„În momentul în care instaurez o regulă legată de rețele sociale sau whatsapp, e bine ca regula să fie adaptată și perioadei în care suntem și grupurilor la care are acces copilul”, spune psihoterapeutul Bogdana Păcurari, într-un interviu pentru Alexisme.ro. Psihoterapeutul explică pașii prin care e indicat ca părinții să treacă împreună cu copiii lor atunci când decid să le dea acces la grupuri de whatsapp, rețele sociale sau la anumite jocuri online. „Așa cum la 3-4 ani ai vrut să creezi o relație jucându-te cu copilul tău, așa trebuie și la 10 ani, 12 ani și la 17 să intri în lumea copilului, să fii curios de lumea lui, să te joci jocuri la care tu i-ai dat acces, chiar dacă nu îți plac”, mai spune Bogdana Păcurari.
- Recent, Mirabela Grădinaru, partenera de viață a președintelui Nicușor Dan a spus: Îi voi da telefon fiicei mele abia la 14 ani. Tehnologia trebuie folosită doar cu un adult, iar eventuala interzicere a rețelelor sociale trebuie decisă de specialiști
Accesul copiilor la rețele sociale, jocuri sau grupuri de Whatsapp „e un subiect foarte sensibil și foarte important în același timp pentru că este un lucru cu care se confruntă o mare parte a generației noastre, mai ales datorită faptului că sunt situații extrem de noi”, spune psihoterapeutul Bogdana Păcurari.
„Nu s-a mai confruntat nimeni cu ele până acum în istorie, motiv pentru care părinții sunt efectiv foarte bulversați și foarte contrariați cum ar trebui să abordeze situația respectivă, pentru că n-au mai trecut niciodată prin așa ceva. E unul din motivele pentru care simțim că nu știm cum să abordăm situația, pentru că în același timp părinții vor să-și protejeze copiii: ai vrea și să restricționezi accesul datorită faptului că știi care vor fi efectele, dar apoi va fi considerat un outsider copilul tău și de aici vine provocarea părinților”, mai spune psihoterapeutul.
Ce pot face părinții înainte să le dea copiilor acces la ceea ce ei vor și la ce au alți colegi: rețele sociale, whatsapp sua chiar jocuri:
„Probabil unul dintre cele mai importante lucruri înainte să abordăm copilul este să stau cu ce simt eu, să pot să înțeleg de ce îmi este greu să abordez asta, ce înseamnă pentru mine că trebuie să gestionez așa ceva. Care sunt fricile ce mi se activează pentru că și părinții, când vorbesc între ei, constată de multe ori că nu toți simt același lucru. Unele lucruri le simțim în comun, cum ar fi acesta, că sunt de prima dată puși și în situația asta și nu știu cum să reacționeze, dar fricile pe care le au nu sunt întotdeauna aceleași, dat fiind faptul că nu avem toți aceleași experiențe grele de dinainte”.
În cazul în care părinții nu sunt de acord cu limitele mai lejere ale altor copii sau colegi care au acces mai extins la telefon, părintele îl poate ajuta pe copil să găsească alte grupuri legate de pasiuni comune: sport, muzică.
„Dacă pentru mine ca părinte, să spunem că ar fi o limită să-i dau acces la telefon o oră pe zi și aflu că în grup ei primesc 7 ore atunci ora mea n-o să fie ok și am nevoie să o reevaluez. E important să-mi iau informații și să fiu la curent cu toate lucrurile respective ce fac parte din știință și din toate informațiile pe care le pot dobândi, ca în momentul în care mă duc să instaurez o regulă, ea să fie adaptată și perioadei în care suntem, și grupurilor la care are acces copilul. (…) Aici poate că este oportunitate să văd ce alte grupuri sunt, ce alte activități ar putea să facă copilul meu și cu ce fel de grupuri de copii, care să se apropie mai multe valorile mele. Și să știți că există. Sunt grupuri care se creează din sporturi, din pasiuni, din activități, outdoor, grupuri de cercetași, orice pasiune comună. Eu lucrez cu copii și cu adolescenți și nu toți copiii stau 10 ore pe telefon”, mai spune psihoterapeutul.
Părintele trebuie să creeze o relație de încredere cu copilul său pentru ca atunci când apar diverse probleme în online, cum ar fi cyberbullying, copilul să nu ascundă și să ceară ajutor unui adultsau părintelui:
„Dacă vă amintiți la 3-4 ani, cum făceam să ne conectăm cu copiii? Ne puneam pe covor și ne jucam lego, cu păpușile, făceam puzzle. Asta trebuie să se întâmple la fiecare în vârstă, pe măsură ce crește copilul, în funcție de activitățile care lui îi fac plăcere, indiferent dacă mie îmi plac sau nu. Dacă i-am dat acces la jocuri, chiar dacă eu consider că nu e ok, atunci să-mi asum asta și să mă duc și să zic: «vreau să mă joc cu tine». Sigur că toți părinții vor spune că ce se joacă ei sunt niște prostii. Bine, dar de ce i-am dat acces? Dacă se uită la niște anime-uri, chiar trebuie să te duci să te uiți cu el”, spune Bogdana Păcurari.
Citește interviul integral
Citește și:
Oana Moraru, profesoară și fondator de școală: Nu puneți în mâna copiilor grupuri de Whatsapp, până la clasa a VI-a. Sunt și de la clasa a II-a și este cea mai mare toxicitate. Când am văzut că se întâmplă și la mine la școală, am dat părinților mesajul: sub nicio formă la această școală!
INTERVIU Cum se comportă un elev aflat în sevraj psihologic din cauza dependenței de social media, la școală? Psihoterapeut Domnica Petrovai: Cu irascibilitate, vigilență permanentă, neliniște, ruminare, abandonare rapidă a sarcinilor care presupun efort, reacție emoțională intensă la feedbackul corectiv al profesorului
Ilie Bolojan, despre restricțiile pentru copii pe rețele sociale: E o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine, va fi o discuție în perioada următoare / Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri
STUDIU OMS Peste 22% dintre copiii români de 11-15 ani suferă de sevraj psihologic, atunci când le este tăiat accesul la telefon. Cercetătoarea Diana Tăut: Le-am dat o cheie digitală de gât și i-am abandonat în spațiul virtual. Prima linie de intervenție sunt părinții
România este pe primul loc la folosirea problematică a social media de către copii și adolescenți, cu un procent de două ori mai mare decât media țărilor din studiul OMS. Comportamentul e asociat cu probleme mintale, sociale și de școlarizare
Alexa Stănescu
Diana Ghimiși
R.P.
