Știri la zi despre educație

Copiilor le este cel mai frică de reacția părinților la rezultatul de la examene, spune psihologul Bogdana Păcurari

Alexa Stănescu

Foto: Captură Youtube

Copiilor le este cel mai teamă de impactul pe care rezultatul de la Evaluarea Națională sau de la Bac îl va avea asupra părinților, spune psihologul Bogdana Păcurari. Invitată la Europa FM ea a subliniat că la rândul lor, părinții resimt rezultatul ca pe „rușine care însă niciodată nu ține cont cu adevărat de potențialul copilului.”

Întrebată de ce se tem cel mai mult copiii în privința Evaluări Naționale sau a Bacalaureatului, psihologul Bogdana Păcurari a spus că „le este cel mai frică de impactul pe care rezultatul de la examene îl va avea asupra părinților”, chiar dacă copii nu arată asta.

„De foarte multe ori părinții vin și spun: «nici nu-i pasă, l-am văzut că nici nu se pregătește, zice că oricum nu-i pasă, zice că-i pregătit». Nu-i așa. E o bravare pe care adolescentul o are, pentru că îi este foarte frică de eșec și îi este foarte frică de cum va reacționa părintele, de faptul că va fi respins și că nu va fi acceptat pentru rezultatul pe care îl va avea sau pentru nivelul pe care îl va avea”, a spus psihologul.

DIn perspectiva părintelui Bogdana Păcurari spune că apare „zona de rușine legată de rezultatele copilului meu, ceea ce niciodată nu ține cont cu adevărat de potențialul copilului și de nivelul la care este copilul(…) ține cont de percepția mea, proiecția mea, nevoia mea și în mare parte de validare și de evitare a acestor emoții care sunt negative, cum ar fi rușinea sau cum ar fi vinovăția că nu l-am susținut destul sau nu am făcut ce trebuia”. 

Redăm fragmente din dialogul privind pregătirea pentru Evaluarea Națională

Mirela Retegan, Europa FM: Există viață după examen?

Bogdana Păcurari, psiholog: Da. Cred e că nici sistemul nu ajută și nici era în care suntem. Apare toată partea aceasta de comparație și de efectul pe care rezultatul copilului îl are asupra părinților: zona de rușine legată de rezultatele copilului meu, ceea ce niciodată nu ține cont cu adevărat de potențialul copilului și de nivelul la care este copilul și de unicitatea lui, ține cont de percepția mea, proiecția mea, nevoia mea și în mare parte de validare și de evitare a acestor emoții care sunt negative, cum ar fi rușinea sau cum ar fi vinovăția că nu l-am susținut destul sau nu am făcut ce trebuia. 

Europa FM: Cât de grav este să nu reușești la un examen în zilele noastre?

Bogdana Păcurari, psiholog: Acum depinde și ce înseamnă acest „să nu reușești”, pentru că, de fapt, copilul să zicem că ar putea să ia undeva între 8 și 9. Din punct de vedere al științei, copilul de 8 și 9 este copilul care are cele mai mari șanse de succes în viață – științific, n-am spus-o eu. Asta spune știința de zeci de ani, nu de azi. 

Există și o explicație foarte pertinentă. 10% din copiii de 10 sunt cu adevărat excepționali, au zona aceea de a învăța de drag, intrinsecă, simt nevoia din interior și este ceva destul de ușor pentru ei să facă și dedică foarte mult timp învățării.

Și atunci 10% din ei care au cu adevărat nota 10 pe propriile merite, dar obținute și destul de ușor, repet, datorită calităților intrinseci pe care le au, vor rămâne în zona de cercetare și vor face cu adevărat excelență. Ceilalți, sub acest 10% au cele mai mari șanse să ajungă în viață neadaptați. De ce? Pentru că după ce ai stat 12 ani să depui un efort constant, consistent și consecvent să iei 10 împotriva voinței tale ca să fii primul, ca să-i faci pe plac mamei, tatălui, ca să obții o bicicletă, ca să obții o mașină, ca să obții orice ar fi, bani, și așa mai departe, aceea este motivat, extrinsecă – Pentru copil a fost un chin să dedice atât de mult timp școlii. Doi: ca să poți să iei 10 constant, tu ai omis o parte relevantă din viața copilului tău: Joaca. Tot științific vorbind, joaca este cel mai important instrument pe care un copil îl are: joaca liberă, joaca creativă, joaca de sine stătătoare, joaca pe care o alege el, acelea sunt modalitățile prin care copilul se dezvoltă cu adevărat. Sigur și prin învățare, firește.

Dar partea de joacă și de creație și de alegere cum să petreacă timpul și apoi zona de relații, prietenie, sociabilitate, ieșire în tot ceea ce înseamnă social, plus zona de sport, mișcare, nu sport de performanță, toate aceste aspecte sunt importante pentru că acel copil le va rata dacă timpul lui va fi dedicat în principal școlii și a obține notele respective.

Europa FM: Părinții spun că dacă nu intră la o școală bună, să spunem, «se ratează pentru tot restul vieții»..

Bogdana Păcurari: Acum depinde ce înțelegem printr-o școală bună. Și atunci de aici pornim de la faptul că iarăși ne întoarcem la cei de nota 10. Cei de 8 și 9, în schimb au avut această experiență a propriei vieți în care au învățat, au avut perseverență, au avut disciplină și au avut și rezultat, pentru că să ai nota 8 și 9 înseamnă că ai dedicat suficient timp încât să poți să ai niște rezultate. 

În același timp, acești copii de 8 și de 9 au învățat ce înseamnă eșecul prin toate celelalte note pe care le-au obținut. Au mai luat ici colo câte un 4, câte un 7, câte un 10, câte un 8.  

Pe de altă parte, aceste experiențe de viață, a integra eșec într-un succes. A-ți da seama că sunt părți ale aceleiași monezi și că nota ta de 10 astăzi este poza zilei de azi și că nota ta de 4 de astăzi este poza zilei de azi, și că mâine poți să iei 10 la fel de bine cum ai luat azi 4, pentru că ai luat 4 fiindcă nu te-ai pregătit, nu pentru că ești prost. Mâine iei 10 pentru că te-ai pregătit, nu pentru că ești cel mai deștept din clasă. 

(..)

Europa FM: De ce se plâng copiii care vin la tine, cu care lucrezi tu? De ce le e cel mai frică celor care au în față un examen?

Bogdana Păcurari: Să știi că cel mai frică le este de părinți și de impactul pe care rezultatul lor îl va avea asupra părinților, chiar dacă nu arată asta, pentru că de foarte multe ori părinții vin și spun: «nici nu-i pasă, l-am văzut că nici nu se pregătește, zice că oricum nu-i pasă, zice că-i pregătit». Nu-i așa. E o bravare pe care adolescentul o are, pentru că îi este foarte frică de eșec și îi este foarte frică de cum va reacționa părintele, de faptul că va fi respins și că nu va fi acceptat pentru rezultatul pe care îl va avea sau pentru nivelul pe care îl va avea.

Europa FM: Ce ar trebui să le spună părinții ca să-i liniștească?

Bogdana Păcurari: Eu te iubesc orice ar fi și sunt aici lângă tine orice ar fi și indiferent ce rezultat vei avea, o să te descurci și o să găsim o soluție împreună.

(…)

Europa FM: Ce pot face copiii ca să se pregătească pentru examen?

Bogdana Păcurari, psiholog: În primul rând, mai ales pentru examenul de Evaluare Națională: există o parte a examenului care constă în niște grile. De ce e importantă? Pentru că atunci când tu o faci ți-ai asigurat o notă semnificativă, 7, dacă le faci bine. E și mai important că poți să greșești foarte ușor, pentru că pot fi greșeli de neatenție, de emoție, de grabă, fiindcă teoretic sunt destul de ușoare.

Dacă există ceva din grilă pe care încă nu l-am înțeles acum, la început este momentul să mă așez tare pe partea aceea încât să înțeleg exercițiul respectiv.

Când fac prima parte trebuie să fiu bine pregătit și să fiu foarte atent. După ce am reușit să fac partea aceea, întotdeauna e foarte important să-mi iau timp să o verific, dar nu atunci când am terminat-o. O las deoparte. Fac partea a doua și când îmi organizez timpul e foarte important de la început să-mi las o parte la final ca să pot să verific, să reiau cu adevărat să mă uit ca și cum m-aș uita din prima la lucrare pentru că cel mai probabil voi găsi ceva ce s-ar putea să-mi fi scăpat. Deci asta ar fi primul lucru.

Apoi e foarte important că eu să-mi structurez timpul în așa fel încât să știu cât din examen am voie să stau la fiecare item.

Eu trebuie să știu de dinainte: am 30 de minute pentru o parte, 30 de minute pentru alta, și când am terminat grilele și am început problemele și am depășit timpul alocat cu 15 minute să zicem, mă opresc și mă duc la problema următoare. Pe asta o las acolo unde e.

E clar că ceva nu știu, m-am blocat, a început să mă ia panica, să mă ia anxietatea.

Și apoi dacă mai îmi rămâne timp, mă întorc la ea să văd cu alți ochi unde mi-a scăpat sau ce nu-i bine.

(…)

Un alt aspect: fiecare copil știe de la meditatorii lui, de la părinți, de la proprii profesori, de la oricine știe care sunt punctele slabe. Știe unde încă nu e pregătit sau încă nu stăpânește întru totul.

Și aici, în funcție de care este obiectivul pe care îl avem, unii pot să spună OK, limita mea este probabil 9. N-am cum să iau mai mult la mate, pentru că celălalt punct este deja peste măsură. O să încerc să mă concentrez mai mult la română, încât să iau mai mult acolo, ca să pot să compensez ceea ce îmi lipsește la mate sau invers. Mai ales băieții spun de foarte multe ori e clar la mate o să iau maxim la română când mă pune la creații o să-mi fie destul de greu, deci e clar că acolo voi fi depunctat. Deci copiii știu să se evalueze destul de bine din punctul ăsta de vedere. Și aici din nou este foarte important ca eu, elev să marjez pe punctele mele forte.

Adică dacă eu știu că la mate sunt foarte bun, atunci încă o dată și încă o dată și încă o dată să mă verific la mate ca să nu pierd cumva vreun punct esențial pe care l-am ratat din neatenție sau din emoție.

Pentru că dacă deja știu care îmi este limita la română și știu că n-am cum „să înfloresc”, cum spun băieții, ca să iau un 9, 90, pentru că e clar că nu am cuvintele la mine cum le are, nu știu, poate o fată care este mult mai creativă, atunci e foarte important ca eu să marjez pe celelalte puncte forte pe care eu le am.

Calendar Evaluare Națională 2026
Calendar Bacalaureat 2026 – Sesiunea iunie-iulie 2026
Exit mobile version