Mirabela Grădinaru: Îi voi da telefon fiicei mele abia la 14 ani. Tehnologia trebuie folosită doar cu un adult, iar eventuala interzicere a rețelelor sociale trebuie decisă de specialiști

Mirabela Grădinaru, partenera de viață a președintelui Nicușor Dan, a declarat la Radio România Cultural că îi va da fiicei sale telefon abia la vârsta de 14 ani și că accesul copiilor la tehnologie ar trebui făcut doar cu ghidajul unui adult. Ea a spus că nu se pronunță în privința interzicerii rețelelor sociale pentru minori, o eventuală decizie în acest sens trebuie lăsată specialiștilor, în opinia sa.

Întrebată dacă interzicerea rețelelor sociale până la o anumită vârstă ar putea fi o soluție, Mirabela Grădinaru a răspuns: „Eu n-am să mă exprim pe această problemă, voi lăsa specialiștii să o facă. Ce pot eu să spun este că prin acest adică, ce, ce ar trebui să facem noi, ca țară, noi am lăsat tehnologia la îndemâna copiilor, dar fără să-i ghidăm. Dumneavoastră vorbeați despre o validare, că le-am validat, nu știu dacă am făcut-o conștient. Adică au apărut rețelele sociale, a apărut tehnologia, din lipsă de de timp nu le-am fost alături, nu i-am inițiat pe copii și le-am dat tehnologia: uitați-o, vedeți, ce puteți să faceți cu ea. Și ei au mers cu ea într-o direcție, din punctul meu de vedere, care nu este una sănătoasă” 

Ea a insistat că utilizarea tehnologiei trebuie făcută în mod conștient și însoțită de un adult: „Eu, în schimb, ce vreau să se întâmple la nivel de România este ca părinții să devină conștienți de pericolul tehnologiei atunci când ea nu este însoțită de un adult, în momentul în care copilul ia contact și are acces la ea. Eu asta vreau. Pentru că în momentul în care părinții vor conștientiza și vor ști exact la ce vârstă să introducă, fie că vorbim despre telefon, fie că vorbim de rețele sociale, fie că vorbim de inteligența artificială, să o facă conștient, să ghideze și să-i acompanieze. Și aici poate fi părintele, poate fi profesorul, poate fi un alt adult, dar copilul să fie acompaniat și să primească exact ceea ce are el nevoie pentru vârsta respectivă”.

Mirabela Grădinaru a vorbit și despre efectele expunerii timpurii la ecrane asupra dezvoltării copiilor: „Pentru că în momentul în care în primii 3 ani se dezvoltă creierul este perioada în care se dezvoltă cel cel mai mult și cu cât noi îl ajutăm și oferim mediul copilului să se dezvolte armonios, echilibrat, cu atât el va ajunge ulterior un adolescent, respectiv un adult echilibrat. Dacă nu este mai comod să-i dăm copilului un telefon sau să-l punem în fața unui televizor care la început poate să nu pară nociv, să-l lași 30 de minute sau „e normal să stea în fața televizorului, să pot să fac și eu curățenie prin casă” – am auzit și astfel de replici. Da, pe termen scurt poate să nu fie nociv, dar pe termen lung acel copil este stimulat mai mult decât ar putea să o facă o ființă umană. Ținând cont de faptul că creierul este în continuă dezvoltare, el va dori din ce în ce mai mult, mai multe, să fie stimulat, din ce în ce mai mult și atunci când va ajunge la școala în care învățătorul, unul la 26-30 de copii, nu va putea să stimuleze copilul respectiv așa cum o face un telefon sau un calculator și copilul nu va mai fi prezent”.

Ea a avertizat că lipsa interacțiunii cu un adult poate duce la probleme emoționale și dependențe: „În același timp, momentul în care copilul este lăsat în fața televizorului el este, se simte abandonat, nu poate spune pentru că o simte la nivel de emoție, plânge, dar ulterior i se estompează toate aceste simțuri și toată acea durere duce ulterior să caute și vrea și el să se simtă bine, vrea să nu mai simtă durerea respectivă și devine adicția comportamentală care poate să fie în fața rețelelor sociale, că îi dă un anumit sentiment sau o anumită plăcere, ulterior merg către substanțe”.

În ceea ce privește propria familie, aceasta a explicat de ce a ales să amâne accesul la telefon pentru fiica sa: „Mai am 4 ani. Dacă cumva vrea să discute cu vreun coleg, colegă, prieten, prietenă la telefon ea știe numărul meu de telefon, poate să-l dea, poate să vorbească de pe telefonul meu, altfel nu știu la ce i-ar putea folosi telefonul unui copil care este școlar. Are tot ce îi trebuie acasă, ca materiale de lucru, în cazul în care este vreun proiect la școală”.

Ea a adăugat că, în anumite situații, copilul folosește un telefon simplu: „Iar în momentul în care pleacă într-o tabără are telefon cu butoane, așa cum îi spun eu”.

Redăm declarația integrală pe acest subiect a Mirabelei Grădinaru:

Moderatoare: Mă duc mai departe spre adolescenți și intrăm în al 2-lea subiect al adicțiilor. Adolescenții din ziua de astăzi nu se regăsesc, nu sunt fericiți, își caută fericirea într-o inteligență artificială sau într-un canal de social media sau în alte lucruri deloc naturale, ca să spun așa, care sunt la îndemână, dar nu în relația cu un alt om sau cum să facem să-i aducem la loc? 

Mirabela Grădinaru: „Da, ce ați observat dumneavoastră observasem și eu și în momentul în care a luat naștere acest proiect – și anume al prevenției la copii și la adolescenți – am plecat tocmai de la această imagine. Vedem copiii din ce în ce mai anxioși, vedem copii din ce în ce mai singuri, vedem copiii din ce în ce mai înstrăinați de și doritori de asta în propria cameră, cu telefonul sau calculatorul și să nu-și mai dorească să mai iasă în acum în fața blocului este este greu, dar în parc, la o întâlnire cu prietenii, la o întâlnire de de familie și atunci plecăm.

Adică eu nu sunt specialistă, dar îmi aduc aminte de primele discuții pe care le-am purtat cu specialist doctor neurolog în ceea ce privește evoluția și dezvoltare a copiilor mei, în care îmi relata cât de important este ca un copil să crească fără acces la gadget-uri și la tot ce înseamnă media televizor, telefon, calculator și cât de important este contactul cu cu adultul. Acum n-am să spun adult, am să fac referire doar la adult, pentru că știm că sunt familii în care mama pur și simplu nu poate să stea cei 2 ani de zi, primii 2 ani de zile din viața copilului cu copilul acasă și atunci nu putem să vorbim despre un adult din din familie, dar vorbim despre o conectare a copilului cu o ființă umană și nu pus în fața televizorului.

Pentru că în momentul în care în primii 3 ani se dezvoltă creierul este perioada în care se dezvoltă cel cel mai mult și cu cât noi îl ajutăm și oferim mediul copilului să se dezvolte armonios, echilibrat, cu atât el va ajunge ulterior un adolescent re, respectiv un un adult echilibrat. Dacă nu este mai comod să-i dăm copilului un telefon sau să-l punem în fața unui televizor care la început poate te să nu pară nociv, să-l lași 30 min sau e normal să stea în fața televizorului, să pot să fac și eu curățenie prin casă – am mai auzit astfel de replici. Da, pe termen scurt poate să nu fie nociv, dar pe termen lung acel copil este stimulat mai mult decât ar putea să o facă o ființă umană.

Ținând cont de faptul că creierul este în continuă dezvoltare, el va dori din ce în ce mai mult, mai multe, să fie stimulat, din ce în ce mai mult și atunci va ajunge la școală în care învățătorul, unul la 26-30 de copii, nu va putea să stimuleze copilul respectiv așa cum o face un telefon sau un calculator și copilul nu va mai fi prezent. Dacă nu este prezent, nu va înțelege și ulterior apar și tot felul de întârzieri, da. În același timp, momentul în care copilul este lăsat în fața televizorului e el este, se simte abandonat, nu poate spune pentru că o simte la nivel de emoție, plânge, dar ulterior i se estompează toate aceste simțuri și toată acea durere duce ulterior să caute și vrea și el să se simtă bine, vrea să nu mai simtă durerea respectivă și devine adicția comportamentală care poate să fie în fața rețelelor sociale, că îi dă un anumit sentiment sau o anumită plăcere, ulterior merg către substanțe. Deci, pe scurt, noi trebuie să fim cum animalele sunt alături de puii lor și noi trebuie să fim alături de copiii noștri și să nu-i lăsăm ca tehnologia să ni fure?”

Moderatoare: Considerați că este o soluție să se interzică aici în România? Vorbesc din perspectiva vizitei dumneavoastră la Washington și discuțiilor cu ceilalți reprezentanți ai statelor participante. Este o soluție interzicerea rețelelor sociale până la vârsta de 16 ani. Nu cumva facem să fie mai rău? Pentru că răul e deja făcut. Adică știți cum e – unui copil, dacă-i spui să iasă pe ușă, va ieși întotdeauna pe geam. Dacă îî iei unui copil deja jucăria pe care tu i-ai dat-o ca adult și l-ai validat că e OK să o folosească și acum, brusc, eu, ei, nu cumva mergem în altă direcție?  Iar interdicțiile pot avea de multe ori un efect contrar.

Mirabela Grădinaru: „Eu n-am să mă exprim pe această problemă, voi lăsa specialiștii să să o facă. Ce pot eu să spun este că prin acest adică, ce, ce ar trebui să facem noi, ca țară, noi am lăsat tehnologia la îndemâna copiilor, dar fără să-i ghidăm. Dumneavoastră vorbeați despre o validare, că le-am validat? Nu știu dacă am făcut-o conștient. Adică au apărut rețelele sociale, a apărut tehnologia din lipsă de de timp, nu le-am fost alături, nu i-am inițiat pe copii și le-am dat tehnologia. Uitați-o, vedeți, ce puteți să faceți cu ea. Și ei au mers cu ea într-o direcție, din punctul meu de vedere, care nu este una sănătoasă. Asta cu interzicerea, da, știm că există o oarecare reticență a omului în general. În momentul în care încerci să-i îngrădești libertatea va avea o reacție nu tocmai potrivită. De aceea am zis că nu mă voi exprima. Sunt sigură că avem suficienți specialiști care o vor putea dezbate și vor lua o decizie sănătoasă. Eu, în schimb, ce vreau să se întâmple la nivel de România este ca părinții să devină conștienți de pericolul tehnologiei atunci când ea nu este însoțită de un adult, în momentul în care copilul ia contact și are acces la ea. Eu asta vreau. Pentru că în momentul în care părinții vor conștientiza și vor ști exact la ce vârstă să introducă, fie că vorbim despre telefon, fie că vorbim de rețele sociale, fie că vorbim de inteligența artificială, să o facă conștient, să ghideze și să-i acompanieze. Și aici poate fi părintele, poate fi profesorul, poate fi un alt adult, dar copilul să fie acompaniat și să primească exact ceea ce are el nevoie pentru vârsta respectivă. Un telefon dat unui copil de 2 ani, eu consider că nu l-ar putea ajuta”.

Moderatoare: Dumneavoastră ați spus că îi veți da telefon fetiței abia la 14 ani? Da, mai aveți încă… 

Mirabela Grădinaru: „Mai am 4 ani. Dacă cumva vrea să discute cu vreun coleg, colegă, prieten, prietenă la la telefon ea știe numărul meu de telefon, poate să-l dea, poate să vorbească de pe telefonul meu, altfel nu știu la ce i-ar putea folosi telefonul unui copil care este școlar. Are tot ce îi trebuie acasă, ca materiale de de lucru, în cazul în care este vreun proiect la școală. Știu că doamna învățătoare are tablă inteligentă în clasă sau ceva de genul acesta, adică lucrează doamna cu toți copiii, nu ar avea nevoie de un de un telefon. Iar în momentul în care pleacă într-o tabără are telefon cu butoane, așa cum îi spun eu”.