Ministerului Educației.”
„Ca orice om venit din sistemul universitar, are o mare problemă în a înțelege preuniversitarul. Cred că a făcut o greșeală: și-a luat foarte puțini consilieri și foarte puțini oameni din preuniversitar pe lângă el. Era necesar pentru el să-și ia mai puțini universitari și mai mulți oameni care să-i dea feedback direct din sistemul preuniversitar: asta merge, asta sau altă idee pe care o aveți nu merge.”
Ionescu i-a recunoscut următoarele merite lui Dimian, trecându-i cu vederea declarațiile controversate cu care rectorul de la Suceava a intrat în funcția de ministru: „Partea bună este că n-a blocat niște programe de descentralizare de tipul școlilor-pilot, care aplică programe sau planuri-cadru separate în România. A încurajat lucrul acesta. N-a blocat România 2030. Și cred că a mai făcut și un lucru de bun simț. A fost foarte reținut în declarații, a declarat lucruri normale, câteodată lucruri venite din experiența personală.”
L-a criticat însă pentru episodul în care ministrul a stat pe telefon în timpul unei întâlniri cu elevi: „A făcut și o greșeală majoră: să te duci la o întâlnire cu elevii și să stai pe telefon. Poate merge la universitate, studenții s-ar putea să fie mai puțin critici, dar copiii mici să știți că te taxează imediat. Eu înțeleg, din perspectiva unui demnitar, că e greu să te duci la 50 de întâlniri într-o zi, că asculți câteodată și lucruri pe care le știi și tu și poate chiar te și plictisesc. Vedeți, ăsta era rolul consilierilor, să-l ia deoparte și să-i spună: ai grijă când te duci în fața unor copii de 10 ani.”
„E precum adultul care stă cu o țigară în mână și cu paharul de alcool în față și îi spune tânărului aflat în creștere că nu e bine să fumezi sau să consumi alcool. Ce înțelege acel copil? Că e doar un text, că e doar o simplă materie de propagandă. Profesorul este un model. Sigur că ultimii ani, în care profesia asta a fost atât de lovită, în care salariile demotivante, mediul de muncă demotivant, diferitele atacuri venite din toate direcțiile au dus la o scădere cantitativă și calitativă a personalului didactic. Dar, pe de altă parte, profesorul este un formator de opinie. Or, orice formator de opinie trebuie să inspire și trebuie să dea și el exemple de bune practici.”
„A gândi contabilește și nu uman”
În august, Ionescu a spus că ministrul aflat atunci în funcție a mers pe aceeași linie ca predecesorul său. Exemplul dat a fost cel al burselor sociale: „Domnul David a umblat cam la tot și, din păcate, și actualul ministru a continuat această strategie de a gândi contabilicește și nu uman. Ați văzut discuția cu bursele sociale? Eu vă pun o întrebare foarte simplă: ce caută bursa socială la școală? Luați-le voi la primărie, pentru că voi aveți anchetă socială, voi știți dacă Ionescu moare de foame. Pentru că eu, la școală, știți ce fac? Primesc niște hârtii. Și s-ar putea să mai avem și cazuri în care sunt unii cu bursă socială și vin cu Mercedesul la școală.”
„Băieții probabil că stau cu câte un Excel în față și zic așa: hai să vedem unde avem cei mai mulți salariați.”
A contestat și ideea că educația primește cei mai mulți bani din noua lege a salarizării: „Păi, normal, pentru că acolo sunt cei mai mulți salariați din sistemul bugetar. Dar asta nu înseamnă că s-au investit cei mai mulți bani în educație, deși în Constituție se spune că educația este o prioritate.”
Profesorii tineri, pensionarea și mentoratul
În august, Ionescu a criticat posibilitatea ca profesorii să rămână la catedră până aproape de 70 de ani: „Au fost în stare să spună că poți să stai până aproape de 70 de ani la catedră. Dar știți ce a însemnat lucrul acesta? Cel puțin câteva zeci de posturi pe care tinerii care au terminat anul acesta n-au putut să le ocupe. Dacă e să judecăm contabilește, cineva care are 40 de ani vechime și toate sporurile are un salariu de două ori mai mare decât un tânăr debutant.”
A dat exemplul unei tinere profesoare de educație plastică repartizate la colegiul pe care îl conduce: „Zic: cât ai luat la titularizare? Îmi spune 9,20. Zic: excelent, în câte școli mai ești? Și-mi spune: am trei școli, dar n-am decât 7 ore. Îmi mai trebuie încă 13 ore.”
Soluția pe care o propune este un stagiu obligatoriu de mentorat pentru debutanți, idee pe care o atribuie fostului ministru Andrei Marga: „Ai terminat facultatea, te duci 2 ani de zile într-o școală mare și stai, cum au medicii rezidențiatul, cum au avocații stagiatura, ca un fel de asistent al unui dascăl. Nu să-i cari poșeta sau geanta, că nu despre asta e vorba, ci ca să surprinzi ethosul unei școli, să vezi cum funcționează cu adevărat o școală. Acești tineri ajung practic singuri împotriva tuturor: împotriva elevilor, împotriva directorului, împotriva părinților. Meseria de profesor este, pe lângă o meserie, și o formă de vocație. Dar orice vocație trebuie cultivată.”
Autonomia școlilor și banii pentru educație
Ionescu a reproșat ministerului că nu a extins în preuniversitar principiile aplicate în universitar: „Ministerul Educației n-a făcut câteva lucruri pe care putea să le facă în timp. Ideea aceea de descentralizare, de faptul că banii care urmează elevul pot fi folosiți în primul rând pentru fiecare dintre elevi, lucru pe care l-au făcut la universitar, n-au avut curaj să o aplice în preuniversitar. N-au lăsat o autonomie mai mare școlilor, inclusiv în ceea ce privește selectarea cadrelor didactice.”
„Sigur că fugim de ea [de autonomie], pentru că spunem că, în momentul în care vor fi școli cu admitere, directorii o să facă nu știu ce. Dar, pe de altă parte, suntem de acord că acest sistem nu mai funcționează coerent.”
De remarcat că cel care a eliminat din Legea educației descentralizarea sistemului de învățământ și autonomia școlilor a fost chiar un guvern PSD: executivul condus în 2014 de Victor Ponta a adus printr-o Ordonanță de Urgență 97 de modificări Legii Educației 1/2011 supranumită și Legea Miclea-Funeriu.
Ce efecte a avut OUG-ul guvernului PSD asupra Legii educației 1/2011? Fostul ministru Mircea Miclea, a cărui diagnoză a stat la baza Legii 1/2011 aplicate de Daniel Funeriu, a explicat în 2014 pentru HotNews.ro:
- „Legea educatiei nationale [LEN 1/2011] spunea ca organizarea concursurilor pe post, angajarea si concedierea personalului didactic era facuta la nivelul scolii, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei. Dar scoala era autonoma si avea puterea de a decide asupra cadrelor didactice. In cazul in care Consiliul de Administratie considera ca un profesor nu isi face datoria, il putea concedia, pentru ca parintii semnalau acest lucru si directorul putea sa il concedieze pentru ca tot el l-a angajat. Cum concursul de angajare era la scoala, tot scoala il putea si concedia”.
- “Acum, concursul se organizeaza la nivel national, exact ca inainte de Legea Educatiei Nationale nr.1/2011. In consecinta, tu, ca director, esti doar repartizat la scoala si scoala nu face decat sa te angajeze in baza repartitiei primite de la inspectoratul scolar judetean. Deci scoala nu te mai poate concedia. Daca parintii ii semnaleaza directorului ca un profesor are o prestatie didactica proasta, directorul si Consiliul de Administratie nu ii mai pot face nimic, pentru ca el nu a fost angajat de scoala”, a declarat pentru HotNews.ro Mircea Miclea, în 2014.
- Acesta a afirmat ca, “de acum incolo, orice ar face un profesor, el nu poate fi concediat de scoala, indiferent cat de proasta e prestatia lui. El este angajatul sistemului, deci in cel mai rau caz pentru el este scos din activitatea didactica, dar inspectoratul este obligat sa ii gaseasca o alta scoala la care sa predea”.
- “Directorii de scoli erau alesi de Consiliul de Administratie pe baza unui concurs si a unei metodologii stabilite la nivel national, dar scoala era cea care organiza concursul, ei decideau. Acum, inspectoratul scolar judetean organizeaza concursul. Deci inspectoratul scolar judetean organizeaza concursul pentru director si directorul poate fi demis pe baza deciziei “motivate” a consiliului de administratie al inspectoratului scolar. In consecinta, inspectoratul scolar te poate da oricand vrea jos si tot inspectoratul scolar este cel care evalueaza activitatea directorului. Pana acum, activitatea directorului era evaluata de scoala. Deci inspectoratul scolar organizeaza concursul de director, inspectoratul scolar te evalueaza si inspectoratul scolar, pe baza unei decizii motivate, te poate concediate. Din nou e o re-politizare totala a scolii” – avertiza Miclea.
Sorin Ionescu a contestat cifra privind finanțarea educației invocată de sindicate: „Acel 6% din PIB, sigur că n-o să ajungem niciodată la el, dar nu mai e 2%, cât spun sindicatele, că nici aici nu pot să fiu de acord. Pentru că o parte din banii pentru educație, în special pentru baza materială, vin de la primării. Acei bani nu-i contabilizează nimeni în buget.”
Rețeaua școlară și clădirile: „performanță și plus de valoare, nu subzistență”
Întrebat despre comasarea școlilor din Timișoara, Ionescu a pornit de la scăderea numărului de elevi: „Toată această rețea, sau mare parte a acestei rețele școlare, a fost creată în anii ‘70-‘80, pe timpul tovarășului împușcat pe nume Nicolae Ceaușescu. Dacă în anii ‘80 județul Timiș avea undeva în jur de 12-14.000 de absolvenți de clasa a VIII-a care mergeau la liceu, în acest moment avem undeva în jur de 4.000. Avem în acest an o situație extrem de dramatică, vreo 14 sau 15 clase nefăcute la nivelul Timișoarei, pentru că au fost mai multe locuri la liceu decât numărul de copii.”
A făcut o distincție între școlile din zonele izolate și cele din marile orașe: „Peste tot în lume, dincolo de bani, se calculează și eficiența pe care acești bani o produc. Într-un sat izolat în care mai avem 15 copii, se justifică să cheltuim pentru încălzire, pentru salariul cadrului didactic, pentru curățenie. În aglomerările urbane, banii care sunt trebuie folosiți în special pentru performanță și pentru plusul de valoare, nu pentru subzistență. O școală cu două clase, cu 10 copii uitați într-un corp de clădire, e tot o formă de subzistență, care nu poate fi specifică unui oraș precum Timișoara.”
Propunerea lui este specializarea liceelor: „Dacă vom avea curajul la un moment dat, autoritatea locală, reprezentanța Guvernului, în speță Inspectoratul Școlar, și tot ceea ce înseamnă oameni din jurul sistemului de educație, ar trebui să ne gândim să creăm școli cu ofertă unică. Haideți să concentrăm tot ceea ce ține de învățământul economic [într-o singură școală] și nu să fragmentăm aceste clase peste tot. Îi va fi mai ușor și directorului, pentru că poate găsi mai ușor agenții economici, poate încheia mai ușor stagii de practică.”
Despre starea clădirilor, inclusiv a celor ale colegiului pe care îl conduce, Ionescu a spus în podcastul elevilor: „Clădirile sunt învechite, e clar că în următorii cinci-șase ani au nevoie de renovare. Eu nu cred în chestia aia că nu zidurile fac o școală. Eu cred că și zidurile fac o școală.”
Bacalaureatul din 2030 și admiterea la liceu
Ionescu a apreciat faptul că ministerul a publicat cu patru ani înainte structura viitorului examen. A criticat în schimb dezbaterea despre reintroducerea admiterii la liceu: „Auzeam acum câteva zile dezbateri dacă să facem admitere la liceu sau nu. E o tâmpenie, cu ghilimele de rigoare, să vii să spui: discutăm despre admitere în anul școlar următor. În momentul în care vrei să schimbi ceva, trebuie să te duci la începutul de ciclu, să pregătești o dezbatere cu toate categoriile implicate, astfel încât să le lași copiilor 4 ani de zile să se pregătească corespunzător.”
A susținut renunțarea la matematica obligatorie pentru unele profiluri, dar a avertizat asupra lipsei de consiliere: „Lucrul bun este acela că se încurajează profilul și specializarea. Partea proastă este că noi, în România, nu avem încă un sistem de consiliere a elevilor. Trebuie să ne întrebăm onest: un viitor medic trebuie să știe mai multă fizică, chimie, biologie sau mai multă matematică?”
„Elevii din România, nefiind consiliați cum trebuie, și-mi asum ceea ce spun, nefiind consiliați în gimnaziu, în momentul în care își aleg liceele se vor duce în continuare după modă, după grupul social, după presiunea părinților, și nu după aptitudinile lor.”
Întrebat dacă sunt suficienți consilieri școlari, a răspuns: „Nu, nu sunt suficienți. E clar: la 800 de elevi, un consilier școlar.”
Despre înlocuirea probei de istorie cu o limbă străină pentru unii elevi, a răspuns cu autoironie, înainte de a argumenta pentru evaluarea pe profil: „Eu sunt profesor de istorie, deci aici ar trebui să vă spun: patria e în pericol, trebuie să scoatem sabia lui Mihai Viteazul.”
A avertizat și că profesorii nu sunt pregătiți pentru noile programe: „Avem un dezavantaj: nu ne-am format încă profesorii, pentru că, din păcate, proiectele care presupuneau formarea profesorilor au fost întârziate. Știți foarte bine, capacitatea României de a gestiona fonduri europene este destul de scăzută. Ceea ce înseamnă că există riscul ca în această clasă a IX-a să se procedeze câteodată empiric, după ureche.”
Tehnologia în școală: „nu mai putem să o interzicem”
În podcastul elevilor, Ionescu s-a declarat împotriva interzicerii tehnologiei în școală: „Tehnologia trebuie să pătrundă în școală. E clar că nu mai putem să o interzicem sau să o scoatem din procesul educațional. Știți că e dezbaterea asta, să interzicem toate platformele sociale. Nici nu știu cum o s-o facem, tehnic vorbind. Ăsta este lucrul cu care trebuie să ne adaptăm în viitor: faptul că tehnologia face parte din procesul didactic, astfel încât profesorii și elevii să înțeleagă partea pozitivă a comunicațiilor digitale.”
„Avem două variante. Unu, dacă ne ghidăm exclusiv pe aspectele negative, atunci o interzicem, deși voi sunteți mult prea abili ca să mai putem noi să vă interzicem anumite lucruri. Sau doi, o valorificăm în aspectele sale pozitive, în scopul nostru comun.”
Problema, în opinia lui, este lipsa educației digitale: „Noi, în România, din statisticile europene, suntem pe primele locuri la timpul pe care îl petrecem în mediul online, dar tot statisticile europene ne spun că suntem printre cei mai slabi utilizatori de tehnologie din Europa. Nu avem o educație în a folosi proactiv aceste imense resurse pe care tehnologia ni le oferă.”
A recunoscut că, în pandemie, profesorii au învățat de la elevi: „Fără voi nu ieșeam ca profesori cu bine din chestiunea tehnologică.”
Ce aștepta de la noul ministru
În iunie, întrebat ce așteptări are de la Sorin Costreie, despre care Edupedu.ro a scris la acea vreme că urma să ocupe funcția de ministru în cabinetul Tomac, informație confirmată ulterior de premierul propus care și-a depus în cele din urmă mandatul înainte de a ajunge la vot în Parlament, Sorin Ionescu a descris, practic, profilul postului pe care urmează să-l ocupe:
„Eu, dacă ar fi să discut despre așteptarea legată de orice ministru al educației, mi-aș dori să fie axat foarte mult pe sistemul preuniversitar, pentru că este clar că acolo avem o problemă. E clar că trebuie să renunțăm la această paradigmă de proastă anvergură, că în sistemul de învățământ se cheltuie bani și că putem să facem economii doar tăind de acolo. Nu. Sunt locuri în sistemul de învățământ unde se cheltuie bani fără rost și trebuie să recunoaștem lucrul acesta, dar sunt și locuri în care am putea să încurajăm mai mult performanța. De aceea mi-aș dori să văd un ministru al educației mult mai axat pe problemele preuniversitarului, mult mai axat pe relația profesor-elev, pe întărirea unor reguli și regulamente școlare.”
„Toată lumea discută, de la cazul de la Cenei și până la diferitele cazuri de violență, despre creșterea unor fenomene alarmante în școală, dar nimeni nu spune un lucru foarte simplu: regulamentele sunt atât de ambigue și de prost făcute încât profesorii, chiar dacă doresc să aplice aceste regulamente, n-au cum. Pe de altă parte, trebuie întărite și regulamentele în ceea ce privește munca profesorului, pentru că avem și semnale în care ni se spune că sunt profesori care nu se duc la ore, că sunt profesori care pleacă cu învoiri în timpul activităților școlare. Or, și în partea cealaltă trebuie să intervenim mai clar în ceea ce privește fermitatea acestor regulamente, pentru că ele trebuie aplicate de sus în jos, fără niciun fel de restricții.”
A cerut organizarea rapidă a concursului de directori, ale căror mandate expiraseră: „Să nu ne pomenim că vine domnul ministru acum în iunie și o să ne zică: peste 10 zile toată lumea la concurs, că vrem să începem școala.”
S-a pronunțat și pentru separarea celor două profesii: „Dacă mă întrebați pe mine, ca director, eu chiar aș face o separare între profesia de director și profesia de profesor. Vrei să fii profesor? Te duci la clasă, îți place să lucrezi, aplici metode didactice, aplici strategii pedagogice. Vrei să fii director, nici măcar nu trebuie să fii profesor. Trebuie să fii un bun manager, care să știi cum să-ți valorizezi școala. Să știți că sunt țări, spre exemplu Franța, care fac chestia asta de vreo 20 de ani și lucrurile funcționează chiar bine.”
„Să știți că e foarte frustrant să te duci în fața unei clase și să le spui copiilor: știți, eu am o ședință acum urgentă sau am o operațiune de fundraising și nu reușesc să ajung fix la oră. În momentul acela te decredibilizezi ca profesor, în ochii copiilor tu nu mai ești profesorul lor. De aceea eu cred că ar trebui să avem în viziune această idee de a separa cele două domenii, managementul școlar, chiar și al inspectoratelor, indiferent cum le vom numi, pentru că toată lumea a fost axată mai mult pe cum se vor numi și mai puțin pe rolul lor, și, pe de altă parte, munca de la firul ierbii, de la clasă.”
A reluat ideea în podcastul elevilor, descriind munca nevăzută a unui director: „Când ajungi director trebuie să fii și un pic contabil, ca să înțelegi cum să cheltuiești banii unei instituții. Trebuie să știi să și atragi fonduri. Pe de altă parte, trebuie să fii și un bun administrator, în sensul să mai vezi și câte o pânză de păianjen, pe care de multe ori angajații din subordinea ta nu o văd. Eu sunt unul dintre cei care militează pentru faptul că directorii de școli nu mai trebuie să fie profesori.”
Tot acolo a spus că rolul principal al directorului este cel de mediator între elevi, profesori și părinți: „E foarte important ca directorul să fie în primul rând un mediator în momentul în care apar aceste conflicte. Nu există soluții magice, deși s-au publicat zeci de cărți de management. Noi suntem într-o lume în care ne-am obișnuit să vorbim, dar am uitat să ne ascultăm unii pe ceilalți.”
În iunie, vorbind despre schimbările dese de miniștri, Ionescu spunea: „Ce este ministrul? Este un om politic. În momentul în care intră într-un birou și se uită, acesta este scaunul de ministru, trebuie să se gândească că la un moment dat configurația politică va suferi modificări și va trebui să părăsească acel scaun.”
La finalul emisiunii din august, și-a rezumat viziunea astfel: „Eu cred că sistemul de învățământ din România nu mai poate funcționa cum a funcționat 50 de ani. Lucrul acesta se poate realiza prin trei direcții: printr-o politică constantă de formare și de deschidere a cadrelor didactice, prin investiții constante în educație, pentru că, oricât am fi de reformatori, în aceleași maghernițe mucegăite de la 1700 nu mai putem funcționa, și nu gândindu-ne doar la 2026.”
Ce arată declarațiile de avere
Potrivit declarației de avere depuse în decembrie 2024, la preluarea mandatului de consilier local, Sorin Ionescu deține o casă de 164 de metri pătrați în localitatea Sag, județul Timiș, cumpărată în 2016. Tot în Sag deține, împreună cu soția, un teren intravilan de 645 de metri pătrați, cumpărat în 2023. Mai are cote de câte o jumătate din două apartamente în Timișoara, unul moștenit, celălalt cumpărat în 2020 împreună cu soția. Declară un autoturism Nissan din 2024 și două credite la Banca Transilvania, de 16.500 de lei și 58.400 de lei.
Pentru anul fiscal anterior a declarat 120.000 de lei venituri ca subprefect și 14.720 de lei salariu de la Colegiul Național Bănățean. A mai încasat 48.718 lei de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Soția sa este salariată a Casei Corpului Didactic Timiș, instituție aflată în coordonarea Ministerului Educației. În declarația de interese nu figurează acțiuni la firme sau contracte cu statul.
Nu este clar ce atribuții va avea ministrul delegat pentru preuniversitar și cum vor fi împărțite competențele cu ministrul Educației. Nu se știe nici ce se întâmplă cu funcția de secretar de stat pentru preuniversitar, ocupată în prezent de Sorin Ion (PNL). Educația nu apare printre prioritățile pentru lunile următoare enumerate de premierul desemnat.
Sorin Ionescu urmează să treacă prin audierile din comisiile parlamentare și prin votul de învestitură.
